ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2361/2008

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 590 din 25

mai 2007 Tribunalul Maramureș a respins ca nefondată acțiunea Direcției

Generale de Pașapoarte prin care a solicitat restrângerea exercitării dreptului

la liberă circulație în Franța pentru o perioadă de cel mult 3 ani, a pârâtului

B.C.I., în temeiul art. 5, art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005, motivat

de faptul că acesta a fost returnat din Franța, la data de 2 mai 2007 în baza

acordului de readmisie încheiat de România cu această țară și aprobat prin H.G.

nr. 278/1994.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul

Maramureș a concluzionat că legea și acordul invocat de reclamantă, urmare a

aderării României la Uniunea Europeană, începând cu data de 1 ianuarie 2007, nu

sunt compatibile cu prevederile comunitare referitoare la dreptul la libera

circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, pentru cetățenii Uniunii și

membrii familiilor acestora.

Conform art. 6 din Directiva

2004/38/CE a Parlamentului și a Consiliului din 29 aprilie 2004, cetățenii Uniunii

au dreptul la ședere pe teritoriul altui stat membru pe o perioadă de cel mult

trei luni fără nici o altă condiție sau formalitate iar decizia de restrângere

a liberei circulații a unui cetățean poate fi luată numai pentru motive de

ordine publică, siguranță sau sănătate publică.

Cum reclamanta nu a probat că

pârâtul se află în una din situațiile expres și limitativ prevăzute de normele

europene, invocarea limitării dreptului acestuia la libera circulație nu se

justifică.

Cu o motivare esențial asemănătoare,

cu accente pe prevederile Legii nr. 157/2005 prin care s-a ratificat tratatul

de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, la alinierea

legislației naționale aceleia comunitare și la prevalența dreptului comunitar,

Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 257 A din 4 septembrie 2007, a respins ca

nefondat apelul Direcției Generale de Pașapoarte București.

În recursul declarat, Direcția

Generală de Pașapoarte critică hotărârile pronunțate susținând încă măsura

limitării dreptului de liberă circulație a pârâtului B.C.I. se justifică,

deoarece acesta a fost reținut de poliția franceză, judecat și condamnat pentru

furt.

Dispozițiunile art. 38 lit. a) din

Legea nr. 248/2005 care circumscriu situațiilor prevăzute de art. 53 din

Constituție, nu au aplicabilitate temporară și nefiind modificate după 1

ianuarie 2007 nu există nici un impediment legal ca acest text să nu fie

aplicat după 1 ianuarie 2007 autoritățile române în baza obligațiilor asumate

prin acordul de readmisie nu au competența de a cenzura măsura returnării

dispusă de statul străin ci doar de a pune în executare prevederile

corespunzătoare din legislația națională probându-și astfel capacitatea de a

stopa migrația ilegală și garantând astfel dreptul la libera circulație cu

îndeplinirea și respectarea condițiilor stabilite de lege.

Recursul este întemeiat.

Potrivit dispozițiunilor art. 38

alin. (1) din Legea nr. 248/2005 pe care reclamanta și-a fundamentat cererea,

restrângerea dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi

dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, numai în condițiile și cu privire

la persoana care a fost returnată dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie

încheiat între România și acel stat. Acest text nu încalcă dreptul fundamental

privind libera circulație, consacrat prin dispozițiunile art. 25 din

Constituția României, întrucât măsura dispusă se circumscrie situațiilor expres

și limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție, respectiv apărarea

securității naționale și ordinii publice, având în vedere că problema

controlului migrației ilegale din România spre alte state prezintă interes atât

pe plan intern cât și extern.

Legea nr. 248/2005 asigură atât

implementarea prevederilor constituționale cât și acelea ale documentelor

internaționale, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul

Internațional privind drepturile civile și politice și Protocolul la Convenția

pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.

Ulterior aderării României la

Uniunea Europeană, tratatele comunitare au înființat o ordine de drept

comunitară integrată ordinii juridice a statelor membre, față de care este

prioritară.

Tratatele de readmisie instituie în

sarcina statului obligația de a readmite pe cetățenii săi expulzați de pe

teritoriul altor state în scopul combaterii imigrației ilegale, nicidecum

obligația restrângerii libertății de circulație.

Statele membre ale Uniunii Europene

pot restrânge dreptul la liberă circulație a cetățenilor Uniunii și a membrilor

lor de familie, în temeiul art. 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului

European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 numai pentru motive de ordine

publică, siguranță și sănătate publică.

Este evident că în speță, aplicarea

fără rezerve a prevederilor art. 38 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005, care

instituie o limitare a dreptului la liberă circulație pentru singurul motiv că

cetățeanul român a fost returnat pe baza unui acord de readmisie, contravin

Directivei, a cărei aplicare este directă atâta timp cât legislația noastră

internă nu s-a adaptat aceia comunitare.

În acest context instanța de fond și

apoi aceea de apel erau datoare să verifice antecedentele pârâtului B.C.I.,

returnat din Franța, față de declarația acestuia (pag.5 verso dosar fond) cum

că a fost reținut de poliția franceză, judecat și condamnat la un an pentru

furt (pedeapsă din care a executat 5 luni), încălcând astfel legislația

Statului Francez și aceasta pentru că Direcția Generală de Pașapoarte și-a

motivat cererea de restrângere a dreptului la liberă circulație a pârâtului pe

acest considerent.

Este adevărat că instanțele române

nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și

temeiniciei actului de returnare al autorităților franceze, dar luând act de

această măsură trebuie să stabilească dacă dreptul fundamental de liberă

circulație poate face obiectul restrângerilor, ca măsuri necesare într-o

societate democratică pentru ordinea publică, siguranța și sănătatea publică în

sensul Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a art. 2 alin. (3) din

Protocolul Adițional nr. 4 la Convenția Europeană a drepturilor omului.

În viziunea legislației comunitare,

dreptul la libera circulație presupune respectarea legislației statului în care

cetățeanul se află, a condițiilor de intrare și ședere, stabilite de legislația

acestuia sau documentele internaționale, iar sancțiunea limitării acestui drept

trebuie să fie temeinic justificată, să aibă un caracter temporar și

proporțională cu gravitatea încălcărilor.

Respingând acțiunea Direcției

Generale de Pașapoarte fără a adânci administrarea probelor, pe aspectele mai

sus arătate, deși declarația pârâtului-intimat (pag.5 dosar fond) constituia un

indiciu al existenței unor situații ce motivau limitarea dreptului de liberă

circulație, instanțele au lăsat nesoluționat fondul cauzei, fapt pentru care se

impune în temeiul art. 313 C. proc. civ. admiterea recursului declarat de

Direcția Generală de Pașapoarte și casarea deciziei Curții de Apel Cluj, precum

și a sentinței Tribunalului Maramureș, cu trimitere spre rejudecare aceluiași

tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte București împotriva deciziei nr. 257 A din 4

septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Casează decizia atacată și sentința

nr. 590 din 25 mai 2007 a Tribunalului Maramureș, secția civilă, și trimite

cauza acestei din urmă instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2008.