ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1009/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 79 din 5 octombrie 2007

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de SC E.O.N.G.R. SA, în

contradictoriu cu D.R.V. Cluj, Biroul Vamal Satu - Mare, privind anularea

Deciziei nr. 1649 din 15 martie 2006, a procesului verbal de control încheiat

la 1 februarie 2007 și a Deciziei de regularizare nr. 757/14 din 1 februarie

2007.

În motivarea sentinței se

reține că reclamanta a efectuat importuri de gaze naturale în luna decembrie

2006, în baza raporturilor contractuale cu diverși parteneri externi, în

aceeași lună având loc și citirea contoarelor pentru cantitățile de gaze

naturale a căror livrare a fost confirmată de S.N.T.G.N. la 18 ianuarie 2007. Totodată,

formalitățile vamale de import au fost întocmite în luna ianuarie 2007,

respectiv declarațiile vamale de import din 23 ianuarie 2007, acceptate și

avizate de Biroul Vamal Satu - Mare, fără însă a se solicita și achita, la acea

dată, comision vamal potrivit Legii nr. 8/1994 și nici T.V.A. aferentă acestui

import, stabilirea datoriei vamale fiind consecința unui control vamal

ulterior.

În drept, instanța de fond a

apreciat că depunerea declarațiilor vamale în luna ianuarie 2007, deci ulterior

abrogării Legii nr. 8/1994 privind constituirea și utilizarea fondului special,

este nerelevantă, deoarece data efectuării importului este luna decembrie 2006.

Potrivit art. 1 și art. 2 din Legea nr. 8/1994 fondul special era constituit

prin perceperea unui comision de 0,5% aplicabil asupra valorii în vamă a

mărfurilor importate/ exportate iar plătitorii comisionului pentru serviciile

vamale sunt agenții economici și celelalte persoane care efectuează operațiuni

de import – export definitive.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta SC E.O.N.G.R. SA, invocând motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., respectiv aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea motivului de

recurs recurenta arată că de la data aderării României la U.E., 1 ianuarie

2007, Legea nr. 8/1994 privind constituirea și utilizarea fondului special

pentru dezvoltarea și modernizarea punctelor de control pentru trecerea

frontierei, precum și a celorlalte unități vamale a fost abrogată prin Legea nr.

392/2006 privind abrogarea unor acte normative. Totodată, potrivit C. vamal al

României aprobat prin Legea nr. 86/2006 art. 223 alin. (2) și Regulamentului C.E.E.

nr. 2914/1992 de instituire a C. vamal comunitar art. 201 pct. 2 „datoria

vamală se naște în momentul acceptării declarației vamale în cauză”.

Recurenta susține că

instanța de fond, prin sentința civilă nr. 79/2007 a reținut în mod eronat

temeiul legal, având în vedere că prestarea serviciilor vamale a avut loc la

data de 23 ianuarie 2007, iar la această dată Legea nr. 8/1994 în baza căreia a

fost calculat comisionul vamal era abrogată începând cu 1 ianuarie 2007.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, determinarea

momentului nașterii datoriei vamale se face în urma coroborării articolelor

incidente din Legea nr. 82/2006, C. vamal al României, respectiv art. 101 alin.

(2), art. 223 alin. (1) lit. a) și art. 237 alin. (2).

Potrivit art. 101 alin. (2) C.

vamal, punerea în liberă circulație atrage aplicarea măsurilor de politică

comercială și încasarea oricăror drepturi datorate, iar potrivit art. 223 alin.

(1) lit. a) „Datoria vamală la import ia naștere prin:

a) punerea în libera

circulație a mărfurilor supuse drepturilor de import”; Totodată, potrivit art. 237

alin. (2), teza a 2-a „Când autoritatea vamală deține informații pe baza cărora

poate stabili că datoria vamală a luat naștere înainte de data constatării,

cuantumul drepturilor de import sau export se determină pe baza elementelor de

taxare existente la momentul cel mai îndepărtat ce poate fi stabilit pe baza

acelor informații”.

În raport de aceste

articole, momentul punerii în liberă circulație a cantității de gaz importate

de recurenta - reclamantă este decembrie 2006, dată recunoscută de ambele părți

ca fiind data intrării mărfii pe teritoriul României.

Referitor la Ordinul nr. 6341/2006 privind aprobarea Normelor tehnice privind procedura simplificată de

îndeplinire a formalităților vamale, acesta nu are relevanță în legătură cu

stabilirea momentului nașterii datoriei vamale, deoarece depunerea declarației

vamale în luna următoare celei în care a avut loc introducerea în țară este o

simplificare a formalităților, care scutește agentul economic de a depune câte

o declarație vamală distinctă pentru fiecare cantitate de mărfuri care este

introdusă prin conducte; în consecință, momentul depunerii declarației vamale

este ulterior punerii în liberă circulație a mărfurilor, declarația vamală

având un caracter recapitulativ și fiind însoțită de documentele pe baza căreia

s-a făcut inventarierea.

Pentru considerentele

menționate Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond, de respingere

a acțiunii reclamantei este legală și temeinică, momentul nașterii datoriei

vamale fiind decembrie 2006, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC E.O.N.G.R. SA Târgu Mureș împotriva sentinței civile nr. 79 din 5

octombrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 12 martie 2008.