ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 472/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința nr. 154/CA/2010 din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea de suspendare

formulată de petenta SC S.A.I. SRL Satu Mare în contradictoriu cu pârâții

Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională pentru Accize și

Operațiuni Vamale Cluj, instanța dispunând suspendarea executării deciziei din 23

februarie 2010, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că în conformitate cu dispozițiilor art. 14 din Legea

contenciosului administrativ, pentru suspendarea executării unui act

administrativ este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, condiția existenței

unui caz bine justificat și a unei pagube iminente ce ar fi determinate de

executarea lui.

Astfel, s-a reținut, petenta a arătat

că anterior emiterii deciziei din 23 februarie 2010, a mai fost emisă o decizie

pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare de plată

constând în taxe vamale diferență de comision vamal, diferență TVA, decizie

emisă în baza unui control care a verificat tot legalitatea acordării regimului

tarifar preferențial, în baza certificatelor de circulație a mărfurilor nr. 1, 2,

3, 4 și 5, cu privire la produsele electronice importate în anul 2005,

respectiv decizia din 25 februarie 2009.

Decizia emisă a fost desființată de

către D.G.F.P. Satu Mare, constatându-se de către organul fiscal faptul că nu a

rezultat cum a ajuns autoritatea vamală din Ungaria la concluzia că mărfurile importate

nu sunt originare și nici ce a determinat organele vamale din România să se

îndoiască de originea produselor importate, după ce inițial au acordat regim

vamal preferențial și s-a stabilit în sarcina organului de control vamal obligația

de a încheia un nou act administrativ fiscal în conformitate cu prevederile

art. 32 și 33 din Protocolul nr. 4 anexă la Acordul România-U.E.

Prima instanță a apreciat că aspectul

invocat de petentă, în speță faptul că probatoriul care a stat la baza emiterii

deciziei din 2010 este identic cu cel care a stat la baza emiterii deciziei din

2009, face dovada existenței unui caz bine justificat, respectiv a unor

împrejurări de fapt și de drept de natură a crea o îndoială asupra legalității

actului administrativ.

Judecătorul fondului a constatat

îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr.

554/2004, reținând că prin plata sumei de 62.974 RON societatea ar fi pusă în

situația de a nu mai dispune de lichidități în vederea achitări obligațiilor

scadente, fapt ce ar perturba grav activitatea acesteia, putând determina chiar

insolvabilitatea.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj în nume propriu și în

reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor, criticând-o ca nelegală întrucât

a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a precizat în motivele de recurs, că

prima instanță nu a motivat suficient întrunirea cumulativă a celor două condiții

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat și paguba iminentă,

actele administrative beneficiind de prezumția de legalitate.

Recursul este nefondat și va fi respins.

Examinând actele dosarului și motivele

de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Intimata-reclamantă SC S.A.I. SRL Satu

Mare a solicitat conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării deciziei

din 2010 până la pronunțarea instanței de fond.

Desigur, actul administrativ se bucură

de prezumția de legalitate, însă atunci când există dubii și pentru protejarea dreptului

său, cel în cauză poate solicita suspendarea acestuia conform art. 14 și 15 din

Legea nr. 554/2004.

În speță, prima instanță a admis cererea

de suspendare a executării deciziei din 2010, în raport de probele existente la

dosar și apreciind îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de

art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la cazul bine justificat, rezultă

că decizia în litigiu se bazează pe alte acte administrative emise de recurentă

în 2009, neaducând niciun element nou și creând astfel o puternică îndoială a instanței

asupra legalității acestui act.

Este și motivul pentru care prima instanță

a considerat îndeplinită această cerință legală a cazului bine justificat.

Referitor la paguba iminentă, și această

condiție a fost îndeplinită, întrucât prin executarea acestei decizii s-ar produce

mari prejudicii societății intimate constând în dificultăți financiare, iar activitatea

salariaților ar fi perturbată serios.

Suma de 662.974 RON este mare în raport

cu profitul societății, prin lipsirea ei de lichidități fiind pusă în imposibilitatea

onorării obligațiilor față de furnizori și proprii salariați.

Prin urmare, corect a apreciat instanța

de fond că în speță sunt întrunite dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și

a pronunțat o sentință legală și temeinică.

Față de aceste considerente Înalta Curte

de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de Direcția Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale Cluj în nume propriu și în reprezentarea Autorității

Naționale a Vămilor, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc.

civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj în nume propriu și în reprezentarea

Autorității Naționale a Vămilor împotriva sentinței nr. 154/CA/2010 din 14 aprilie

2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenții la plata sumei de 5.036

RON, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanta SC S.A.I. SRL Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

27 ianuarie 2011.