ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 472/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 154/CA/2010 din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea de suspendare formulată de petenta SC S.A.I. SRL Satu Mare în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, instanța dispunând suspendarea executării deciziei din 23 februarie 2010, până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în conformitate cu dispozițiilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ, pentru suspendarea executării unui act administrativ este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, condiția existenței unui caz bine justificat și a unei pagube iminente ce ar fi determinate de executarea lui.

Astfel, s-a reținut, petenta a arătat că anterior emiterii deciziei din 23 februarie 2010, a mai fost emisă o decizie pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare de plată constând în taxe vamale diferență de comision vamal, diferență TVA, decizie emisă în baza unui control care a verificat tot legalitatea acordării regimului tarifar preferențial, în baza certificatelor de circulație a mărfurilor nr. 1, 2, 3, 4 și 5, cu privire la produsele electronice importate în anul 2005, respectiv decizia din 25 februarie 2009. Decizia emisă a fost desființată de către D.G.F.P.

Satu Mare, constatându-se de către organul fiscal faptul că nu a rezultat cum a ajuns autoritatea vamală din Ungaria la concluzia că mărfurile importate nu sunt originare și nici ce a determinat organele vamale din România să se îndoiască de originea produselor importate, după ce inițial au acordat regim vamal preferențial și s-a stabilit în sarcina organului de control vamal obligația de a încheia un nou act administrativ fiscal în conformitate cu prevederile art. 32 și 33 din Protocolul nr. 4 anexă la Acordul România-U.E. Prima instanță a apreciat că aspectul invocat de petentă, în speță faptul că probatoriul care a stat la baza emiterii deciziei din 2010 este identic cu cel care a stat la baza emiterii deciziei din 2009, face dovada existenței unui caz bine justificat, respectiv a unor împrejurări de fapt și de drept de natură a crea o îndoială asupra legalității actului administrativ.

Judecătorul fondului a constatat îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, reținând că prin plata sumei de 62.974 RON societatea ar fi pusă în situația de a nu mai dispune de lichidități în vederea achitări obligațiilor scadente, fapt ce ar perturba grav activitatea acesteia, putând determina chiar insolvabilitatea. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor, criticând-o ca nelegală întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii. S-a precizat în motivele de recurs, că prima instanță nu a motivat suficient întrunirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat și paguba iminentă, actele administrative beneficiind de prezumția de legalitate.

Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului și motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Intimata-reclamantă SC S.A.I. SRL Satu Mare a solicitat conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării deciziei din 2010 până la pronunțarea instanței de fond. Desigur, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, însă atunci când există dubii și pentru protejarea dreptului său, cel în cauză poate solicita suspendarea acestuia conform art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. În speță, prima instanță a admis cererea de suspendare a executării deciziei din 2010, în raport de probele existente la dosar și apreciind îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la cazul bine justificat, rezultă că decizia în litigiu se bazează pe alte acte administrative emise de recurentă în 2009, neaducând niciun element nou și creând astfel o puternică îndoială a instanței asupra legalității acestui act. Este și motivul pentru care prima instanță a considerat îndeplinită această cerință legală a cazului bine justificat. Referitor la paguba iminentă, și această condiție a fost îndeplinită, întrucât prin executarea acestei decizii s-ar produce mari prejudicii societății intimate constând în dificultăți financiare, iar activitatea salariaților ar fi perturbată serios. Suma de 662.974 RON este mare în raport cu profitul societății, prin lipsirea ei de lichidități fiind pusă în imposibilitatea onorării obligațiilor față de furnizori și proprii salariați.

Prin urmare, corect a apreciat instanța de fond că în speță sunt întrunite dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și a pronunțat o sentință legală și temeinică. Față de aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor împotriva sentinței nr. 154/CA/2010 din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenții la plata sumei de 5.036 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanta SC S.A.I. SRL Satu Mare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2011.