ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4834/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta SC S.A.T.A.N.I. SRL Satu Mare a chemat în judecată pe pârâtele D.G.F.P. Satu Mare, A.N.V. București și D.R.A.O.V. Cluj, solicitând să se dispună anularea în parte a Deciziei nr. 30.541 din 10 iulie 2009 emisă de D.G.F.P. Satu Mare, în sensul anulării dispoziției privind obligarea organelor de control vamal de a emite un nou act administrativ fiscal în condițiile prevăzute de pct. 12.7 și pct. 12.8 din O.M.F.P. nr. 519/2005 și menținerea ca fiind temeinică și legală a dispoziției privind desființarea în totalitate a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5275/BM,CA/SA FV din 25 februarie 2009 emisă de D.R.A.O.V.

Cluj. Prin întâmpinare, pârâta D.R.A.O.V. Cluj a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că, în conformitate cu art. l din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.V., doar aceasta are personalitate juridică, în timp ce D.R.A.O.V. nu au personalitate juridică, însă în baza aceluiași act normativ și a Ordinului Circular nr. 984/2004, acestea acționează în numele și pe seama A.N.V. Prin urmare în conformitate cu art. 31 C. proc. civ., raportat la art. 35 din Decretul nr. 31/1953, D.R.A.O.V. Cluj, neavând personalitate juridică, nu are capacitate procesuală și nu poate figura ca parte în proces. Prin întâmpinările formulate, pârâta A.N.V. București și pârâta D.G.F.P.

Satu Mare au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 91/CA/2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D.R.A.O.V. Cluj; a admis acțiunea formulată de reclamanta SC S.A.T.A.N.I. SRL împotriva pârâților D.G.F.P. Satu Mare , A.N.V. și D.R.A.O.V. Cluj; a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 30541 din 10 iulie 2009 emisă de D.G.F.P. Satu Mare, în sensul anulării dispoziției privind obligarea organelor de control vamal de a emite un nou act administrativ fiscal în condițiile prevăzute de pct. 12.7 și 12.8 din O.M.F.P. nr. 519/2005 și menținerea ca fiind temeinică și legală a dispoziției privind desființarea, în totalitate, a deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5275/BM, CA/SAFV din 25 februarie 2009 emisă de D.R.A.O.V.

Cluj și a obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei de 3004,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În cursul anului 2005, SC S.A.T.A.N.I. SRL și SC S.A.C. SRL au importat din Ungaria produse electronice, iar pentru aceste importuri Biroul Vamal Satu Mare a aplicat regimul tarifar preferențial în baza certificatelor de circulație a mărfurilor EUR 1 nr. C6050407, C6328579, C6255474, C6255463 și C6255465, sumele stabilite ca datorie vamală fiind achitate integral. În perioada 16 februarie 2009 - 18 februarie 2009 D.R.A.O.V.

Cluj - Serviciul Antifraudă Fiscală și Vamală a reverificat declarațiile vamale de import în baza cărora s-au efectuat importurile, iar în urma controlului, prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5275/BM, CA/SAFV din 25 februarie 2009 și procesul verbal de control nr. 5274/SAFV/CABM din 25 februarie 2009 emise de D.R.A.O.V. Cluj s-a luat măsura anulării preferințelor de origine acordate importurilor arătate, stabilindu-se în sarcina societății obligații de plată cu titlu de taxe vamale, TVA, comision vamal și majorări de întârziere, în valoare totală de 525.530,34 lei. Prin Decizia de soluționare a contestației nr. 30541 din 10 iulie 2009 emisă de D.G.F.P.

Satu Mare s-a desființat Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5274/BM, CA/SAFV din 25 februarie 2009, impunându-se organelor de control vamal să încheie un nou act administrativ fiscal în condițiile prevăzute de pct. 12.7 și pct. 12.8 din O.M.F.P. nr. 519/2005, fiind invocate în drept prev. art. 216 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Decizia de soluționare a contestației a fost atacată numai în ceea ce privește dispoziția privind obligarea organelor de control să încheie un nou act administrativ fiscal, care să aibă în vedere considerentele deciziei de soluționare a contestației. Instanța de fond a reținut că în vederea obținerii certificatelor de circulație a mărfurilor EUR 1, exportatorul I.T.T.E.M.K.F.T.

- Ungaria, a pus la dispoziția autorităților vamale din Ungaria, conform art. 17 alin. (3) din Protocolul 4 al Acordului European încheiat între U.E. și România, documentele prin care a dovedit caracterul originar al produselor în cauză, la baza emiterii certificatelor de circulație a mărfurilor EUR 1 stând Declarațiile de furnizor pe termen lung a produselor cu proveniență preferențială depuse la dosar, care atestă faptul că produsele identificate în acestea au ca țară de origine Polonia, Anglia, Slovacia, Spania, Turcia și Ungaria, precum și faptul că sunt conforme reglementărilor de proveniență ale comerțului preferențial cu România.

În consecință, raportat la faptul că legalitatea și autenticitatea certificatelor de origine a mărfurilor EUR 1 nu a fost negată de către autoritățile vamale maghiare, că declarațiile de furnizor de lungă durată atestă că produsele importate sunt originare din Comunitate, instanța a considerat că se impune ca regimul preferențial acordat cu ocazia importurilor să fie menținut, nemaifiind necesară emiterea unui act administrativ fiscal de impunere în condițiile prevăzute de pct. 12.7 și pct. 12.8 din OMFP nr. 519/2005. Instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 216 alin. (2) C. proc. fisc., în sensul că prin decizia de soluționare a contestației se impunea anularea totală sau parțială a actului atacat și nu sunt incidente prevederile alin. (3) ale acestui articol, aplicate greșit de pârâta D.G.F.P.

Satu Mare. Pentru considerentele expuse instanța a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea în parte a deciziei atacate , în sensul anulării dispoziției privind obligarea organelor de control vamal de a emite un nou act administrativ fiscal în condițiile prevăzute de pct. 12.7 și 12.8 din OMFP nr. 519/2005 și menținerea ca fiind temeinică și legală a dispoziției privind desființarea în totalitate a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5275/BM,CA/SAFV din 25 februarie 2009 emisă de D.R.A.O.V. Cluj. Totodată, în baza prevederilor art. 274 C. proc. civ., instanța a obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei de 3004,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtele A.N.V., D.R.A.O.V. Cluj și D.G.F.P. Satu Mare au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului său întemeiat pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. D.R.A.O.V. Cluj – a arătat că prevederile art. 216 din O.G. nr. 92/2003 sunt imperative, în toate cazurile în care organul de soluționare a contestațiilor dispune anularea unui act administrativ organul constatator emitent este obligat de drept la refacerea acestuia. De asemenea se arată că recurenta a fost obligată prin decizia de soluționare a contestațiilor să efectueze demersuri suplimentare în vederea stabilirii adevărului fiscal. Pârâta D.G.F.P. Satu Mare – în motivarea cererii de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. a arătat în esență următoarele: Instanța de fond nu era în măsură să dispună anularea în parte a deciziei nr. 30.541 din 10 iulie 2009 emisă de D.G.F.P. – Satu Mare – în sensul înlăturării dispoziției privind obligarea organelor de control vamal de a emite un nou act administrativ fiscal în condițiile pct. 12.7 și pct. 12.8 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 519/2005 față de temeiul de drept și motivele de fapt reținute de instituția recurentă. Considerentele, care au stat la baza desființării deciziei pentru regularizarea situației au constat în faptul că „prin răspunsul primit de la autoritățile maghiare care certifică faptul că nu a fost posibil să se meargă mai departe cu investigarea originii demonstrează că autoritățile vamale din țara exportatorului nu pot confirma sau infirma caracterul original al mărfurilor”.

- Reținerile instanței de fond cu privire la faptul că „legalitatea și autenticitatea certificatelor de origine a mărfurilor EUR 1 nu a fost negată de către autoritățile vamale maghiare…” sunt eronate și neîntemeiate.

A arătat recurenta că din adresa tradusă a autorităților vamale maghiare reiese în mod clar că „produsele – bunurile menționate în declarațiile exportatorului și cuprinse în Certificatele de mișcare EUR 1 – cu nr. C 6050407 și C 6328579 și produsele marcate cu galben pe facturi enumerate pe certificatele Eur 1 – nu se califică a obține tratamentul preferențial prevăzut în Acordul European încheiat între CE și România deoarece produsele „nu au obținut statut de marfă de origine CE”: Certificatele de origine EUR 1, au fost traduse doar în parte, pe parcursul soluționării procesului la instanța de fond iar rubrica 14 – dacă certificatele îndeplinesc cerințele unui „act autentic și de acuratețe” nu au fost depuse la dosarul cauzei, în fond, fiind aspecte care urmează a fi certificate de autoritățile vamale maghiare competente, cu ocazia efectuării cercetărilor suplimentare.

- În ceea ce privește declarațiile de furnizor pe termen lung ar trebui să se pronunțe autoritățile vamale maghiare, cu ocazia verificării „a posteriori” a certificatelor de origine a mărfurilor. Simplul fapt că produsele provin dintr-un stat membru UE sau nu UE, nu poate conduce automat ideea că acestea sunt și originare din comunitate. Reclamanta S.C. SAT–AN Impex S.R.L. Satu Mare a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Înalta Curte, analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele incidente în cauză precum și prin prisma prevederilor art. 304 1 C. proc. civ. constată că acestea sunt fondate. În ceea ce privește recursurile D.R.A.O.V. – Cluj și D.G.F.P.

– Satu Mare. Înalta Curte reține că din răspunsul vămii maghiare adresa nr. I 239 – 1/2009 rezultă că bunurile acoperite de certificatele EUR 1 - nu au obținut statutul de produse originare din CE. Potrivit art. 32 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2007 pentru ratificarea Protocolului privind definirea noțiunii de „produse originale” – și metodele de cooperare administrativă – Rezultatele verificării trebuie să indice cu claritate dacă documentele sunt autentice, dacă produsele în cauză pot fi considerate produse originare și dacă îndeplinesc celelalte condiții stipulate în acest protocol. Raționamentul instanței de fond în ceea ce privește adresa mai sus arătată este eronat. În această adresă, autoritățile vamale maghiare nu au putut indica cu claritate dacă documentele sunt autentice (nu era completată rubrica 14) dacă produsele sunt sau nu considerate originare din CE și dacă îndeplinesc celelalte condiții stipulate în Protocol.

Astfel nefiind clare și certe informațiile – se concluzionează că sunt necesare într-adevăr verificări suplimentare așa cum a dispus organul de soluționare iar nu cum a arătat instanța de fond – că legalitatea și autenticitatea certificatelor de origine a mărfurilor EUR 1 – nu a fost negată de către autoritățile vamale maghiare. Prin răspunsul primit de la autoritățile vamale maghiare se arată că nu a fost posibil să se meargă mai departe cu investigarea originii ceea ce înseamnă că nici nu s-a negat dar nici nu s-a confirmat caracterul original al mărfurilor. De asemenea, susținerile instanței de fond în sensul că declarațiile de furnizor de lungă durată atestă că produsele importate sunt originare și deci se impune acordarea regimului preferențial cu ocazia importurilor sunt greșite.

Așa cum s-a reținut și în cadrul soluționării contestației nu rezultă din actele dosarului cum a ajuns autoritatea vamală maghiară la concluzia că mărfurile importate nu sunt originare, din moment ce nu exprimă cu claritate dacă documentele sunt autentice, dacă produsele pot fi considerate produse originare și dacă îndeplinesc celelalte condiții din protocol. În acest fel răspunsul autorității vamale maghiare nu respectă cerințele prevăzute în art. 32 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2007, în sensul indicării unui răspuns clar. În conformitate cu prevederile art. 216 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală „Prin decizie se poate desființa total sau parțial actul administrativ atacat, situație în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare”.

Având în vedere caracterul imperativ al dispozițiilor mai sus arătate rezultă că instanța de fond - care a anulat în parte Decizia nr. 30541 din 10 iulie 2009 – în sensul anulării dispoziției privind obligarea organelor de control vamal de a emite un act administrativ fiscal, menținând ca fiind temeinică și legală dispoziția privind desființarea în totalitate a Deciziei pentru regularizarea situației suplimentare nr. 5275/BM, CA/ SA FV din 25 februarie 2009 a D.R.A.O.V. Cluj a făcut o aplicare greșită a legii. Motivele invocate de cele două recurente sunt în consecință fondate și în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

se vor admite recursurile, se va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de A.N.V., D.R.A.O.V. Cluj și de D.G.F.P. Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 91/CA/2010 – PI din 1 martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2010.