ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4834/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4834/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată, reclamanta SC S.A.T.A.N.I. SRL Satu Mare a chemat în

judecată pe pârâtele D.G.F.P. Satu Mare, A.N.V. București și D.R.A.O.V. Cluj,

solicitând să se

dispună

anularea în parte a Deciziei nr. 30.541 din 10

iulie 2009 emisă de D.G.F.P.

Satu Mare, în sensul anulării dispoziției

privind obligarea organelor de control vamal de a emite un nou act

administrativ fiscal în condițiile prevăzute de pct. 12.7 și pct. 12.8 din

O.M.F.P. nr. 519/2005 și menținerea ca fiind temeinică și legală a dispoziției

privind desființarea în totalitate a Deciziei pentru regularizarea situației

privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5275/BM,CA/SA

FV din 25 februarie 2009 emisă de D.R.A.O.V. Cluj.

Prin

întâmpinare, pârâta D.R.A.O.V. Cluj a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive, cu motivarea că, în conformitate cu art. l din H.G. nr. 110/2009

privind organizarea și funcționarea A.N.V., doar aceasta are personalitate

juridică, în timp ce D.R.A.O.V. nu au personalitate juridică, însă în baza aceluiași

act normativ și a Ordinului Circular nr. 984/2004, acestea acționează în numele

și pe seama A.N.V. Prin urmare în conformitate cu art. 31 C. proc. civ.,

raportat la art. 35 din Decretul nr. 31/1953, D.R.A.O.V. Cluj, neavând

personalitate juridică, nu are capacitate procesuală și nu poate figura ca

parte în proces.

Prin

întâmpinările formulate, pârâta A.N.V. București și pârâta D.G.F.P. Satu Mare au

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința

civilă nr. 91/CA/2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal,

a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de pârâta D.R.A.O.V.

Cluj; a admis acțiunea formulată de

reclamanta SC S.A.T.A.N.I. SRL împotriva pârâților D.G.F.P. Satu Mare

, A.N.V.

și D.R.A.O.V.

Cluj; a dispus

anularea în parte a

Deciziei nr. 30541 din 10 iulie 2009 emisă de D.G.F.P.

Satu Mare, în sensul anulării dispoziției privind obligarea

organelor

de control vamal de a emite un nou act administrativ fiscal în condițiile

prevăzute de pct. 12.7 și 12.8 din O.M.F.P. nr. 519/2005 și menținerea ca fiind

temeinică și legală a dispoziției privind desființarea, în totalitate, a

deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare

stabilite de controlul vamal nr. 5275/BM,

CA/SAFV

din 25 februarie 2009 emisă de D.R.A.O.V.

Cluj și a obligat pârâtele, în

solidar, la plata sumei de 3004,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în

favoarea reclamantei.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În cursul

anului 2005, SC S.A.T.A.N.I. SRL și SC S.A.C. SRL au importat din Ungaria

produse electronice, iar pentru aceste importuri Biroul Vamal Satu Mare a

aplicat regimul tarifar preferențial în baza certificatelor de circulație a

mărfurilor EUR 1 nr. C6050407, C6328579, C6255474, C6255463 și C6255465, sumele

stabilite ca datorie vamală fiind achitate integral.

În perioada

16 februarie 2009 - 18 februarie 2009 D.R.A.O.V. Cluj - Serviciul Antifraudă

Fiscală și Vamală a reverificat declarațiile vamale de import în baza cărora

s-au efectuat importurile, iar în urma controlului, prin Decizia pentru

regularizarea situației privind obligațiile suplimentare

stabilite de controlul vamal nr. 5275/BM, CA/SAFV

din 25 februarie 2009 și procesul verbal de

control nr. 5274/SAFV/CABM

din 25 februarie 2009 emise de D.R.A.O.V. Cluj s-a luat măsura anulării

preferințelor de origine acordate importurilor arătate, stabilindu-se în

sarcina societății obligații de plată cu titlu de taxe vamale, TVA, comision

vamal și majorări de întârziere, în valoare totală de 525.530,34 lei.

Prin Decizia

de soluționare a contestației nr. 30541 din 10 iulie 2009 emisă de D.G.F.P.

Satu Mare s-a desființat Decizia pentru regularizarea situației privind

obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5274/BM, CA/SAFV din 25

februarie 2009, impunându-se organelor de control vamal să încheie un nou act

administrativ fiscal în condițiile prevăzute de pct. 12.7 și pct. 12.8 din

O.M.F.P. nr. 519/2005, fiind invocate în drept prev. art. 216 alin. (3)

din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Decizia de

soluționare a contestației a fost atacată numai în ceea ce privește dispoziția

privind obligarea organelor de control să încheie un nou act administrativ

fiscal, care să aibă în vedere considerentele deciziei de soluționare a

contestației.

Instanța de

fond a reținut că în vederea obținerii certificatelor de circulație a

mărfurilor EUR 1, exportatorul I.T.T.E.M.K.F.T. - Ungaria, a pus la dispoziția

autorităților vamale din Ungaria, conform art. 17 alin. (3) din Protocolul 4 al

Acordului European încheiat între U.E. și România, documentele prin care a

dovedit caracterul originar al produselor în cauză, la baza emiterii

certificatelor de circulație a mărfurilor EUR 1 stând Declarațiile de furnizor

pe termen lung a produselor cu proveniență preferențială depuse la dosar, care

atestă faptul că produsele identificate în acestea au ca țară de origine

Polonia, Anglia, Slovacia, Spania, Turcia și Ungaria, precum și faptul că sunt

conforme reglementărilor de proveniență ale comerțului preferențial cu România.

În

consecință, raportat la faptul că legalitatea și autenticitatea certificatelor

de origine a mărfurilor EUR 1 nu a fost negată de către autoritățile vamale

maghiare, că declarațiile de furnizor de lungă durată atestă că produsele

importate sunt originare din Comunitate, instanța a considerat că se impune ca

regimul preferențial acordat cu ocazia importurilor să fie menținut, nemaifiind

necesară emiterea unui act administrativ fiscal de impunere în condițiile prevăzute

de pct. 12.7 și pct. 12.8 din OMFP nr. 519/2005.

Instanța a

apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 216 alin.

(2) C. proc. fisc., în sensul că prin decizia de soluționare a contestației se

impunea anularea totală sau parțială a actului atacat și nu sunt incidente prevederile

alin. (3) ale acestui articol, aplicate greșit de pârâta D.G.F.P. Satu Mare.

Pentru

considerentele expuse instanța a admis acțiunea reclamantei și a dispus

anularea în parte a deciziei atacate

, în

sensul

anulării dispoziției privind obligarea organelor de control vamal

de a emite un nou act administrativ fiscal în condițiile prevăzute

de pct. 12.7 și 12.8 din OMFP nr. 519/2005 și menținerea ca fiind

temeinică și legală a dispoziției privind desființarea în totalitate a Deciziei

pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de

controlul vamal nr. 5275/BM,CA/SAFV din 25 februarie 2009 emisă de D.R.A.O.V.

Cluj.

Totodată, în baza prevederilor art. 274 C. proc. civ., instanța a

obligat pârâtele, în solidar, la

plata sumei de 3004,3 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată în favoarea reclamantei, reprezentând taxă de timbru și onorariu de

avocat.

Împotriva

acestei hotărâri, pârâtele A.N.V., D.R.A.O.V. Cluj și D.G.F.P. Satu Mare au

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului său întemeiat pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. D.R.A.O.V.

Cluj – a arătat că prevederile art. 216 din O.G. nr. 92/2003 sunt imperative,

în toate cazurile în care organul de soluționare a contestațiilor dispune

anularea unui act administrativ organul constatator emitent este obligat de

drept la refacerea acestuia.

De asemenea se

arată că recurenta a fost obligată prin decizia de soluționare a contestațiilor

să efectueze demersuri suplimentare în vederea stabilirii adevărului fiscal.

Pârâta D.G.F.P.

Satu Mare – în motivarea cererii de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. a arătat în esență următoarele:

Instanța de

fond nu era în măsură să dispună anularea în parte a deciziei nr. 30.541 din 10

iulie 2009 emisă de D.G.F.P. – Satu Mare – în sensul înlăturării dispoziției

privind obligarea organelor de control vamal de a emite un nou act administrativ

fiscal în condițiile pct. 12.7 și pct. 12.8 din Ordinul Ministrului Finanțelor

Publice nr. 519/2005 față de temeiul de drept și motivele de fapt reținute de

instituția recurentă.

Considerentele,

care au stat la baza desființării deciziei pentru regularizarea situației au

constat în faptul că „prin răspunsul primit de la autoritățile maghiare care

certifică faptul că nu a fost posibil să se meargă mai departe cu investigarea

originii demonstrează că autoritățile vamale din țara exportatorului nu pot

confirma sau infirma caracterul original al mărfurilor”.

- Reținerile

instanței de fond cu privire la faptul că „legalitatea și autenticitatea

certificatelor de origine a mărfurilor EUR 1 nu a fost negată de către

autoritățile vamale maghiare…” sunt eronate și neîntemeiate.

A arătat

recurenta că din adresa tradusă a autorităților vamale maghiare reiese în mod

clar că „produsele – bunurile menționate în declarațiile exportatorului și

cuprinse în Certificatele de mișcare EUR 1 – cu nr. C 6050407 și C 6328579 și

produsele marcate cu galben pe facturi enumerate pe certificatele Eur 1 – nu se

califică a obține tratamentul preferențial prevăzut în Acordul European

încheiat între CE și România deoarece produsele „nu au obținut statut de marfă de

origine CE”:

Certificatele

de origine EUR 1, au fost traduse doar în parte, pe parcursul soluționării

procesului la instanța de fond iar rubrica 14 – dacă certificatele îndeplinesc cerințele

unui „act autentic și de acuratețe” nu au fost depuse la dosarul cauzei, în

fond, fiind aspecte care urmează a fi certificate de autoritățile vamale

maghiare competente, cu ocazia efectuării cercetărilor suplimentare.

- În ceea ce

privește declarațiile de furnizor pe termen lung ar trebui să se pronunțe

autoritățile vamale maghiare, cu ocazia verificării „a posteriori” a

certificatelor de origine a mărfurilor.        Simplul fapt că produsele provin

dintr-un stat membru UE sau nu UE, nu poate conduce automat ideea că acestea

sunt și originare din comunitate.

Reclamanta

S.C. SAT–AN Impex S.R.L. Satu Mare a formulat întâmpinare și a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Înalta

Curte, analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele incidente în

cauză precum și prin prisma prevederilor art. 304

1

C. proc. civ.

constată că acestea sunt fondate.

În ceea ce

privește recursurile D.R.A.O.V. – Cluj și D.G.F.P. – Satu Mare.

Înalta Curte

reține că din răspunsul vămii maghiare adresa nr. I 239 – 1/2009 rezultă că

bunurile acoperite de certificatele EUR 1 - nu au obținut statutul de produse

originare din CE.

Potrivit

art. 32 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2007 pentru ratificarea Protocolului privind

definirea noțiunii de „produse originale” – și metodele de cooperare

administrativă – Rezultatele verificării trebuie să indice cu claritate dacă

documentele sunt autentice, dacă produsele în cauză pot fi considerate produse

originare și dacă îndeplinesc celelalte condiții stipulate în acest protocol.

Raționamentul

instanței de fond în ceea ce privește adresa mai sus arătată este eronat. În

această adresă, autoritățile vamale maghiare nu au putut indica cu claritate

dacă documentele sunt autentice (nu era completată rubrica 14) dacă produsele

sunt sau nu considerate originare din CE și dacă îndeplinesc celelalte condiții

stipulate în Protocol. Astfel nefiind clare și certe informațiile – se

concluzionează că sunt necesare într-adevăr verificări suplimentare așa cum a

dispus organul de soluționare iar nu cum a arătat instanța de fond – că

legalitatea și autenticitatea certificatelor de origine a mărfurilor EUR 1 – nu

a fost negată de către autoritățile vamale maghiare.

Prin răspunsul

primit de la autoritățile vamale maghiare se arată că nu a fost posibil să se

meargă mai departe cu investigarea originii ceea ce înseamnă că nici nu s-a negat

dar nici nu s-a confirmat caracterul original al mărfurilor.

De asemenea,

susținerile instanței de fond în sensul că declarațiile de furnizor de lungă

durată atestă că produsele importate sunt originare și deci se impune acordarea

regimului preferențial cu ocazia importurilor sunt greșite.

Așa cum s-a

reținut și în cadrul soluționării contestației nu rezultă din actele dosarului

cum a ajuns autoritatea vamală maghiară la concluzia că mărfurile importate nu

sunt originare, din moment ce nu exprimă cu claritate dacă documentele sunt

autentice, dacă produsele pot fi considerate produse originare și dacă

îndeplinesc celelalte condiții din protocol.

În acest fel

răspunsul autorității vamale maghiare nu respectă cerințele prevăzute în art.

32 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2007, în sensul indicării unui răspuns clar.

În

conformitate cu prevederile art. 216 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind

Codul de procedură fiscală „Prin decizie se poate desființa total sau parțial

actul administrativ atacat, situație în care urmează să se încheie un nou act

administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de

soluționare”.

Având în

vedere caracterul imperativ al dispozițiilor mai sus arătate rezultă că

instanța de fond - care a anulat în parte Decizia nr. 30541 din 10 iulie 2009 –

în sensul anulării dispoziției privind obligarea organelor de control vamal de a

emite un act administrativ fiscal, menținând ca fiind temeinică și legală

dispoziția privind desființarea în totalitate a Deciziei pentru regularizarea

situației suplimentare nr. 5275/BM, CA/ SA FV din 25 februarie 2009 a D.R.A.O.V.

Cluj a făcut o aplicare greșită a legii.

Motivele

invocate de cele două recurente sunt în consecință fondate și în conformitate cu

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la prevederile art. 312

alin. (1) C. proc. civ. se vor admite recursurile, se va modifica sentința

atacată în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de A.N.V., D.R.A.O.V. Cluj și de D.G.F.P. Satu Mare,

împotriva sentinței civile nr. 91/CA/2010 – PI din 1 martie 2010 a Curții de

Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2010.