ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1731/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în primă instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta SC C.I.E. SRL în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. a județului Cluj și de D.R.A.O.V. Cluj, a solicitat anularea atât a Deciziei nr. 64 din 22 februarie 2011 emise de către Direcția D.G.F.P. Cluj, cât și a deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, precum și anularea obligațiilor de plată stabilite suplimentar în cuantum total de 597.129 lei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în urma efectuării unui control vamal, s-a stabilit în sarcina societății obligația de plată a sumei de 597.129 lei, reprezentând taxă antidumping, TVA și accesorii, cu motivarea că, în anii 2007, 2008 și 2009, reclamanta a efectuat o serie de operațiuni vamale clasificând eronat produsele importate.

A mai arătat reclamanta că prin Decizia nr. 64 din 22 februarie 2011 emisă de către D.G.F.P. Cluj a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal. Prin întâmpinare, pârâta D.R.A.O.V. în nume propriu și în reprezentarea A.N.V. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata. De asemenea, pârâta D.G.F.P. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 734 din 9 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea formulată de către reclamanta SC C.I.E. SRL în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. a județului Cluj și de D.R.A.O.V. Cluj și, în consecință, a anulat Decizia nr. 64 din 22 februarie 2011 emisă de D.G.F.P.

Cluj și dispoziția pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 06 decembrie 2010 emisă de D.R.A.O.V. Totodată, Curtea de apel a anulat obligațiile de plată stabilite suplimentar în cuantum de 597.129 lei reprezentând: 254.107 lei - taxă antidumping, 48.280 lei TVA aferentă taxei antidumping, 247.682 creanțe fiscale aferente taxei antidumping, 47.060 lei creanțe fiscale accesorii aferente TVA.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că orice obligație pecuniară care este impusă unilateral asupra unor mărfuri pentru simplul motiv că acestea traversează o frontieră și care nu este taxă vamală este o "taxă cu efect echivalent". Curtea de apel a constatat că, deși organul de control a concluzionat că bunurile importate de către reclamantă trebuiau clasificate la poziția 7306 30 77 80, adică "alte tuburi și țevi", totuși țevile importate de către reclamantă nu sunt țevi de precizie și trebuiau încadrate la codul tarifar 7306 30 77 80, ca țevi de apă și gaz ce respectă prescripțiile normei DIN 2440, fiind însoțite de certificate de încercări elaborate conform normei europene EN 10204. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că, potrivit expertizei tehnice efectuată în cauză de experți în metalurgie, țevile importate se încadrează în prevederile ISO 3306-85 și prevederile DIN 2440 și pot fi considerate țevi de precizie.

Prin urmare, judecătorul fondului a constatat că țevile importate reprezintă țevi de precizie care respectă prevederile ISO 3306-85, precum și prevederile DIN 2440, astfel că reclamanta a realizat o încadrare tarifară corectă. 3. Recursurile declarate în cauză Împotriva sentinței Curții de apel, au declarat recurs pârâtele D.G.F.P. a județului Cluj și de D.R.A.O.V. Cluj în nume propriu și în reprezentarea A.N.V., criticând sentința pentru nelegalitate și netemenicie. a. Recursul declarat de pârâta D.G.F.P. a Județului Cluj. În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, că instanța de fond, în mod greșit, a dispus admiterea acțiunii exclusiv în baza expertizei tehnice efectuate în cauză.

În acest sens, recurenta a expus pe larg considerentele pe care le-a avut în vedere la stabilirea încadrării tarifare a țevilor importate și a insistat asupra faptului că, din coroborarea documentelor ce au însoțit mărfurile la punerea în libera circulație, se constată că țevile nu îndeplinesc cerințele impuse de Nomenclatura combinată pentru a fi țevi de precizie. Recurenta a susținut că produsele importate au fost declarate la un alt cod tarifar, iar taxa nu a fost percepută la punerea în libera circulație a acestora, astfel că organele vamale nu au făcut altceva decât să procedeze la stabilirea situației reale, prin încadrarea tarifară corectă a bunurilor importate și la perceperea taxei antidumping pe care societatea trebuia să o achite la bugetul de stat.

b. Recursul declarat de recurenta-pârâtă D.R.A.O.V. Cluj în nume propriu și în reprezentarea A.N.V. În susținerea recursului, recurenta-pârâtă a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul modului în care a fost administrată proba cu expertiză tehnică, arătând că experții tehnici desemnați în cauză își exprimaseră punctul de vedere cu privire la cauza dedusă judecății înaintea demersului judiciar al reclamantei și nici nu aveau abilități care să-i recomande pentru a exprima o opinie tehnică, nefiind experți tehnici în standardizare și nici în încadrări tarifare.

Recurenta a susținut că raportul de expertiză întocmit nu demonstrează că sunt respectate toate caracteristicile standardului ISO 3306, dar mai ales nu demonostrează dacă sunt respectate toate caracteristicile cel puțin unuia din standardedele naționale din familia EN 10303, cerință obligatorie conform Notelor explicative ale Nomenclaturii combinate valabile la data importurilor, privitoare la codul tarifar 7306.3019, respectiv la tuburile de precizie simplu calibrate și tuburile de precizie sudate, trase la rece. Conchizând, recurenta precizează că instanța de fond nu a reușit cu adevărat să-și motiveze hotărârea, făcând erori grave în aprecierea probei încuviințate și a normelor de drept incidente în cauză, dând o dezlegare tendențioasă pricinii dedusă judecății, bazată pe o expertiză tehnică întocmită de persoane necalificate în domeniul standardizării și clasificării tarifare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor.

Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și în raport de probele administrate și dispozițiile legale administrate, Curtea le va respinge ca nefondate pentru următoarele considerente: Este de necontestat că cele consemnate de un importator în declarația vamală în detaliu sunt supuse controlului ulterior al organelor vamale, din acest punct de vedere pârâții fiind îndreptățiți să efectueze verificări cu privire la corectitudinea clasificării tarifare și a instituirii taxei antidumping definitive la importurile anumitor produse, însă, constatările organelor de control consemnate în actele administrative atacate sunt supuse cenzurii instanțelor de judecată, în baza Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, judecătorul cauzei având competența recunoscută în art. 18 din actul normativ precitat să exercite controlul de legalitate al respectivelor acte infralegislative și să dispună anularea acestora.

În ceea ce privește recursul formulat de recurenta-pârâtă D.G.F.P. a Județului Cluj, Curtea reține că, deși hotărârea instanței de fond nu este foarte detaliată, ea este clară, precisă, concisă și este convingătoare. Raționamentul care a condus judecătorul fondului la soluția de admitere a acțiunii reclamantei este clar explicitat de acesta. Prima instanță, reținând că părțile se situează pe poziții divergente în privința încadrării tarifare a produsului importat, firesc, a concluzionat că analiza caracteristicilor produsului trebuie să fie făcută de un expert tehnic, de descrierea corectă a caracteristicilor tehnice produsului amintit depinzând încadrarea pe clasificația tarifară corespunzătoare a țevilor importate.

Astfel, în vederea determinării corecte a încadrării tarifare aplicabilă pentru produsele importate de către reclamantă, instanța de fond a încuviințat atât solicitarea reclamantei de a cere părerea unor experți, cât și solicitarea pârâtei de a cere consultarea Asociației Române de Standardizare. Cum Asociația Română de Standardizare nu a clarificat instanța de fond cu privire la corecta încadrare tarifară, aceasta din urmă a analizat singura probă științiifică administrată, respectiv expertiza tehnică efectuată de experți în metalurgie, concluzionând că, față de concluziile raportului de expertiză, apar ca nelegale actele administrativ fiscale contestate, iar creanțele fiscale înscrise ca fiind nedatorate.

Nu se poate reține faptul că instanța de fond a preluat ad literam concluziile expertului, cum susțin recurentele, dar constatările expertizei nu au fost combătute de către pârâte prin alte probe, astfel încât concluziile acesteia au făcut convingerea judecătorului fondului că exprimă un punct de vedere corect. Astfel, a observat instanța că țevile importate reprezintă țevi de precizie care respectă prevederile ISO 3306-85, precum și prevederile DIN 2440 și, prin urmare, reclamanta a realizat o încadrare tarifară corectă. În ceea ce privește susținerile recurentei-pârâte D.R.A.O.V. Cluj referitoare la modul în care a fost administrată proba cu expertiză tehnică, Curtea observă că la termenul din 1 iulie 2011, instanța de fond a pus în discuție proba solicitată de către aceasta prin notele de ședință și, apreciind ca fiind utilă soluționării cauzei, a încuviințat-o.

În acest sens, s-a dispus efectuarea unei adrese către Asociația de Standardizare din România, acesteia fiindu-i comunicate copie de pe acțiunea introductivă și de pe actele de proveniență ale materialelor importate de societatea reclamantă, însă acest organism, prin adresa din 03 noiembrie 2011, a răspuns că evaluarea conformității produselor cu seria de standarde nu este de competența sa. De asemenea, instanța constată că, privitor la cei doi specialiști numiți în cauză să realizeze lucrarea în specialitatea standardizare și metalurgie, în speță doctor inginer M.V. și inginer R.M., pârâtele nu au formulat cerere de recuzare a acestora, iar numirea acestora a fost încuviințată la propunerea reclamantei, având în vedere că pe lista de experți judiciari aflată la dispoziția instanței nu există un expert care să corespundă ambelor specialități.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de D.G.F.P. a județului Cluj și de D.R.A.O.V. Cluj, în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 734/2011 din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 februarie 2013.