ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1731/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1731/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Procedura în primă
instanță
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Cluj, reclamanta SC C.I.E. SRL în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. a județului
Cluj și de D.R.A.O.V. Cluj, a solicitat anularea atât a Deciziei nr. 64 din 22
februarie 2011 emise de către Direcția D.G.F.P. Cluj, cât și a deciziei pentru
regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul
vamal, precum și anularea obligațiilor de plată stabilite suplimentar în cuantum
total de 597.129 lei.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că, în urma efectuării unui control vamal, s-a
stabilit în sarcina societății obligația de plată a sumei de 597.129 lei,
reprezentând taxă antidumping, TVA și accesorii, cu motivarea că, în anii 2007,
2008 și 2009, reclamanta a efectuat o serie de operațiuni vamale clasificând
eronat produsele importate.
A mai arătat
reclamanta că prin Decizia nr. 64 din 22 februarie 2011 emisă de către D.G.F.P.
Cluj a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei pentru
regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul
vamal.
Prin întâmpinare,
pârâta D.R.A.O.V. în nume propriu și în reprezentarea A.N.V. a solicitat
respingerea acțiunii ca nefondata.
De asemenea, pârâta D.G.F.P.
Hotărârea Curții
de Apel
Prin sentința nr. 734
din 9 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea formulată de către
reclamanta SC C.I.E. SRL în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. a județului
Cluj și de D.R.A.O.V. Cluj și, în consecință, a anulat Decizia nr. 64 din 22
februarie 2011 emisă de D.G.F.P. Cluj și dispoziția pentru regularizarea
situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 06
decembrie 2010 emisă de D.R.A.O.V.
Totodată, Curtea de
apel a anulat obligațiile de plată stabilite suplimentar în cuantum de 597.129
lei reprezentând: 254.107 lei - taxă antidumping, 48.280 lei TVA aferentă taxei
antidumping, 247.682 creanțe fiscale aferente taxei antidumping, 47.060 lei
creanțe fiscale accesorii aferente TVA.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că orice obligație pecuniară
care este impusă unilateral asupra unor mărfuri pentru simplul motiv că acestea
traversează o frontieră și care nu este taxă vamală este o "taxă cu efect
echivalent".
Curtea de apel a
constatat că, deși organul de control a concluzionat că bunurile importate de
către reclamantă trebuiau clasificate la poziția 7306 30 77 80, adică
"alte tuburi și țevi", totuși țevile importate de către reclamantă nu
sunt țevi de precizie și trebuiau încadrate la codul tarifar 7306 30 77 80, ca
țevi de apă și gaz ce respectă prescripțiile normei DIN 2440, fiind însoțite de
certificate de încercări elaborate conform normei europene EN 10204.
S-a mai arătat în
considerentele sentinței atacate că, potrivit expertizei tehnice efectuată în
cauză de experți în metalurgie, țevile importate se încadrează în prevederile
ISO 3306-85 și prevederile DIN 2440 și pot fi considerate țevi de precizie.
Prin urmare,
judecătorul fondului a constatat că țevile importate reprezintă țevi de
precizie care respectă prevederile ISO 3306-85, precum și prevederile DIN 2440,
astfel că reclamanta a realizat o încadrare tarifară corectă.
Recursurile
declarate în cauză
Împotriva sentinței
Curții de apel, au declarat recurs pârâtele D.G.F.P. a județului Cluj și de D.R.A.O.V.
Cluj în nume propriu și în reprezentarea A.N.V., criticând sentința pentru
nelegalitate și netemenicie.
a. Recursul declarat
de pârâta D.G.F.P. a Județului Cluj.
În motivarea
recursului, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, că instanța de fond, în mod
greșit, a dispus admiterea acțiunii exclusiv în baza expertizei tehnice
efectuate în cauză.
În acest sens,
recurenta a expus pe larg considerentele pe care le-a avut în vedere la
stabilirea încadrării tarifare a țevilor importate și a insistat asupra
faptului că, din coroborarea documentelor ce au însoțit mărfurile la punerea în
libera circulație, se constată că țevile nu îndeplinesc cerințele impuse de
Nomenclatura combinată pentru a fi țevi de precizie.
Recurenta a susținut
că produsele importate au fost declarate la un alt cod tarifar, iar taxa nu a
fost percepută la punerea în libera circulație a acestora, astfel că organele
vamale nu au făcut altceva decât să procedeze la stabilirea situației reale,
prin încadrarea tarifară corectă a bunurilor importate și la perceperea taxei
antidumping pe care societatea trebuia să o achite la bugetul de stat.
b. Recursul declarat
de recurenta-pârâtă D.R.A.O.V. Cluj în nume propriu și în reprezentarea A.N.V.
În susținerea
recursului, recurenta-pârâtă a criticat hotărârea instanței de fond sub
aspectul modului în care a fost administrată proba cu expertiză tehnică,
arătând că experții tehnici desemnați în cauză își exprimaseră punctul de
vedere cu privire la cauza dedusă judecății înaintea demersului judiciar al
reclamantei și nici nu aveau abilități care să-i recomande pentru a exprima o
opinie tehnică, nefiind experți tehnici în standardizare și nici în încadrări
tarifare.
Recurenta a susținut
că raportul de expertiză întocmit nu demonstrează că sunt respectate toate
caracteristicile standardului ISO 3306, dar mai ales nu demonostrează dacă sunt
respectate toate caracteristicile cel puțin unuia din standardedele naționale
din familia EN 10303, cerință obligatorie conform Notelor explicative ale
Nomenclaturii combinate valabile la data importurilor, privitoare la codul
tarifar 7306.3019, respectiv la tuburile de precizie simplu calibrate și
tuburile de precizie sudate, trase la rece.
Conchizând, recurenta
precizează că instanța de fond nu a reușit cu adevărat să-și motiveze
hotărârea, făcând erori grave în aprecierea probei încuviințate și a normelor
de drept incidente în cauză, dând o dezlegare tendențioasă pricinii dedusă
judecății, bazată pe o expertiză tehnică întocmită de persoane necalificate în
domeniul standardizării și clasificării tarifare.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursurilor.
Analizând recursurile
formulate prin prisma motivelor invocate și în raport de probele administrate
și dispozițiile legale administrate, Curtea le va respinge ca nefondate pentru
următoarele considerente:
Este de necontestat
că cele consemnate de un importator în declarația vamală în detaliu sunt supuse
controlului ulterior al organelor vamale, din acest punct de vedere pârâții
fiind îndreptățiți să efectueze verificări cu privire la corectitudinea
clasificării tarifare și a instituirii taxei antidumping definitive la
importurile anumitor produse, însă, constatările organelor de control
consemnate în actele administrative atacate sunt supuse cenzurii instanțelor de
judecată, în baza Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, judecătorul
cauzei având competența recunoscută în art. 18 din actul normativ precitat să
exercite controlul de legalitate al respectivelor acte infralegislative și să
dispună anularea acestora.
În ceea ce privește
recursul formulat de recurenta-pârâtă D.G.F.P. a Județului Cluj, Curtea reține
că, deși hotărârea instanței de fond nu este foarte detaliată, ea este clară,
precisă, concisă și este convingătoare. Raționamentul care a condus judecătorul
fondului la soluția de admitere a acțiunii reclamantei este clar explicitat de
acesta.
Prima instanță, reținând că părțile se
situează pe poziții divergente în privința încadrării tarifare a produsului
importat, firesc, a concluzionat că analiza caracteristicilor produsului
trebuie să fie făcută de un expert tehnic, de descrierea corectă a
caracteristicilor tehnice produsului amintit depinzând încadrarea pe
clasificația tarifară corespunzătoare a țevilor importate.
Astfel, în vederea
determinării corecte a încadrării tarifare aplicabilă pentru produsele
importate de către reclamantă, instanța de fond a încuviințat
atât solicitarea
reclamantei de a cere părerea unor experți, cât și solicitarea pârâtei de a
cere consultarea Asociației Române de Standardizare.
Cum Asociația Română
de Standardizare nu a clarificat instanța de fond cu privire la corecta
încadrare tarifară, aceasta din urmă a analizat singura probă științiifică
administrată, respectiv expertiza tehnică efectuată de experți în metalurgie,
concluzionând că, față de concluziile raportului de expertiză, apar ca nelegale
actele administrativ fiscale contestate, iar creanțele fiscale înscrise ca
fiind nedatorate.
Nu se poate reține faptul că instanța
de fond a preluat ad literam concluziile expertului, cum susțin recurentele,
dar constatările expertizei nu au fost combătute de către pârâte prin alte
probe, astfel încât concluziile acesteia au făcut convingerea judecătorului
fondului că exprimă un punct de vedere corect.
Astfel, a observat instanța că țevile
importate reprezintă țevi de precizie care respectă prevederile ISO 3306-85,
precum și prevederile DIN 2440 și, prin urmare, reclamanta a realizat o
încadrare tarifară corectă.
În ceea ce privește
susținerile recurentei-pârâte D.R.A.O.V. Cluj referitoare la modul în care a
fost administrată proba cu expertiză tehnică, Curtea observă că la termenul din
1 iulie 2011, instanța de fond a pus în discuție proba solicitată de către
aceasta prin notele de ședință și, apreciind ca fiind utilă soluționării
cauzei, a încuviințat-o. În acest sens, s-a dispus efectuarea unei adrese către
Asociația de Standardizare din România, acesteia fiindu-i comunicate copie de
pe acțiunea introductivă și de pe actele de proveniență ale materialelor
importate de societatea reclamantă, însă acest organism, prin adresa din 03
noiembrie 2011, a răspuns că evaluarea conformității produselor cu seria de
standarde nu este de competența sa.
De asemenea, instanța
constată că, privitor la cei doi specialiști numiți în cauză să realizeze
lucrarea în specialitatea standardizare și metalurgie, în speță doctor inginer
M.V. și inginer R.M., pârâtele nu au formulat cerere de recuzare a acestora,
iar numirea acestora a fost încuviințată la propunerea reclamantei, având în
vedere că pe lista de experți judiciari aflată la dispoziția instanței nu
există un expert care să corespundă ambelor specialități.
Față de aceste
considerente, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va
respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursurile declarate de D.G.F.P. a județului Cluj și de
D.R.A.O.V.
Cluj, în nume propriu
și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor, împotriva sentinței civile
nr. 734/2011 din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă,
de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată,
în ședință publică, astăzi 26 februarie 2013.