ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 153/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 noiembrie

2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, investită cu judecarea

apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și de inculpatul

B.M. împotriva sentinței penale nr. 141 din 21 mai 2007 a Tribunalului Alba, a

dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.

S-a reținut, în esență, că

din probele existente la dosar rezultă indicii temeinice că inculpatul a

săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani

și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un

pericol concret pentru ordinea publică, iar temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive, cât și la menținerea acesteia subzistă în

continuare. S-a mai reținut că, prin prisma dispozițiilor art. 5 pct.1 din

C.E.D.O., existența unei hotărâri de condamnare dată de un tribunal independent

constituie un temei justificat pentru menținerea arestării preventive a

inculpatului.

Împotriva încheierii

sus-menționate, inculpatul a declarat recurs, apărătorul acestuia desemnat din

oficiu solicitând casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive și

punerea sa în libertate.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor și

actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării

preventive se mențin în continuare, așa cum, în mod corect, a constatat Curtea

de Apel Alba Iulia, secția penală, când a dispus, prin încheierea atacată,

menținerea stării de arest.

Într-adevăr, în raport de

modul concret în care inculpatul a conceput și realizat infracțiunea de consum

de droguri, cu un grad deosebit de ridicat de pericol social, precum și de

datele ce caracterizează persoana acestuia (recidivist), pentru săvârșirea

căreia a fost condamnat de instanța de fond la o pedeapsă rezultantă de 2 ani

și 6 luni închisoare, rezultă că lăsarea acestuia în libertate ar putea crea

riscul ca acesta să repete asemenea fapte, menținerea măsurii preventive

impunându-se pentru buna desfășurare a procesului penal.

Pentru aceste motive,

urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat B.M. împotriva încheierii din 29

noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în

dosarul nr. 762/107/2007.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 240 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 ianuarie 2008.