Decizia nr. 153/2008 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 762/107/2007 — recurs

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 29 noiembrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, investită cu judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și de inculpatul B.M. împotriva sentinței penale nr. 141 din 21 mai 2007 a Tribunalului Alba, a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. S-a reținut, în esență, că din probele existente la dosar rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cât și la menținerea acesteia subzistă în continuare.

S-a mai reținut că, prin prisma dispozițiilor art. 5 pct.1 din C.E.D.O., existența unei hotărâri de condamnare dată de un tribunal independent constituie un temei justificat pentru menținerea arestării preventive a inculpatului. Împotriva încheierii sus-menționate, inculpatul a declarat recurs, apărătorul acestuia desemnat din oficiu solicitând casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate. Recursul nu este fondat. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive se mențin în continuare, așa cum, în mod corect, a constatat Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, când a dispus, prin încheierea atacată, menținerea stării de arest.

Într-adevăr, în raport de modul concret în care inculpatul a conceput și realizat infracțiunea de consum de droguri, cu un grad deosebit de ridicat de pericol social, precum și de datele ce caracterizează persoana acestuia (recidivist), pentru săvârșirea căreia a fost condamnat de instanța de fond la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, rezultă că lăsarea acestuia în libertate ar putea crea riscul ca acesta să repete asemenea fapte, menținerea măsurii preventive impunându-se pentru buna desfășurare a procesului penal. Pentru aceste motive, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.M. împotriva încheierii din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. 762/107/2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 240 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2008.