ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.12.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4187/2011

HOTĂRÂRE
07.12.2011
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4187/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului  de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 noiembrie 2011 Curtea

de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu

soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și

de inculpat împotriva Sentinței penale nr. 257 din 28 iunie 2011 a Tribunalului

Alba, secția penală, în baza art. 300

2

raportat la art. 160 alin.

(3) C. proc. pen., a menținut, ca fiind legală și temeinică, măsura arestării

preventive a inculpatului R.A.O. (fiul lui A. și F., deținut în Penitenciarul

A.).

Pentru a pronunța

această încheiere, instanța a reținut că măsura arestării preventive a fost

dispusă în condiții de legalitate și temeinicie, iar temeiurile care au

determinat luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, ci subzistă; totodată, a

apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului va genera un sentiment de

insecuritate socială, având în vedere natura și gravitatea faptelor de care

este acuzat și pentru care acesta a fost trimis în judecată, presupuse a fi

săvârșite de către acesta. Mai mult decât atât existența unei hotărâri de

condamnare, chiar și nedefinitivă, dată de un tribunal independent constituie

un temei justificat pentru menținerea stării de arest preventive. S-a mai

reținut că menținerea măsurii preventive se impune și pentru a clarifica sau

pentru a înlătura suspiciunile cu privire la acuzațiile aduse acestuia (cauza

B., M. vs. GB).

Împotriva acestei

încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs,

solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate și revocarea  măsurii

arestării preventive.

Recursul nu este

fondat.

Potrivit art. 300

2

sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și

temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun, în continuare, privarea de libertate sau că există temeiuri

noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.

Pe de altă parte,

prin art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a

stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive

verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

Din examinarea

actelor dosarului se constată că Rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Alba, inculpatul R.A.O. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunilor de omor prev. de art. 174 C. pen., proxenetism prev. de art. 329

alin. (1) - (3) C. pen. și act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (3)

Prin Sentința penală

nr. 257 din 28 iunie 2011, Tribunalul Alba, secția penală, l-a condamnat pe

inculpat la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism

prev. de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 1 alin. (2)

În baza art. 83 C.

pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 4

luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul de Judecătoria Blaj, urmând

ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. inculpatul a fost achitat

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, prevăzut de art. 174 C. pen.

În cauză,

verificându-se actele și lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care

au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și că lăsarea în

libertate a acestuia prezintă un pericol concret și actual pentru ordinea

publică, avându-se în vedere gravitatea infracțiunii, reținându-se că: în

perioada august 2009 - martie 2010, inculpatul a intermediat, împreună cu

numita M.L.L., aducerea la stâne a minorelor A.C.B., în vârstă de 13 ani, fiica

acesteia, și M.E.D. în vârstă de 14 ani, aflată în plasament la aceasta, minore

cu care a întreținut relații sexuale contra cost și, tot în schimbul unor sume

de bani a promis, și a oferit pe cele două minori și celorlalți ciobani colegi

de-ai săi, pentru a întreține și aceștia relații sexuale cu ele, activități

care s-au realizat.

Așa fiind, Curtea

constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal fac necesară menținerea arestării preventive a inculpatului și

că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică, aspect ce rezultă din valorile sociale cărora li s-a adus atingere

prin faptele comise și din  modalitatea concretă de săvârșire a acestora.

Recursul declarat

învederându-se, așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform dispozitivului.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A.O. împotriva Încheierii din 28

noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în Dosarul nr. 8718/107/2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 decembrie 2011.

Sursă