ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 409/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 26 mai 2005, M.B. a chemat în judecată C.J.B., solicitând anularea dispoziției nr. 67 din 27 aprilie 2005 privind stabilirea în sarcina reclamantului a sumei de 14.003.454.000 lei, reprezentând contribuție pentru susținerea sistemului de protecție a copilului în perioada 2001 - 2004. In motivarea cererii, reclamantul a arătat că înștiințarea de plată din 22 februarie 2005 a fost emisă în baza unui act nul, anexa prin care s-a calculat contribuția nefiind semnată, aprobată ori ștampilată. Referitor la contribuția stabilită în sarcina sa, reclamantul a precizat că pârâtul nu a comunicat obligația lunară, inclusiv modificările intervenite privind numărul de copii, ce a fost stabilit ulterior prin estimare.

Reclamantul a mai învederat că titlul de creanță a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 457/2000, contribuția stabilită nefiind datorată, întrucât C.L.B. a fost în imposibilitate de plată, fapt ce a fost comunicat periodic pârâtului. Prin sentința nr. 363 din 7 iunie 2005, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Suceava, în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, având în vedere valoarea contribuției stabilite prin actul administrativ atacat. Soluționând în fond cauza, prin sentința nr. 55 din 15 martie 2006, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța a reținut că anexa comunicată reclamantului nu constituie un act administrativ, neavând suport legal susținerea privind nulitatea actului ca document justificativ. Nu a fost considerată întemeiată nici apărarea privind lipsa comunicării obligației lunare, în condițiile în care s-a făcut dovada că în perioada 2001 - 2004 reclamantului i-au fost comunicate modificările intervenite privind numărul de copii, față de cum a fost estimat la începutul fiecărui an. Referitor la susținerea privind imposibilitatea de plată, Instanța a constatat că reclamantul nu a dovedit că a solicitat în mod expres sume din fondul de echilibrare a bugetelor locale cu destinația de contribuție la finanțarea activității de protecție a copilului aflat în dificultate.

Totuși, pârâtul a emis mai multe hotărâri pentru echilibrarea bugetelor locale, reclamantul având obligația de a respecta destinația sumelor repartizate și de a achita contribuția datorată pentru susținerea sistemului de protecție a copilului. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul M.B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a arătat că Instanța nu a luat în considerare raportul de expertiză contabilă în care se demonstrează imposibilitatea de plată și a reținut în mod nejustificat că nu s-ar fi solicitat sume din fondul de echilibrare a bugetelor locale, în condițiile în care s-au depus la dosar actele din care rezultă această solicitare, acte confirmate și de expertul contabil.

Reclamantul a mai învederat că însuși pârâtul a recunoscut imposibilitatea de plată, emiterea hotărârilor prin care au fost repartizate sume pentru echilibrarea bugetului fiind o dovadă în acest sens. În fapt, reclamantului nu i s-au repartizat sumele solicitate, astfel cum a reținut raportul de expertiză, nu s-a constatat vreo deturnare de fonduri, așa cum a stabilit Curtea de Conturi prin actele de control încheiate, înscrisuri în care nu s-a constatat că, în perioada 2001 - 2004, M.B. datora vreo sumă cu titlu de contribuție pentru susținerea protecției copilului. Ulterior, printr-un memoriu separat, reclamantul a invocat nulitatea absolută a înștiințării de plată care nereprezentând o creanță fiscală, nu poate urma procedura de executare prevăzută de C. proc.

fisc. El a ridicat astfel excepția necompetenței materiale a Instanței de contencios administrativ, susținând că, fiind un act premergător executării silite, competența de soluționare a contestației la executare aparținea Judecătoriei Botoșani. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași Instanță, în vederea completării probelor. Excepția necompetenței materiale a Instanței de contencios administrativ nu este întemeiată, Curtea de Apel Suceava fiind legal sesizată, în urma declinării de competență.

Astfel, reclamantul, primind înștiințarea de plată care cuprinde contribuțiile datorate bugetului județean pentru susținerea protecției copilului, a urmat procedura contestării actelor administrative fiscale reglementată de art. 175 și următoarele C. proc. fisc. Având în vedere și faptul că obiectul acțiunii îl constituie cererea de anulare a dispoziției nr. 67/2005 emisă în baza art. 179 - 180 C. proc. fisc., act emis de organul administrativ jurisdicțional, supus cenzurii în condițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea va retine că Instanța de Fond a fost legal sesizată. Pe fondul cauzei, din actele noi depuse în recurs, rezultă că reclamantul a solicitat în mod expres C.J.B.

repartizarea de fonduri suplimentare pentru susținerea sistemului de protecție a copilului aflat în dificultate, comunicând pârâtului că se află în imposibilitate de a asigura finanțarea acelei activități din venituri proprii sau din alte surse de venit ale bugetului local. Această împrejurare fiind demonstrată, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca Instanța să stabilească dacă pârâtul a repartizat M.B. sumele solicitate ca urmare a emiterii hotărârilor pentru echilibrarea bugetelor locale și care a fost destinația acestora. În acest sens, Instanța va proceda și la analizarea raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, inclusiv a răspunsului la obiecțiuni, urmând a avea în vedere și faptul că reclamantul a primit de la C.J.B.

comunicări privind modificările intervenite referitoare la numărul de copii față de cel estimat la începutul fiecărui an, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosar. De asemenea, pentru stabilirea imposibilității de plată a reclamantului, se impune depunerea la dosar și a actelor emise de C.C.B. în urma controlului efectuat la C.J.B. în iulie 2004, despre care se face vorbire în raportul de expertiză contabilă. În raport de cele expuse mai sus, Curtea, admițând recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași Instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.B., prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 55 din 15 martie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași Instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2007.