ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3032/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 9 ianuarie 2007, reclamanții C.A. și S.N. au solicitat să se dispună suspendarea executării actului administrativ intitulat „Raport de monitorizare a modului în care au fost apărate interesele D.G.F.P. a Județului Sibiu în Dosarele nr. 443/2006, nr. 1563/2006, nr. 1564/2006, nr. 1565/2006, nr. 1566/2006 și nr. 1567/2006, soluționate de Tribunalul Sibiu", act întocmit de pârâtul M.F.P. – D.G.J., până la soluționarea contestației de către Instanța de Fond. În motivarea cererii, reclamanții au susținut că prin actul întocmit de pârât s-a propus sancționarea lor de către comisia de disciplină, ceea ce determină aplicarea dispozițiilor art. 11 lit. b) din H.G.

nr. 1.210/2003, în sensul suspendării lor din funcțiile de președinte și respectiv, președinte supleant al comisiei de disciplină din cadrul D.G.F.P. a Județului Vâlcea și privarea lor de sporul de 5% aplicat la salariul de bază. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii, motivând că raportul dedus judecății nu conține o propunere de sancționare disciplinară și nu este un act administrativ emis în vederea executării ori organizării executării legii. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 10/ F-C din 7 februarie 2007, prin care a admis cererea și a suspendat executarea actului intitulat „Raport de monitorizare a modului în care au fost apărate interesele D.G.F.P.

a Județului Sibiu în Dosarele nr. 443/2006, nr. 1563/2006, nr. 1564/2006, nr. 1565/2006, nr. 1566/2006 și nr. 1567/2006, soluționate de Tribunalul Sibiu", act înregistrat din 8 decembrie 2006, până la soluționarea fondului contestației de către Instanța de judecată. Instanța de Fond a respins excepția privind inadmisibilitatea cererii pe considerentul că raportul întocmit de pârât este un act distinct de actul de sesizare a comisiei de disciplină și poate conduce la modificarea raportului juridic dintre părți. În ceea ce privește existența condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ, Instanța de Fond a considerat că din conținutul raportului rezultă existența unor cazuri bine justificate și că executarea actului poate produce reclamanților o pagubă iminentă, prin diminuarea veniturilor.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M.F.P. și a solicitat modificarea hotărârii, în sensul respingerii cererii formulate de reclamant. Recurentul a solicitat în principal respingerea cererii ca inadmisibilă, susținând că Instanța de Fond a calificat greșit raportul de monitorizare ca act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Raportat la aceste prevederi legale, recurentul a precizat că actul dedus judecății constată o stare de fapt, dar nu cuprinde propuneri sau măsuri, așa încât nu produce efecte juridice de natură să vatăme drepturile intimaților - reclamanți și nu este admisibilă cererea lor de suspendare a executării.

Hotărârea Instanței de Fond a fost criticată și pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu motivarea că nu erau îndeplinite cerințele legale pentru suspendarea executării, în condițiile în care mandatul intimaților a fost suspendat de drept conform art. 11 pct. 1 lit. b) din H.G. nr. 1210/2003, ca urmare a săvârșirii unei fapte care constituie obiectul sesizării comisiei de disciplină. În acest sens, s-a arătat că suspendarea de drept a fost constatată prin Decizia nr. 13 din 15 ianuarie 2007 emisă de D.G.F.P. a Județului Vâlcea și a produs efecte juridice, atât în privința funcțiilor intimaților, cât și pentru sporul de 5% aplicat la salariul de bază. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și de dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Hotărârea Instanței de Fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât raportul de monitorizare a cărui executare a fost suspendată reprezintă un act preparator și nu produce efecte juridice proprii, în sensul vătămării unui drept recunoscut de lege sau a unui interes legitim al intimaților - reclamanți. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării sau organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Prin conținutul său, actul intitulat „Raport de monitorizare a modului în care au fost apărate interesele D.G.F.P. Sibiu în Dosarele nr. 443/2006, nr. 1563/2006, nr. 1564/2006, nr. 1566/2006 și nr. 1567/2006, soluționate de Tribunalul Sibiu" nu corespunde definiției legale a actului administrativ supus controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ. Deși a fost întocmit de o autoritate publică în aplicarea unor prevederi legale, raportul de monitorizare constată o situație de fapt, dar nu cuprinde dispoziții sau măsuri administrative, astfel încât nu a produs efecte juridice în privința funcțiilor publice exercitate de cei doi intimați. În vederea adoptării unor măsuri, raportul de monitorizare a fost comunicat autorităților competente să decidă cu privire la cele constatate.

Intimații - reclamanți au confirmat prin întâmpinarea depusă la acest termen că suspendarea mandatelor lor de președinte și președinte supleant al comisiei de disciplină a fost dispusă prin Decizia nr. 13 din 15 ianuarie 2007 emisă de D.G.F.P. a Județului Vâlcea. În consecință, situația de fapt avută în vedere de Instanța de Fond pentru a verifica existența unui caz bine justificat și a pericolului producerii unei pagube iminente nu este consecința actului juridic dedus judecății. Din acest motiv, Instanța de Fond a considerat eronat că sunt îndeplinite în cauză condițiile cumulativ prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru măsura provizorie de suspendare a executării solicitată prin cererea intimaților - reclamanți.

În raport de considerentele expuse, se constată că este întemeiat recursul declarat de M.F.P. și va fi admis, urmând a fi casată hotărârea atacată și pe fond va fi respinsă cererea de suspendare a executării formulată de reclamanții C.A. și S.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 10/ F-C din 7 februarie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond respinge cererea de suspendare a executării formulată de reclamanții C.A. și S.N. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2007.