ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 322/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiune, reclamanta

C.N.M. P. SA Constanța a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta SC

V. SA Constanța să se constate încetarea asocierii realizate în baza

contractului de asociere nr. 1/1993 și a actelor adiționale, partajarea

bunurilor imobile realizate în baza contractului și obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea nr. 8245 din

13 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, în

dosarul nr. 1265/COM/2003, s-a admis excepția autorității de lucru judecat

invocată de pârâtă și s-a respins cererea privind constatarea încetării

asocierii în baza contractului nr. 1/1993 și a actelor adiționale pentru

autoritate de lucru judecat față de cererea din dosarul nr. 2434/COM/1998 al

Tribunalului Constanța.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut că între cele două cereri, cea care face obiectul

prezentului dosar și cea care a făcut obiectul dosarului nr. 2434/COM/1998,

există tripla identitate părți, obiect și cauză, fiind îndeplinite condițiile art.

1201 C. civ.

Apelul formulat de

reclamanta împotriva încheierii a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 198

din 3 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială.

În considerentele deciziei,

instanța apelului a reținut că sentința atacată a fost dată cu respectarea

prevederilor art. 137 C. proc. civ., instanța de fond procedând la examinarea,

cu prioritate, a excepției autorității lucrului judecat astfel cum a fost

invocată de pârâtă.

Că, față de petitul acțiunii

ce a făcut obiectul judecății în dosarul nr. 2434/COM/1998 și de cel al

acțiunii deduse judecății s-a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 1201 C.

civ., fiind indubitabil că sunt întrunite elementele triplei identități în

sensul că a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este

întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți față de ele și în

contra lor, în aceeași calitate.

Reclamanta C.N.M. P. SA

Constanța a formulat recurs împotriva deciziei, recurs ce a fost admis prin

decizia nr. 4988 din 24 noiembrie 2004a Înaltei Curți de Casație și Justiție

care a casat decizia și a trimis cauza aceleiași instanțe, Tribunalul Constanța,

pentru a soluționa apelul pe fond.

S-a reținut prin

considerente că, urmare a precizărilor succesive aduse cererii de chemare în

judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. 2434/1998 al Tribunalului Constanța,

în cele din urmă, reclamanta a solicitat obligația pârâtei la plata sumei de

1,5 milioane dolari S.U.A., sumă suportată în plus peste valoarea celor 51 de

apartamente, iar în subsidiar să i se atribuie drept echivalent al acesteia,

restul construcției.

Că prin acțiunea ce face

obiectul acțiunii de față reclamanta a solicitat să se constate încetarea

asocierii și partajarea bunurilor realizate din asociere, ceea ce denotă

diferența de obiect și cauză, neputând funcționa prezumția autorității de lucru

judecat.

S-a mai reținut că cele două

acțiuni abordează chestiuni diferite în privința unuia și aceluiași act

juridic, cu efecte juridice deosebite astfel încât, în mod nelegal s-a respins

apelul, impunându-se soluționarea acestuia pe fond.

Prin decizia nr. 63 din 3

mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, instanța la

care a fost dispusă strămutarea cauzei de către Înalta Curte de Casație și

Justiție prin încheierea nr. 289/200, s-a respins acțiunea reclamantei C.N.M. P.

SA Constanța.

Pentru a se pronunța astfel,

a reținut că în raport cu motivele de apel invocate, apelul este nefondat.

Că, părțile au încheiat un

contract de asociere prin care au convenit realizarea în comun de blocuri și

alte spații în scopul vânzării și închirierii către populație și agenții

economici, asociere în cadrul căreia C.N.M. P. SA avea obligația de a finanța

lucrarea, iar SC V. SA de a urmări realizarea lucrărilor.

S-a mai reținut că scopul

pentru care a fost încheiat contractul nu poate fi considerat îndeplinit

întrucât nu există un proces – verbal de recepție a lucrărilor care să fie

semnat de părți, iar imobilele nu au fost vândute sau închiriate.

Cu privire la petitul privind

partajarea bunurilor din asociere s-a constatat a fost respins ca inadmisibil

prin încheierea din 10 iunie 2003, iar prin apelul formulat reclamanta nu a

atacat această încheiere.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamanta care a invocat motivul de nelegalitate reglementat

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia arată următoarele:

- Față de dispozițiile

instanței de recurs, curtea de apel ar fi trebuit să judece cauza în raport de

prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. și să trimită cauza spre

rejudecare la prima instanță dat fiind că a fost soluționată pe cale de

excepție fără a se intra în cercetarea fondului.

- Recurenta consideră că

natura cauzei este civilă și nu comercială întrucât activitățile comune

desfășurate prin asociere sunt supuse regimului juridic de drept comun.

analizat toate aspectele ce au fost invocate în susținerea încetării asocierii

și care au fost expuse pe larg.

efectuării unei expertize, recurenta consideră că i-a fost încălcat dreptul la

apărare.

Prin întâmpinare, intimata a

solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei ca legală.

Analizând decizia atacată

prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat

pentru următoarele considerente.

Decizia atacată a fost dată

cu încălcarea prevederilor art. 315 C. proc. civ., conform cu care, în caz de

casare, hotărârile instanței de recurs sunt obligatorii.

Astfel, prin decizia nr. 4988

din 24 noiembrie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost

admis recursul formulat de reclamantă împotriva deciziei nr. 198 din 3 iunie

2004 a Curții de Apel Constanța, casându-se decizia și trimițându-se cauza

pentru rejudecarea apelului, aceleiași instanțe.

Prin această decizie,

instanța de apel a fost învestită cu soluționarea căii de atac a apelului

promovat împotriva încheierii nr. 8345 din 13 noiembrie 2003 a Tribunalului

Constanța și nicidecum cu soluționarea cauzei pe fond.

În cuprinsul considerentelor

deciziei de casare nu s-a făcut vorbire nici un moment despre învestirea

instanței în evocarea fondului, ci doar de rejudecarea apelului în raport de

prevederile art. 297 C. proc. civ.

Nerespectând decizia de

casare, hotărârea instanței de apel este lovită de nulitate ceea ce atrage

casarea acesteia și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru soluționarea

căii de atac a apelului.

Față de aceste considerente

analizarea celorlalte motive de recurs este inutilă, astfel că Înalta Curte va

admite, ca fondat, recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza la

aceeași instanță pentru soluționarea căii de atac a apelului.

În rejudecare, instanța de

apel se va conforma întocmai prevederilor art. 315 C. proc. civ., în sensul că

va lua în considerare îndrumările hotărârii de casare pronunțate de Înalta

Curte sub nr. 4988 din 24 noiembrie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta C.N.M. P. SA Constanța împotriva deciziei nr. 63/ Ap. din 3 mai 2007

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială.

Casează decizia atacată și

trimite cauza pentru soluționarea căii de atac a apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2008.