ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3856/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr. 1251/2005, reclamanta C.N.M.

P. SA, în contradictoriu cu pârâții C.N.M. N. SA prin lichidator P. SRL, SC P.C.

SRL și SC C. SRL a solicitat instanței de judecată să pronunțe o hotărâre prin

care să dispună ieșirea din indiviziune din spațiul denumit A. nr. 2, ce

reprezintă coproprietatea comună a părților.

Tribunalul Constanța, prin

sentința nr. 5521 din 13 septembrie 2006, a respins, ca nefondată, excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins ca nefondată

acțiunea.

Împotriva hotărârii primei

instanțe a declarat apel reclamanta C.N.M. P. SA.

Curtea de Apel Constanța,

prin decizia nr. 23 din 25 ianuarie 2007, a respins, ca nefondat, apelul și a

obligat apelanta – reclamantă să plătească intimatei – pârâte SC C. SRL suma de

500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel a declarat recurs reclamanta C.N.M. P. SA, întemeiat pe

motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta a arătat, în

esență, în motivarea recursului că instanța de apel, menținând dispozițiile

instanței de fond, a reținut că reclamanta nu a făcut dovada stării de

indiviziune cu copârâtele pentru a se proceda la încetarea acesteia; că actele depuse

de părți în dosar dovedesc proprietatea exclusivă a părților semnatare asupra bunurilor

sau valorilor și nu starea de indiviziune; iar asupra antrepozitului nr. 2,

obiectul în dispută, că reclamanta și pârâta C.N.M. N. SA pretind un drept

proprietate exclusiv, ceea ce exclude starea de indiviziune invocată de către

reclamantă, conform Protocolului încheiat la 15 septembrie 1990 (art. 304 pct. 8

C. proc. civ.).

Recurenta a mai arătat că

decizia recurată este lipsită de temei legal, instanța de apel „refuzând să

pronunțe o hotărâre asupra ieșirii din indiviziune ce are un efect declarativ

de drepturi și nu unul constitutiv”, ceea ce apreciază recurenta a fi o

încălcare a art. 1 din Protocolul adițional la C.A.D.O.L.F. potrivit căruia

orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și

nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate

publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului

internațional.

Recursul reclamantei C.N.M.

P. SA este nefondat pentru considerentele ce se vor arătat în continuare.

În baza dispozițiilor H.G. nr.

494/1990, I.E.F.M. N. a fost divizată în trei companii - C.N.M. N. SA, C.N.M. R.

SA și C.N.M. P. SA, predarea – primirea capitalului social și a patrimoniului

efectuându-se în perioada 5 iunie 1990 – 15 septembrie 1990, conform

Protocolului din 15 septembrie 1990.

Așa cum rezultă din anexa la

menționatul act și potrivit Protocolului din 15 martie 1993, reclamanta C.N.M.

P. SA deține în proprietate 4.008 mp din antrepozitul nr. 2, iar pârâta C.N.M. N.

SA deține în proprietate 2.544 mp din același spațiu.

Însă, cum pârâta C.N.M. N.

SA nu recunoaște dreptul de proprietate al reclamantei C.N.M. P. SA și, mai

mult, cum divizarea patrimoniului I.E.F.M. N. în cele trei companii s-a

efectuat prin raportare la valoarea de inventar, în procente, în mod corect,

instanțele au reținut inexistența stării de indiviziune în prezenta cauză.

De asemenea, cum bine au

reținut instanțele, coindivizarul nu are un drept exclusiv asupra unui bun

determinat din masa bunurilor indivize, ci asupra cotei – părți ideale din

aceasta, în speță neputând fi dată eficiență acestor reguli întrucât pârâtele

C.N.M. N. SA și SC C. SRL ca și reclamanta C.N.M. P. SA au, fiecare, un drept de

proprietate deja determinat, nefiind susceptibil de a fi divizat în scopul

ieșirii din indiviziune, stare ce nu există cu privire la spațiul denumit

antrepozitul nr. 2.

Indiviziunea reprezintă o

modalitate a patrimoniului care, aparținând în comun mai multor persoane, are

ca obiect o universalitate nedivizată de bunuri.

Asupra acestor bunuri,

fiecare coindivizar are o cotă – parte abstractă din drept, și nu o porțiune

exclusivă, determinată material, din acestea.

Prin ieșirea din

indiviziune, coindivizarii devin proprietari exclusivi asupra unei părți

determinate din acea universalitate nedivizată de bunuri.

Ori, cum în prezenta cauză,

reclamanta nu a dovedit starea de indiviziune astfel cum este în cele de mai

sus definită, pe cale de consecință, nu poate fi cerută ieșirea din această

stare neprobată.

Și, cum din Protocolul

încheiat la 15 martie 1993 precum și din anexa la Protocolul din 15 septembrie

1990 rezultă, de asemenea, inexistența stării de indiviziune, se constată că

actul juridic dedus judecății a fost corect interpretat, așa încât, primul

motiv de recurs circumscris art. 304 pct. 8 C. proc. civ., urmează să fie

respins, ca nefondat, de către Înalta Curte.

Referitor la motivul de

recurs încadrat de către recurentă în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta

Curte observă constituirea acestuia într-o succesiune de afirmații fără a fi

precizată relevanța pe care acestea o au față de decizia recurată și care, nu

pot induce o analiză a acestora spre a modifica soluția pronunțată în apel; o

înșiruire confuză în fapt și în drept de afirmații ce nu prezintă nici o

legătură între ele, nu pot fi primite cu titlu de critici ale deciziei atacate,

cu indulgență, fiind privite ca o dezvoltare a motivelor de recurs deja

analizate, cu consecința respingerii lor, ca nefondate.

În consecință, pentru

motivele arătate, Înalta Curte urmează să respingă recursul reclamantei, ca

nefondat, iar, privitor la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată

de către intimata – pârâtă SC C. SRL, Înalta Curte urmează să dea eficiență

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., în sensul obligării recurentei la plata

acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta C.N.M. P. SA Constanța împotriva deciziei nr. 23 din 25 ianuarie 2007

a Curții de Apel Constanța, ca nefondat.

Obligă recurenta –

reclamantă să plătească intimatei – pârâte SC C. SRL Constanța suma de 1.000

lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 noiembrie 2007.