ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 76/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 6195/COM/2004 la Tribunalul Constanța, reclamanta SC V.I. SA Constanța, a chemat în judecată pe pârâta SC T.A. 09 SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la hala de reparații, imobil aflat în incinta P.A. Sud. În motivarea cererii reclamanta a susținut că a cumpărat de la SC T. 03 SA cota de 25 % din acest imobil, aflându-se astfel în indiviziune cu pârâta care obține 75 % din acest bun. Ca temei legal al cererii s-au indicat dispozițiile art. 728 C. civ. Prin sentința civilă nr. 330/COM/2006, Tribunalul Constanța a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată, obligând reclamanta la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din probele administrate, rezultă modalitatea de divizare a SC T. SA. Această divizare s-a făcut în cote procentuale raportate la valoarea de inventar a activelor și în baza acesteia s-a întocmit la data de 19 septembrie 1994 procesul verbal de recepție nr. 77, prin care s-au individualizat bunurile ce au fost predate SC T. 03 SA, respectiv: hală reparații utilaje, provenită din hala SR2 în suprafață de 858 m 2 , platformă betonată de 2029 m 2 , anexe birouri etaj 2, și anexe atelier recondiționări. Instanța a reținut că reclamanta și pârâta nu se află în indiviziune asupra bunului, deoarece împărțirea fizică a acestuia în raport de cotele valorice deținute de părți, se constată din procesul verbal de recepție nr. 77 din 19 septembrie 1994. Împotriva sentinței, a declarat apel reclamanta criticând-o, pentru netemeinicie și nelegalitate.

Apelanta a susținut că instanța de fond interpretând eronat probele administrate a reținut o stare de fapt greșită. Astfel, susține apelanta, întocmirea proceselor verbale de recepție, nu reprezintă o ieșire din indiviziune, deoarece nu s-au individualizat: suprafața de 858 m 2 din hală, suprafață de 1029 m 2 și cele 6 birouri de la etajul 2. S-a mai susținut, că aceste procese verbale nu îi sunt opozabile, de îndată ce nu au fost semnate de reprezentanții legali ai celor două societăți. În susținerea apelului apelanta s-a folosit de proba cu înscrisuri, solicitând și efectuarea unei expertize tehnice imobiliare, probă admisă.

Analizând sentința în raport de criticile invocate, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 269/ COM pronunțată la 9 noiembrie 2006, a respins apelul, ca nefondat, obligând apelanta la 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimată, constatând și reținând următoarele: Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că în urma divizării SC T. SA, au luat ființă SC T. 03 U. SA și SC T. 09 SA, privind active, fiind stabilit pentru fiecare capital social. Din procesele verbale încheiate la recepția bunurilor și anume procesele verbale nr. 77 și 78 din 19 septembrie 2004, rezultă fără dubii ce bunuri au preluat cele două societăți, menținându-se valoarea lor de inventar, valoarea amortizată și valoarea rămasă.

Cum bunurile preluate de cele două societăți la momentul divizării au fost individualizate în fapt, nefiind consemnată în nici-unul din procesele verbale păstrarea vreunui bun în stare de indiviziune, în mod corect s-a reținut că între părți nu exista o asemenea stare, pentru bunul menționat în acțiune, astfel că respingerea acesteia este întemeiată. Împotriva acestei decizii, a introdus recurs în termen legal reclamanta, susținând că acesta se întemeiază pe dispozițiile art. 8 și 9 C. proc. civ., în raport de care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În fapt recurenta a formulat următoarele critici: - În mod greșit instanțele, au considerat că împărțirea halei s-a făcut în baza Notei de predare și a proceselor verbale, corespunzător procentelor deținute de T. 03. - Interpretarea dată naturii juridice a actului este greșită, pentru că nu se poate cunoaște în care parte a halei este situată suprafața de 858 m 2 cât și suprafața de 2029 m 2 și care sunt cele 6 birouri din cele 9 câte există la etajul 2. - Expertizele efectuate în cauză au fost realizate cu încălcarea obiectivității. - Instanțele au înlăturat nejustificat expertiza efectuată de expert C.C. analizând legalitatea deciziei atacate, în raport de criticile formulate, urmează a se reține, că recursul nu se poate întemeia pe dispozițiile legale invocate din următoarele considerente.

Procesele verbale de recepție nr. 77 și 78 din 19 septembrie 1994 au fost încheiate de reprezentanți T. 03 și T. 09. Cum recurenta reclamantă nu a luat parte la întocmirea acestora și le-a acceptat în momentul cumpărării bunului în litigiu, de la T. 03 SA, nu poate susține că acestea nu-i sunt opozabile, deoarece în calitate de succesoare a vânzătoarei, a preluat bunul în litigiu, așa cum s-a dispus prin aceste înscrisuri. Așadar, în cauză nu s-a pus în discuție interpretarea acestor acte, instanțele reținându-le ca probe ce dovedesc modalitatea de stingere a stării de indiviziune, situație în care urmează a se reține că acestea nu s-au substituit voinței celor două societăți, ci au luat act de aceasta.

Or, nelegalitatea invocată în raport de dispozițiile art. 304 pct. 8, C. proc. civ., vizează situația în care instanța de judecată, interpretând un act juridic dedus judecății îi denaturează înțelesul atingând voința părților, de care nu ține cont în soluționarea cauzei. Celelalte critici vizează lămurirea greșită a stării de fapt, ca urmare a interpretării eronate a probelor sau a neadministrării unui probatoriu complet. În raport de cerințele impuse de natura căii de atac a recursului așa cum este reglementată prin art. 304 C. proc. civ., aceste critici nu pot fi analizate. Starea de fapt a fost reținută în raport de probele produse de părți, instanța de apel având rol activ și devoluând cauza a dispus în această cale de atac, completarea probatoriului, cu o expertiză tehnică situație în care instanța de recurs, nu poate să repună în discuție așadar starea de fapt, printr-o reapreciere a probatoriului.

Așa fiind, față de cele ce preced în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat, cu obligarea recurentei la 600 lei către intimată reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC V.I. SA Constanța împotriva deciziei nr. 269 din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimată. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 ianuarie 2008.