ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2960/2008

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 936 din 25 octombrie 2005,

pronunțată în dosarul nr. 6326/2005, Tribunalul Prahova a respins ca

neîntemeiată contestația formulată de reclamanta F.M.M. împotriva deciziei nr.

17 din 1 august 2005 emisă de SC A.C. SA în soluționarea notificării privind

restituirea în natură a imobilului (conacul M.) situat în comuna Ariceștii

Rahtivani, trecut în proprietatea statului din patrimoniul autoarei

reclamantei, M.E.

Decizia de

respingere a notificării a fost apreciată ca fiind emisă în aplicarea corectă a

Legii nr. 10/2001, cu motivarea că imobilul solicitat a fost preluat de stat

prin expropriere, în baza Decretului-lege nr. 3697/1918, în perioada 1918-1926,

aspect recunoscut și de către petentă în cuprinsul notificării, iar Legea nr.

10/2001 este aplicabilă numai imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie

1945-22 decembrie 1989.

Î

mpotriva sentinței nr. 936/2005, rămasă definitivă și

irevocabilă prin neapelare, reclamanta F.M.M. a formulat cerere de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în susținerea căreia

a invocat cu titlu de înscris nou un „Extras din Tabloul de bunuri mobile

reținute pentru Gospodăriile Agricole de Stat" întocmit la nivelul anului

1949, poziția 176, din care ar rezultă că autoarei sale i-au fost preluate în

acel an teren arabil și clădire în comuna Târgușoru Vechi și că imobilul se

încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001, înscris depus de Comisia județeană

Prahova, la data de 4 aprilie 2007 într-un litigiu de fond funciar (dosar nr.

14475/281/2006 al Judecătoriei Ploiești.

Tribunalul

Prahova, prin sentința civilă nr. 751 din 14 mai 2007, a respins cererea de

revizuire, soluție menținută de Curtea de Apel Ploiești, potrivit deciziei nr.

388 din 2 octombrie 2007 prin care a fost respins ca nefondat apelul

revizuentei.

Instanțele

anterioare au reținut că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate

prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. întrucât înscrisul invocat de

revizuentă nu a fost reținut de partea adversă, existau la Arhivele Naționale

și nu s-a făcut dovada că nu a putut fi invocat datorită unei împrejurări mai

presus de voința părții, acesta având posibilitatea de a solicita relații de la

Arhivele Naționale.

S-a mai

reținut că înscrisul nu are forță probantă prin el însuși, necuprinzând vreo

mențiune cu privire la imobilul a cărui restituire se solicită sau cu privire

la actul normativ de preluare.

Împotriva

deciziei instanței de apel a declarat recurs apelanta-revizuentă, criticând-o

ca fiind nelegală, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele

motive:

La data judecății

fondului litigiului, reclamanta era în posesia certificatului nr. 913/2002 emis

de Arhivele Naționale, potrivit căruia în dosarul inventariat sub nr.

274/1919-1945, la fila 173, în tabelul ce cuprindea bunurile mobile reținute pentru

Gospodăriile Agricole de Stat, la nr. 176 figura înscrisă numita E.M. din

Târgșoru

Vechi, cu teren și clădire preluate, însă, constatând

că instanța a apreciat că acest certificat nu conduce la concluzia că imobilul

a fost preluat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, a decis să nu

declare apel, depunând o nouă cerere în baza Legii nr. 247/2005.

Comisia județeană

pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole

și a celor forestiere Prahova a validat propunerea Comisiei locale Târgșoru

Vechi și a emis hotărâre de restituire în natură a conacului, hotărâre anulată

la cererea AC A.C. SA de către Judecătoria Ploiești.

În cadrul acestui

proces de fond funciar, pârâta Comisia județeană Prahova a depus înscrisul

Extras din Tabloul de bunuri mobile reținute pentru Gospodăriile Agricole de

Stat, întocmit la nivelul anului 1949, poz. 176 din care rezultă că autoarei

E.M. i-au fost reținute în acel an teren arabil și clădire în comuna Târgșoru

Vechi și dovedește că imobilul revendicat se încadrează prevederilor Legii nr.

10/2001.

În ceea ce

privește condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, susține

revizuenta că sunt îndeplinite, în sensul că înscrisul nou, nefolosit în

procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată și care se afla la Arhivele

Naționale nu a putut fi invocat datorită unei împrejurări mai presus de voința

părții, aceasta neavând cum să-și imagineze că acest înscris se afla la

Arhivele Statului, din moment ce adresându-se instituției menționate, aceasta

îi răspunsese încă din anul 2002 că imobilul fusese preluat în perioada

1919-1945. Se mai arată că înscrisul este determinant prin el însuși, întrucât

dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar

fi fost cu siguranță alta decât cea pronunțată.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Contrar

susținerilor revizuentei, în cauză nu sunt îndeplinite două dintre condițiile

esențiale pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pt. 5 C. proc. civ.

Referitor la

condiția imposibilității prezentării înscrisului pretins doveditor în instanța

care a pronunțat hotărârea atacată, simpla afirmație că partea a luat

cunoștință, pe orice cale, după pronunțarea hotărârii, nu legitimează calea

procedurală a revizuirii, dacă nu se face dovada că imposibilitatea de

prezentare s-a datorat faptului că acesta a fost deținut și ascuns de partea

adversă sau unei împrejurări mai presus de voința părții.

Un act aflat în

păstrarea Arhivelor Naționale, instituție publică la care avea acces orice

persoană interesată, nu poate fi considerat ca imposibil de invocat, iar simpla

lui necunoaștere nu se poate asimila cu forța majoră.

Astfel cum

corect au reținut instanțele anterioare, înscrisul invocat în susținerea

cererii de revizuire nu are caracter doveditor.

Pentru a fi

doveditor, în sensul procedural al termenului, înscrisul trebuie să fie probant

prin el însuși, neîndeplinind această condiție un înscris care ar implica la

rândul lui cerința confirmării prin alte mijloace de probă.

Or, actul de care se

prevalează revizuenta, nu este probator prin el însuși și aceasta din două

motive.

Pe de o

parte, extrasul din :"Tablou de bunuri mobile reținute pentru Gospodăriile

Agricole de Stat -176", face trimitere, într-adevăr, la persoana autoarei

revizuentei, cu mențiunea proprietar expropriat, E.M. și la localitatea

Târgșorul Vechi, fără a indica însă vreun imobil, teren sau clădire, pentru a

putea conduce la concluzia că se referă la imobilul solicitat a fi restituit în

procedura Legii nr. 10/2001.

Cum, din

înscrisurile depuse în dosarul instanței de fond, rezultă că M.E. a deținut în

proprietate pe raza localității Târgșorul Vechi mai multe imobile, terenuri de

categorii diferite, însumând aproximativ 1059 ha, precum și clădiri, și nu doar

imobilul a cărui restituire a fost cerută în baza Legii nr. 10/2001, parte din

imobile fiind expropriate în baza Decretului-lege nr. 3697/1918,

neindividualizarea imobilului revendicat în cuprinsul înscrisului pretins a fi

doveditor demonstrează irelevanța lui probatorie.

În al doilea

rând, „Tabloul de bunuri mobile (...) "este însoțit de ordinul

Ministerului Agriculturi nr. 565491 din 17 septembrie 1949 (în baza căruia a

fost întocmit) adresat „Șefului Secției Agricole de la Sfatul Popular al

județului Prahova, în scopul transmiterii către sfaturile populare locale a

folosinței tuturor bunurilor mobile și imobile care se află în administrarea

Ministerului Agriculturii, prin unitățile sale exterioare și care nu sunt

necesare acelor unități(...)".

Astfel, deși întocmit

în anul 1949, înscrisul invocat în susținerea cererii de revizuire atestă

preluarea de către stat în acel an a vreunei proprietăți imobiliare ci doar

evidențiază bunuri preluate anterior, deja aflate la acea dată în administrarea

Ministerului Agriculturii.

Pentru considerentele

prezentate, constatând că în cauză nu este incident cazul de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuenta F.M.M. împotriva deciziei nr. 388 din 2

octombrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 mai 2008.