ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2005/2009

Cererea de chemare în judecată 1.1. Obiect Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția civilă, la 6 septembrie 2002, reclamantele B.F., P.M. și C.E. au solicitat, în contradictoriu cu Primăria comunei Aricești Rahtivani, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care pârâta să fie obligată să le restituie în natură suprafața de 35 ha teren arabil. 1.

Î n fapt În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că suprafața de teren de 35 ha, situat în comuna Aricești Rahtivani, a aparținut bunicului reclamantelor. Terenul a fost expropriat în urma aplicării legii reformei agrare. 1.

În drept Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 1 și art. 6 alin. 1 din Legea nr. 10/2001. 2. Cererile de intervenție G.S., V.G. și C.E. au formulat cereri de intervenție în interes propriu prin care au solicitat să se constate că reclamantele nu sunt singurele moștenitoare ale lui V.N.N., ci și ei au această calitate. La termenul din 13 decembrie 2002 cererile de intervenție au fost admise în principiu. 3. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 24 din 10 ianuarie 2003, Tribunalul Prahova, s ecția civilă, a respins ca nefondate atât cererea de chemare în judecată cât și cererile de intervenție. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că înscrisurile depuse în cauză relevă că imobilul în litigiu a fost preluat în baza unui act normativ care nu constituie obiectul Legii nr. 10/2001, procedura de restituire a terenurilor preluate potrivit legii agrare fiind reglementată prin dispozițiile Legii nr. 1/2000. Sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 464 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamante. În considerentele deciziei s-a arătat că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat restituirea în natură a unui teren care a fost preluat în baza unui act normativ care nu constituie obiectul Legii nr. 10/2001, procedura de restituire a terenurilor preluate potrivit legii agrare fiind reglementată de legile fondului funciar. Intervenienții au precizat că terenul care a aparținut autorului reclamantelor a și fost reconstituit în baza Legii nr. 18/1991. De altfel, situația juridică a terenului în litigiu a fost stabilită irevocabil prin decizia nr. 10214 din 11 decembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recursurile 5.1. Recursul reclamantelor - motive 1. Reclamanta B.F. a declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici: Terenul în litigiu a fost expropriat în anul 1945, pe motiv de arendă, astfel încât nu-i sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991 ci ale Legii nr. 10/2001.. Instanța de apel a motivat, fără a fi probe la dosar, că i s-ar fi restituit din suprafața de 35 ha, suprafața de 32,7150 ha. Din comuna Ariceștii Rahtivani s- a restituit numai suprafața de 13,68 ha și nu există nicio legătură cu terenurile restituite în comuna Scorțeni. Terenurilor în litigiu nu li se aplică legile fondului funciar. 2. Reclamantele P.M. și C.E. au arătat în motivele de recurs că instanțele au greșit când au îmbrățișat punctul de vedere al intimatei- pârâte potrivit cu care terenul solicitat de reclamante intră sub incidența art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Primăria din comuna Ariceștii Rahtivani și Comisia de aplicare a legilor fondului funciar nu au un punct de vedere unitar referitor la rezolvarea situației retrocedării terenului. 5.2. Recursul intervenientilor Intervenienții G.S. și V.G. au declarat recurs, nemotivat în drept, critica vizând următoarele aspecte: Instanța de apel nu trebuia să soluționeze cauza în lipsa intervenienților care, după repunerea pe rol nu au fost citați. Instanța a preluat foarte ușor ideea tribunalului în sensul că terenul nu face parte din categoria imobilelor ce pot fi restituite în temeiul Legii nr. 10/2001. 5.3. Analiza făcută de instanța de recurs Recursurile nu sunt întemeiate. Prin decizia nr. 10214 din 11 decembrie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că regimul juridic al terenurilor ce formează obiect al litigiului și în prezenta cauză, este guvernat de legile fondului funciar. Reclamantele au mai solicitat suprafața de teren respectivă și cererile anterioare ale acestora au primit o soluționare fie de către Comisia specială pentru aplicarea legilor fondului funciar fie de către instanța de judecată, și au fost puse în posesie. În aceste condiții, instanțele de fond au apreciat corect că cererile reclamantelor și ale intervenienților voluntari nu pot fi analizate în sistemul Legii nr. 10/2001. Așadar, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este întemeiat, instanțele de fond făcând aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză. Nu este întemeiată nici critica privitoare la nelegala citare a intervenienților G.S. și V.G. La primul termen după repunerea cauzei pe rol, 20 iunie 2007, intervenienții s-au prezentat personal, astfel încât orice eventual viciu în modul de îndeplinire a procedurii de citare a fost acoperit. Potrivit art. 89 alin. (2) teza I C. proc. civ., înfățișarea părții în instanță, în persoană sau prin mandatar, acoperă orice vicii de procedură. Ca atare, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile au fost respinse ca nefondate, cu consecința irevocabile a hotărârii atacate. PENTRU