ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3015/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 594

din 9 noiembrie 2006, Tribunalul Brașov a respins cererea de revizuire a

sentinței penale nr. 363/2004 a Tribunalului Brașov, formulată de condamnatul R.I.,

cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că aspectele invocate de condamnat, care vizează

încadrarea juridică a infracțiunii și vinovăția sa, au fost analizate de

instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare și apoi de cele de apel și de

recurs, iar motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C.

proc. pen.

Instanța de fond a mai

constatat că readministrarea unor probe deja cunoscute și avute în vedere de

instanțe nu pot constitui motiv de revizuire, iar audierea martorilor propuși,

respectiv N.A., N.C., subcomisar B.N., avocat B.I., dr. C.I., urmăresc să

dovedească aspecte ce exced săvârșirea infracțiunii pentru care a fost

condamnat, și anume faptul că a avut un comportament civilizat anterior, că

subcomisarul B.N., care a întocmit caracterizarea sa nu îl cunoaște și că a

fost chemat la parchet, urmare unei așa zise plângeri, care de fapt nu există

și că procurorul nu a efectuat nici un act de cercetare, acestea fiind

efectuate de un polițist, care inițial a încadrat fapta ca lovire.

În ceea ce privește expertizarea

ciocanului din lemn, cu care condamnatul a lovit, instanța a apreciat că

această probă nu este utilă, pertinentă și concludentă și că nu este posibil ca

pe calea revizuirii să se prelungească probațiunea prin folosirea de noi

mijloace de probă pentru fapte stabilite anterior.

Instanța, cu privire la

susținerea condamnatului că ar exista o cauză de înlăturare a caracterului

penal al faptei, respectiv beția voluntară completă, a reținut că această

împrejurare nu a fost dovedită, fiind valorificată, ca probă, pentru prima dată

la fond.

În ce privește săvârșirea de

către martorii O.G.A. și M.C. (fosta soție a condamnatului) a infracțiunii de

mărturie mincinoasă, instanța a constatat că mărturia mincinoasă invocată drept

temei pentru revizuire nu se poate dovedi decât prin hotărâre judecătorească

sau prin ordonanța procurorului. În cauză, condamnatul a solicitat să se

constate, de către instanță mărturia mincinoasă, cerere inadmisibilă, conform art.

395 alin. (2) C. proc. pen., care prevede că mărturia mincinoasă se poate

constata în procedura de revizuire și prin alte dovezi decât hotărâre

judecătorească sau ordonanță, atunci când acestea nu se pot obține pentru că

organele respective nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei (decesul

martorului respectiv), ceea ce nu este cazul în speță.

S-a mai constatat, de

instanța de fond, că nu este incident nici cazul prevăzut de art. 394 lit. c) C.

proc. pen., respectiv susținerea condamnatului că cele 2 expertize psihiatrice

(care au stabilit că acesta prezintă o tulburare de personalitate mixtă cu

elemente virulent revendicative și impulsiv agresive cu interferențe etilice,

dar că a avut discernământul faptei comise) sunt false, fapt pentru care a

solicitat audierea ca martori a medicilor care au participat la întocmirea

acestei probe științifice.

În ceea ce privește

susținerile condamnatului, referitoare la procurorul care a instrumentat

dosarul și judecătorul care a soluționat cauza, că ar fi comis un abuz, motiv

pentru care a formulat plângeri penale împotriva acestora, instanța a observat

că acestea nu au fost soluționate și că nici cu privire la aceste susțineri nu

sunt întrunite cerințele art. 395 C. proc. pen., pentru a fi incident cazul

prevăzut de art. 394 lit. d) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul R.I., care a solicitat admiterea cererii de

revizuire, arătând că nu este vinovat de săvârșirea tentativei la infracțiunea

de omor pentru care a fost condamnat, admiterea probelor menționate în cererea

de revizuire, respectiv audierea preotului N.A., pentru a dovedi că a avut o

comportare corespunzătoare în societate anterior altercației, a medicului C.I. și

soțului acesteia, care este prieten cu preotul, pentru a dovedi că medicul a

fost adus noaptea, de acasă, după ce el a fost internat cu forța în secția de

psihiatrie, în seara altercației, de către organele de poliție de la Secția 2.

Condamnatul a solicitat audierea acestor martori în contradictoriu, față de

faptul că un singur martor îl acuză de tentativă la infracțiunea de omor, nu și

ceilalți, precum și audierea martorilor B. de la Secția 2 Poliție și a

agentului șef M.S., cel care i-a luat declarație, când a ieșit din spital.

De asemenea, s-a mai

solicitat și expertizarea ciocanului, obiect care nici nu a fost căutat în

cursul urmăririi penale, deși martorul O. a afirmat că i l-a smuls din mână și

l-a aruncat și că, în mod greșit, judecătorii au ajuns la concluzia că acest

ciocan era apt să producă moartea părții vătămate, deși nici nu l-au văzut,

nici nu l-au expertizat și, mai mult, chiar partea vătămată a depus la dosar un

memoriu prin care arată că își retrage plângerea și nu dorește condamnarea sa.

Condamnatul a mai solicitat

și audierea, în contradictoriu a martorilor următori: fosta sa soție în

contradictoriu cu martorul O.G., Z.R. cu O.A., arătând că Z.R. este prieten cu

fiul fostei soții și că este o persoană care consumă alcool și droguri, martorul

dorind să se răzbune pe el, pentru că de multe ori făcea scandal la fereastra

casei, până noaptea târziu și l-a atenționat că-i va anunța pe părinții săi.

Curtea de Apel Brașov,

secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 41/ AP din 26

februarie 2007, a respins apelul declarat de condamnat împotriva sentinței

penale nr. 594 din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului Brașov, pe care a

menținut-o.

A fost obligat condamnatul

să plătească statului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din

care 100 lei, onorariu pentru apărătorul din oficiu, se va suporta din

fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs condamnatul R.I., care a solicitat casarea acesteia și a

sentinței instanței de fond, admiterea cererii de revizuire și anularea

mandatului de arestare și punerea sa de îndată în libertate.

Recursul este fondat.

Verificând actele și

lucrările dosarului atât cu privire la motivele invocate în recurs, cu care

instanța a fost legal investită, cât și din oficiu, prin prisma prevederilor art.

385 alin. (3) C. proc. pen., se constată că în cauză au fost încălcate

prevederile art. 399 C. proc. pen.

Potrivit art. 399 alin. (1) C.

proc. pen., „după introducerea cererii de revizuire procurorul ascultă, dacă

este cazul, potrivit art. 397 alin. (3), persoana care solicită revizuirea ..”,

iar la alin. (2) al aceluiași articol se prevede că „Totodată, procurorul cere,

dacă este necesar”, dosarul cauzei”.

Or, din referatul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov nr. 5/III-6/2006 din 22 mai 2006

rezultă că, procurorul a solicitat Tribunalului Brașov respingerea cererii de

revizuire, fără a fi consultat dosarul cauzei, respectiv nr. 129/2004.

Ca urmare, Înalta Curte va

admite recursul revizuientului R.I., va casa hotărârile pronunțate și va

trimite cererea de revizuire la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, în

vederea efectuării actelor prevăzute de art. 399 C. proc. pen.

Onorariul pentru apărarea

din oficiu a revizuientului se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

revizuientul R.I. împotriva deciziei penale nr. 41/ AP din 26 februarie 2007 a

Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr. 594 din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului Brașov.

Trimite cererea de revizuire

la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, în vederea efectuării actelor

prevăzute de art. 399 C. proc. pen.

Onorariul pentru apărarea

din oficiu a revizuientului, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 iunie 2007.