ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3015/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 594 din 9 noiembrie 2006, Tribunalul Brașov a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 363/2004 a Tribunalului Brașov, formulată de condamnatul R.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că aspectele invocate de condamnat, care vizează încadrarea juridică a infracțiunii și vinovăția sa, au fost analizate de instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare și apoi de cele de apel și de recurs, iar motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen. Instanța de fond a mai constatat că readministrarea unor probe deja cunoscute și avute în vedere de instanțe nu pot constitui motiv de revizuire, iar audierea martorilor propuși, respectiv N.A., N.C., subcomisar B.N., avocat B.I., dr.

C.I., urmăresc să dovedească aspecte ce exced săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, și anume faptul că a avut un comportament civilizat anterior, că subcomisarul B.N., care a întocmit caracterizarea sa nu îl cunoaște și că a fost chemat la parchet, urmare unei așa zise plângeri, care de fapt nu există și că procurorul nu a efectuat nici un act de cercetare, acestea fiind efectuate de un polițist, care inițial a încadrat fapta ca lovire. În ceea ce privește expertizarea ciocanului din lemn, cu care condamnatul a lovit, instanța a apreciat că această probă nu este utilă, pertinentă și concludentă și că nu este posibil ca pe calea revizuirii să se prelungească probațiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte stabilite anterior.

Instanța, cu privire la susținerea condamnatului că ar exista o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, respectiv beția voluntară completă, a reținut că această împrejurare nu a fost dovedită, fiind valorificată, ca probă, pentru prima dată la fond. În ce privește săvârșirea de către martorii O.G.A. și M.C. (fosta soție a condamnatului) a infracțiunii de mărturie mincinoasă, instanța a constatat că mărturia mincinoasă invocată drept temei pentru revizuire nu se poate dovedi decât prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului. În cauză, condamnatul a solicitat să se constate, de către instanță mărturia mincinoasă, cerere inadmisibilă, conform art. 395 alin. (2) C. proc.

pen., care prevede că mărturia mincinoasă se poate constata în procedura de revizuire și prin alte dovezi decât hotărâre judecătorească sau ordonanță, atunci când acestea nu se pot obține pentru că organele respective nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei (decesul martorului respectiv), ceea ce nu este cazul în speță. S-a mai constatat, de instanța de fond, că nu este incident nici cazul prevăzut de art. 394 lit. c) C. proc. pen., respectiv susținerea condamnatului că cele 2 expertize psihiatrice (care au stabilit că acesta prezintă o tulburare de personalitate mixtă cu elemente virulent revendicative și impulsiv agresive cu interferențe etilice, dar că a avut discernământul faptei comise) sunt false, fapt pentru care a solicitat audierea ca martori a medicilor care au participat la întocmirea acestei probe științifice.

În ceea ce privește susținerile condamnatului, referitoare la procurorul care a instrumentat dosarul și judecătorul care a soluționat cauza, că ar fi comis un abuz, motiv pentru care a formulat plângeri penale împotriva acestora, instanța a observat că acestea nu au fost soluționate și că nici cu privire la aceste susțineri nu sunt întrunite cerințele art. 395 C. proc. pen., pentru a fi incident cazul prevăzut de art. 394 lit. d) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul R.I., care a solicitat admiterea cererii de revizuire, arătând că nu este vinovat de săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor pentru care a fost condamnat, admiterea probelor menționate în cererea de revizuire, respectiv audierea preotului N.A., pentru a dovedi că a avut o comportare corespunzătoare în societate anterior altercației, a medicului C.I.

și soțului acesteia, care este prieten cu preotul, pentru a dovedi că medicul a fost adus noaptea, de acasă, după ce el a fost internat cu forța în secția de psihiatrie, în seara altercației, de către organele de poliție de la Secția 2. Condamnatul a solicitat audierea acestor martori în contradictoriu, față de faptul că un singur martor îl acuză de tentativă la infracțiunea de omor, nu și ceilalți, precum și audierea martorilor B. de la Secția 2 Poliție și a agentului șef M.S., cel care i-a luat declarație, când a ieșit din spital.

De asemenea, s-a mai solicitat și expertizarea ciocanului, obiect care nici nu a fost căutat în cursul urmăririi penale, deși martorul O. a afirmat că i l-a smuls din mână și l-a aruncat și că, în mod greșit, judecătorii au ajuns la concluzia că acest ciocan era apt să producă moartea părții vătămate, deși nici nu l-au văzut, nici nu l-au expertizat și, mai mult, chiar partea vătămată a depus la dosar un memoriu prin care arată că își retrage plângerea și nu dorește condamnarea sa. Condamnatul a mai solicitat și audierea, în contradictoriu a martorilor următori: fosta sa soție în contradictoriu cu martorul O.G., Z.R. cu O.A., arătând că Z.R. este prieten cu fiul fostei soții și că este o persoană care consumă alcool și droguri, martorul dorind să se răzbune pe el, pentru că de multe ori făcea scandal la fereastra casei, până noaptea târziu și l-a atenționat că-i va anunța pe părinții săi.

Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 41/ AP din 26 februarie 2007, a respins apelul declarat de condamnat împotriva sentinței penale nr. 594 din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului Brașov, pe care a menținut-o. A fost obligat condamnatul să plătească statului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 lei, onorariu pentru apărătorul din oficiu, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul R.I., care a solicitat casarea acesteia și a sentinței instanței de fond, admiterea cererii de revizuire și anularea mandatului de arestare și punerea sa de îndată în libertate. Recursul este fondat.

Verificând actele și lucrările dosarului atât cu privire la motivele invocate în recurs, cu care instanța a fost legal investită, cât și din oficiu, prin prisma prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., se constată că în cauză au fost încălcate prevederile art. 399 C. proc. pen. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. pen., „după introducerea cererii de revizuire procurorul ascultă, dacă este cazul, potrivit art. 397 alin. (3), persoana care solicită revizuirea ..”, iar la alin. (2) al aceluiași articol se prevede că „Totodată, procurorul cere, dacă este necesar”, dosarul cauzei”. Or, din referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov nr. 5/III-6/2006 din 22 mai 2006 rezultă că, procurorul a solicitat Tribunalului Brașov respingerea cererii de revizuire, fără a fi consultat dosarul cauzei, respectiv nr. 129/2004.

Ca urmare, Înalta Curte va admite recursul revizuientului R.I., va casa hotărârile pronunțate și va trimite cererea de revizuire la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, în vederea efectuării actelor prevăzute de art. 399 C. proc. pen. Onorariul pentru apărarea din oficiu a revizuientului se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de revizuientul R.I. împotriva deciziei penale nr. 41/ AP din 26 februarie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 594 din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului Brașov. Trimite cererea de revizuire la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, în vederea efectuării actelor prevăzute de art. 399 C. proc. pen. Onorariul pentru apărarea din oficiu a revizuientului, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2007.