ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4783/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 222

din 7 aprilie 2005 a Tribunalului Brașov s-a dispus respingerea cererii de

revizuire formulată de condamnatul M.F. cu privire la pedeapsa de 8 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 327/2001 a Tribunalului Brașov,

definitivă prin decizia penală nr. 26/2002 a Curții de Apel Brașov.

Onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, în cuantum de 400.000 lei a fost înaintat din fondurile

Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., a obligat condamnatul la plata către stat a sumei de 1.000.000 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare.

Tribunalul a reținut că

motivele invocate de către condamnatul M.F. nu se circumscriu cazurilor

exhaustiv vizate de art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen., iar probele

solicitate nu sunt „probe noi” în înțelesul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul M.F. care a solicitat audierea părții vătămate și a

martorilor, care să demonstreze că nu a avut intenția să lovească partea

vătămată cu toporul în cap, și în consecință, a solicitat admiterea cererii și

reducerea pedepsei.

Curtea de Apel Brașov, prin

decizia penală nr. 164/ Ap din 18 mai 2005, a respins apelul declarat de

condamnat, apreciind că hotărârea primei instanțe este în afara oricărei

critici.

Nemulțumit și de această

hotărâre, condamnatul a declarat recurs reiterând motivele formulate de

instanța de fond și de recurs.

Recursul declarat de

condamnat nu este fondat.

Corect instanțele au

apreciat că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în cazurile de

revizuire prevăzute de art. 394 lit. a) – e) C. proc. pen.

Art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., singurul text procesual ce ar avea incidență în cauză, arată că

revizuirea unei cauze penale poate fi cerută atunci când „au fost descoperite

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cererii”.

Așa cum se revelă în

practica și literatura penală este inadmisibil ca pe calea unei cereri de

revizuire să se prelungească probatoriul efectuat într-o cauză penală pentru

fapte ce au fost anterior stabilite de către instanța de judecată.

Astfel, audierea unor noi

martori într-o cerere de revizuire ar fi admisibilă în cazul în care anumite

fapte sau împrejurări sunt învederate în fața instanței ce a judecat cauza însă

nu au fost reținute datorită imposibilității administrării unor probe, exemplificativ,

un martor, deși identificat, nu poate fi audiat din motive obiective sau

faptele pretins noi nu au fost cunoscute în nici un fel de către instanța de

judecată care nici nu avea posibilitatea de a le cunoaște.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte reține că este legală soluția de respingere a cererii de revizuire

pronunțată de prima instanță și menținută de instanța de apel, motivele

invocate de revizuient neîncadrându-se în prevederile art. 394 lit. a) C. proc.

pen.

Motivele invocate constituie

cazuri de recurs iar nu cazuri de revizuire care să poată fi indicate în această

cale extraordinară de atac.

În consecință, urmează a fi

respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul – condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 80 lei (800.000 lei) din care suma de 20 lei

(200.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul condamnat M.F. împotriva deciziei penale nr. 164/

Ap din 18 mai 2005 a Curții de Apel Brașov.

Obligă recurentul revizuient

condamnat să plătească suma de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 august 2005.