ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3870/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 333 din 24 iunie 2006, Tribunalul Brașov a admis cererea de

contopire formulată de condamnatul N.E. și a aplicat acestuia o pedeapsă

rezultantă de 10 ani închisoare cu executare în detenție.

S-a

reținut că analizând comparativ datele la care s-au comis faptele, cu cele la

care au rămas definitive hotărârile de condamnare, tribunalul a constatat că

infracțiunile pentru care s-au aplicat pedepse condamnatului N.E. nu sunt

concurente toate deodată, fiecare infracțiune fiind în același timp o

componentă a concursului de infracțiuni în raport cu o parte a infracțiunilor

și un termen al recidivei în raport cu alte infracțiuni.

În

raport cu multitudinea de fapte comise de N.E. care au făcut obiectul unor

soluții de condamnare, perioada de timp în care s-au săvârșit (1996-2000) și

multitudinea localităților în care s-au comis a îngreunat cercetarea și

judecarea faptelor, instanța de fond a dat eficiență mai întâi stării de

recidivă și apoi dispozițiilor privind concursul de infracțiuni.

Totodată,

prima instanță a reținut că pentru faptele pentru care s-au aplicat pedepse

condamnatului au fost comise în perioada anilor 1996 - 2000, anterior intrării

în vigoare a Legii nr. 546/2001, lege care a modificat înțelesul termenului de

consecințe deosebit de grave C. pen., astfel încât privind la acest moment

prejudiciile create prin faptele inculpatului la nivelul anilor la care s-au

comis, multitudinea și similitudinea faptelor și a modului de operare a

constatat că se impune aplicarea unui spor de pedeapsă care să se circumscrie

scopurilor în vederea cărora s-a stabilit.

Împotriva

hotărârii a declarat apel condamnatul solicitând trimiterea cauzei spre

rejudecare la tribunal pentru ca această instanță să aibă în vedere și sentința

penală nr. 5456/2005 a Tribunalului Dolj precum și alte dosare aflate pe rolul

altor instanțe. Totodată, a cerut deducerea pedepselor

Prin

decizia penală nr. 87/ AP din 10 martie 2006 pronunțată în dosarul nr. 778/P/AP/2005,

Curtea de Apel Brașov, secția penală, a respins apelul declarat de condamnatul

N.E. împotriva sentinței penale nr. 333/2005 a Tribunalului Brașov, pe care l-a

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat și apărătorului desemnat

din oficiu.

Pentru

a dispune astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:

-

împrejurarea că instanța de fond, la data pronunțării apelului, a avut în

vedere, în rezolvarea fondului cauzei, toate hotărârile definitive referitoare

la condamnatul N.E.;

-

faptul că din actele dosarului nu rezultă că cel condamnat ar fi executat o

pedeapsă de 10 luni închisoare în anul 1998 ce ar fi trebuit computată;

-

că prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile art. 449 alin. (1) C.

proc. pen., și ale art. 39 C. pen., și a efectuat o justă individualizare a

pedepsei.

Împotriva

deciziei penale nr. 87/AP/2006 a Curții de Apel Brașov, a declarat recurs

condamnatul, criticând-o pentru motivele arătate în partea introductivă a

prezentei decizii.

Examinând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

din considerentele ce se vor arăta.

Astfel,

critica recurentului potrivit căreia instanța de fond nu a contopit toate

hotărârile pronunțate care-l priveau pe condamnat, nu poate fi primită.

Hotărârea primei instanțe, menținută de instanța de apel este legală și

temeinică, sub aspectul contopirii pedepselor aplicate condamnatului prin

hotărârile penale rămase definitive.

La

data pronunțării sentinței penale nr. 333/2005, Tribunalul Brașov a soluționat

cauza ținând cont de toate hotărârile penale definitive care-l priveau pe condamnat,

menționate în cazierul său judiciar.

Totodată,

Înalta Curte constată că în mod corect nici instanța de apel nu a contopit

pedepsele aplicate condamnatului prin alte sentințe pronunțate nedefinitive,

întrucât l-ar fi privat p acesta de o cale jurisdicțională de atac.

Tot

astfel, nici susținerea condamnatului că nu i s-ar fi computat din pedeapsă,

perioada de un an și o zi închisoare executată (în apel a susținut că această

perioadă ar fi fost de 10 luni închisoare) nu poate fi reținută. Dincolo de faptul

că recurentul condamnat nu a precizat nici o dovadă care să ateste în ce bază

ar fi executat pedeapsa la care se referă, dar nici din actele dosarului nu

rezultă că acesta ar fi executat pedeapsa închisorii și în alte perioade decât cele

deduse în mod corect de prima instanță.

În

sfârșit cât privește cererea recurentului de a i se reduce sporul de 5 ani

închisoare, Înalta Curte constată, de asemenea, că instanțele anterioare au

efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate.

S-au

avut în vedere numărul foarte mare al faptelor penale comise de condamnat,

într-un timp relativ scurt, natura și gravitatea acestora, perseverența

infracțională a condamnatului și specializarea sa privind modul de operare.

Față

de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul condamnatului N.E., iar

potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat și pentru apărătorul desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.E.

împotriva deciziei penale nr. 87/ AP din 10 martie 2006 a Curții de Apel Brașov,

secția penală.

Obligă condamnatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2006.