ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4480/2008

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 411 din 14 martie 2007

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins acțiunea formuată de

reclamanții I.G.G., G.N.R. și N.V. în contradictoriu cu Municipiul București

prin Primarul General prin care s-a solicitat anularea dispozițiilor nr.

6841-6848 din 16 noiembrie 2006 emise de pârât.

Prin încheierea de ședință din data

de 17 ianuarie 2004 tribunalul a dispus disjungerea contestațiilor pentru

fiecare dispoziție atacată și formarea de dosare separate, iar în dosarul de

față instanța a rămas investită doar cu soluționarea contestației împotriva

dispoziției nr. 6845 din 16 noiembrie 2006 prin care s-a respins cererea de

restituire în natură a apartamentelor nr. 2 și nr. 12 situate în imobilul din

sector 4 reținându-se că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate.

În considerentele

sentinței s-a reținut că prin sentința nr. 1512 din 20 noiembrie 2006

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a obligat Municipiul București prin

Primarul General să să emită dispoziția de restituire în natură a

apartamentului nr. 2 către reclamanți, care au făcut dovada calității de

persoane îndreptățite. Ca atare, în cauză nu mai subzistă interesul

reclamanților în susținerea contestației.

În ceea ce privește

apartamentul nr. 12, s-a reținut că prin sentința irevocabilă nr. 2781 din 18

mai 2004 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 s-a constatat nulitatea

absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2025/1997 din 30 septembrie

1997 a apartamentului nr. 10, fără a se face dovada identității celor două

apartamente.

Împotriva sentinței

au declarat apel reclamanții I.G.G., G.N.R. și N.V. prin care au susținut

nelegalitatea acesteia întrucât apartamentele 2 și 12 se puteau restitui în

natură.

Curtea de Apel

București, secția a IlI-a civilă, prin decizia nr. 632 A din 11 octombrie 2007

a respins apelul ca nefondat, menținând sentința.

Împotriva deciziei

instanței de apel au declarat recurs reclamanții I.G.G., G.N.R. și N.V., în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., prin care au învederat

că ambele apartamente, nr. 2 și 12 trebuiau restituite în natură.

Referitor la

apartamentul 12, situat la etajul 2 al imobilului și având o suprafață de 98,47

mp, din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că s-a naționalizat

cu acest număr, fiind apoi renumerotat cu nr. 10 și vândut chiriașilor R.D. și

M. De asemenea, prin sentința irevocabilă nr. 2781/2004 a

Judecătoriei

sectorului 4 s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că apartamentul

numerotat inițial cu nr. 12 a fost proprietatea antecesorului reclamanților,

I.G., naționalizată în baza Decretului nr. 92/1950, iar după naționalizare s-a

renumerotat cu nr. 10 și înstrăinat chiriașilor.

Cu privire la

apartamentul nr. 2, în mod greșit s-a considerat că reclamanții nu mai au

interes în susținerea contestației.

Recursul este fondat pentru considerentele care

succed.

Vor fî supuse

analizei doar criticile privitoare la apartamentul nr. 12, în prezent 10,

întrucât recurenții au precizat că celălalt apartament, nr. 2, le-a fost

restituit în natură printr-o hotărâre irevocabilă.

Autoritatea de lucru

judecat, din punct de vedere procesual, îndeplinește două funcții, una de

excepție și alta de prezumție. Ceea ce trebuie reținut în cauză este funcția de

prezumție a autorității de lucru judecat, în sensul că ceea ce s-a constatat

printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu poate fi contrazis de o altă

hotărâre, teză exprimată prin adagiul res judicata pro veritate habetur. Identitatea

ce se cere a exista între cele două judecăți este aceea a chestiunii

litigioase, care se impune a primi aceeași soluție în scopul de a se realiza o

administrare uniformă a justiției.

Prin

contestația dedusă judecății în cauza de față reclamanții urmăresc a redobândi

proprietatea asupra apartamentului nr. 12 din imobilul situat în Bd. D. nr.

12-14. În condițiile în care, prin sentința irevocabilă nr. 2781/2004 a

Judecătoriei sectorului 4 (filele 41-54 ale dosarului de apel) s-a constatat

nulitatea contractului de vânzare cumpărare a apartamentului nr. 10, fost 12,

ce a aparținut la data naționalizării autorului reclamanților, I.G.,

contestația de față nu este de natură a contrazice cele reținute anterior de

instanță.

Prin urmare, recursul

se va admite, se vor casa ambele hotărâri pronunțate în cauză și, reținând

cauza spre rejudecare, se va admite contestația și se va obliga intimatul

Municipiul București prin Primarul General să emită dispoziția de restituire în

natură a apartamentului numerotat în prezent cu nr. 10.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de reclamanții I.G.G., G.N.R. și N.V. împotriva deciziei nr. 632 A din

11 octombrie 2007 pronunțată de Curtea

d

e Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Casează

decizia atacată precum și sentința nr. 411/14 martie 2007 a Tribunalului

București, secția a IV-a civilă și, rejudecând, admite contestația, anulează

dispoziția nr. 6845 din 16 noiembrie 2006 a Primarului General al Municipiului

București și obligă pârâtul să emită o nouă dispoziție de restituire în natură

a apartamentului nr. 12, în prezent 10, situat în București.

Constată că

apartamentul nr. 2 din același imobil a fost restituit prin hotărâre

judecătorească irevocabilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2008.