ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4480/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 411 din 14 martie 2007 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins acțiunea formuată de reclamanții I.G.G., G.N.R. și N.V. în contradictoriu cu Municipiul București prin Primarul General prin care s-a solicitat anularea dispozițiilor nr. 6841-6848 din 16 noiembrie 2006 emise de pârât. Prin încheierea de ședință din data de 17 ianuarie 2004 tribunalul a dispus disjungerea contestațiilor pentru fiecare dispoziție atacată și formarea de dosare separate, iar în dosarul de față instanța a rămas investită doar cu soluționarea contestației împotriva dispoziției nr. 6845 din 16 noiembrie 2006 prin care s-a respins cererea de restituire în natură a apartamentelor nr. 2 și nr. 12 situate în imobilul din sector 4 reținându-se că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate.

În considerentele sentinței s-a reținut că prin sentința nr. 1512 din 20 noiembrie 2006 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a obligat Municipiul București prin Primarul General să să emită dispoziția de restituire în natură a apartamentului nr. 2 către reclamanți, care au făcut dovada calității de persoane îndreptățite. Ca atare, în cauză nu mai subzistă interesul reclamanților în susținerea contestației. În ceea ce privește apartamentul nr. 12, s-a reținut că prin sentința irevocabilă nr. 2781 din 18 mai 2004 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2025/1997 din 30 septembrie 1997 a apartamentului nr. 10, fără a se face dovada identității celor două apartamente.

Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții I.G.G., G.N.R. și N.V. prin care au susținut nelegalitatea acesteia întrucât apartamentele 2 și 12 se puteau restitui în natură. Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă, prin decizia nr. 632 A din 11 octombrie 2007 a respins apelul ca nefondat, menținând sentința. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții I.G.G., G.N.R. și N.V., în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., prin care au învederat că ambele apartamente, nr. 2 și 12 trebuiau restituite în natură. Referitor la apartamentul 12, situat la etajul 2 al imobilului și având o suprafață de 98,47 mp, din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că s-a naționalizat cu acest număr, fiind apoi renumerotat cu nr. 10 și vândut chiriașilor R.D.

și M. De asemenea, prin sentința irevocabilă nr. 2781/2004 a Judecătoriei sectorului 4 s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că apartamentul numerotat inițial cu nr. 12 a fost proprietatea antecesorului reclamanților, I.G., naționalizată în baza Decretului nr. 92/1950, iar după naționalizare s-a renumerotat cu nr. 10 și înstrăinat chiriașilor. Cu privire la apartamentul nr. 2, în mod greșit s-a considerat că reclamanții nu mai au interes în susținerea contestației. Recursul este fondat pentru considerentele care succed. Vor fî supuse analizei doar criticile privitoare la apartamentul nr. 12, în prezent 10, întrucât recurenții au precizat că celălalt apartament, nr. 2, le-a fost restituit în natură printr-o hotărâre irevocabilă.

Autoritatea de lucru judecat, din punct de vedere procesual, îndeplinește două funcții, una de excepție și alta de prezumție. Ceea ce trebuie reținut în cauză este funcția de prezumție a autorității de lucru judecat, în sensul că ceea ce s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu poate fi contrazis de o altă hotărâre, teză exprimată prin adagiul res judicata pro veritate habetur. Identitatea ce se cere a exista între cele două judecăți este aceea a chestiunii litigioase, care se impune a primi aceeași soluție în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției. Prin contestația dedusă judecății în cauza de față reclamanții urmăresc a redobândi proprietatea asupra apartamentului nr. 12 din imobilul situat în Bd.

D. nr. 12-14. În condițiile în care, prin sentința irevocabilă nr. 2781/2004 a Judecătoriei sectorului 4 (filele 41-54 ale dosarului de apel) s-a constatat nulitatea contractului de vânzare cumpărare a apartamentului nr. 10, fost 12, ce a aparținut la data naționalizării autorului reclamanților, I.G., contestația de față nu este de natură a contrazice cele reținute anterior de instanță. Prin urmare, recursul se va admite, se vor casa ambele hotărâri pronunțate în cauză și, reținând cauza spre rejudecare, se va admite contestația și se va obliga intimatul Municipiul București prin Primarul General să emită dispoziția de restituire în natură a apartamentului numerotat în prezent cu nr. 10.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții I.G.G., G.N.R. și N.V. împotriva deciziei nr. 632 A din 11 octombrie 2007 pronunțată de Curtea d e Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată precum și sentința nr. 411/14 martie 2007 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă și, rejudecând, admite contestația, anulează dispoziția nr. 6845 din 16 noiembrie 2006 a Primarului General al Municipiului București și obligă pârâtul să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a apartamentului nr. 12, în prezent 10, situat în București. Constată că apartamentul nr. 2 din același imobil a fost restituit prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2008.