ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 716/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 28 ianuarie 2008, pronunțată

în dosarul nr. 43748/3/2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, ca instanță de apel, investită cu

soluționarea apelului inculpatului G.P., a constatat legalitatea și temeinicia

măsurii arestării preventive a apelantului inculpat, conform art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., măsură pe care a

menținut-o.

Împotriva acestei încheieri inculpatul G.P. a

declarat recurs, motivat în scris prin memoriul depus la dosarul cauzei și

susținut oral de apărătorul din oficiu și de inculpat.

Constatând că motivele de recurs invocate în

scris de inculpatul G.P. vizează nelegalitatea și netemeinicia încheierii de

ședință din 10 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, instanța urmează să analizeze încheierea

de ședință criticată numai sub aspectul asistenței juridice acordate ambilor

inculpați de către același apărător, dar și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.

Verificând încheierea criticată pe baza

actelor de la dosar, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Inculpatul G.P. a fost trimis în judecată, în

stare de arest, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și

tâlhărie, constând în aceea că la data de 30 martie 2005, în jurul orelor

10.00, împreună cu inculpatul B.V. și cu numitul C.C. au pătruns în locuința

victimelor S.A.M. și S.N.V., situată în comuna Berceni, Județul Ilfov, i-au

legat și agresat pe aceștia, cauzând decesul victimei S.A.M. și vătămarea

corporală a părții vătămate S.N.V., și au sustras bunuri, bani și bijuterii.

Prin sentința penală nr. 779/ F din 31 mai

2007, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul G.P., la

o pedeapsă rezultantă de 25 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de

omor deosebit de grav și tâlhărie, prevăzute de art. 174 – art. 176 lit. d) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 211 alin. (2

1

) lit.

a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Față de cele ce preced, se constată că

recurentul a fost inculpat pentru o infracțiune de o gravitate deosebită,

existând presupunerea săvârșirii acesteia, dar și temerea că, lăsat în

libertate, ar mai săvârși alte asemenea infracțiuni, justificată și de faptul

că anterioara condamnare a fost dată tot pentru comiterea unei tâlhării.

În ce privește cazul de nulitate invocat de

recurent, Înalta Curte constată că problema contrarietății de interese dintre

cei doi inculpați vizează fondul cauzei, astfel încât asistența juridică

acordată inculpaților de către același avocat, cu privire la menținerea măsurii

arestării preventive, nu încalcă dreptul la apărare al recurentului inculpat.

Așa fiind, recursul inculpatului urmează sa

fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul G.P. împotriva încheierii de ședință din 28 ianuarie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie, în dosarul nr. 43748/3/2005.

Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă rusă se va

suporta din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 27

februarie 2008.