ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 799/ F din 31 mai

2007, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat printre alții pe inculpatul

G.P., la o pedeapsă rezultantă de 25 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunilor de omor deosebit și tâlhărie, prevăzute de art. 174 – art. 176 lit.

d) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 211 alin. (2

1

) lit.

a) și c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

inculpatul.

La termenul de judecare al apelului,

respectiv 10 decembrie 2007, instanța de apel, prin încheiere, a constatat

legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului apelant, conform art.

300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.,

măsură pe care a menținut-o.

În termen legal, inculpatul a declarat recurs

împotriva încheierii menționate mai sus, motivele fiind netemeinicia menținerii

arestării preventive, solicitând revocarea acestei măsuri.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 136 alin. (l) C. proc. pen., în

cazurile privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura

buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea

inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile

preventive, litera „d" a acestui articol, prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. l lit. f) C. proc. pen.,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 143 C. proc. pen. și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care

legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii

mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un

pericol concret pentru ordinea publică.

În urma examinării lucrărilor dosarului, Înalta

Curte constată că dispozițiile procedurale privind luarea măsurii arestării

preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale, prelungirea acestei

măsuri în cursul judecății de fond și în apel, inclusiv derogările privind

termenele, au fost respectate de instanțele competente.

Ca atare, încheierea instanței investită cu

judecarea apelului declarat împotriva sentinței primei instanțe prin care s-a

constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a dispus

menținerea acestei măsuri este legală.

Inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru

care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare și

există suficiente temeiuri că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret

pentru ordinea publică.

Pentru considerentele expuse, recursul

declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul

recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul G.P. împotriva încheierii din 10 decembrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 43748/3/2005.

Obligă recurentul inculpat să plătească

statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 ianuarie

2008.