ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1177/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2476 din 28 noiembrie 2006, Tribunalul Constanța a luat act de renunțarea reclamantei R.M. la judecata cererii formulate în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul de Finanțe, Ministerul Finanțelor Publice, S.I., I.G., T.G., T.I., A.C.P.A., C.M. și E. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Constanța, Municipiul Constanța prin primar și Consiliul local Constanța, s-a anulat în parte dispoziția nr. 2059 din 10 iunie 2005 și au fost obligați pârâții să restituie reclamantei în natură imobilul (construcție) reprezentând încăperile 8 + 9 + 10 + beci, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert S.O., imobil situat în Constanța, deținut în prezent de A.C.P.A.

cu contractul de închiriere nr. 2198 din 30 martie 2000, precum și terenul aferent construcțiilor deținute de către C.M. cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 27605 din 25 noiembrie 1996 și A.C.P.A. Pârâții au fost obligați să înainteze dosarul reclamantei către organul competent, în vederea stabilirii de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri bănești, pentru imobilul (construcție) compus din încăperile 1 + 2 + 3 + 4 + 5 + 6 + 7 + 10 menționate în același raport de expertiză, ocupat de familia C. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 27605 din 25 noiembrie 1996, urmând a se avea în vedere și valoarea stabilită de expert pentru suprafața de 82,94 mp, după emiterea propunerii pentru plata de despăgubiri.

Au fost menținute prevederile dispoziției contestate în privința restului imobilului identificat la adresa din Constanța, compus din construcție ocupată de I.G. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 29383 din 7 octombrie 1998, T.G. și I. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2891 din 25 august 1997 și S.N. în baza contractului de închiriere nr. 10197 din 24 februarie 2000, precum și terenul aferent acestor construcții, s-a luat act că reclamanta nu a cerut cheltuieli de judecată și, în temeiul art. 276 C. proc. civ., a fost obligată reclamanta la plata sumei de 200 lei reprezentând ½ din onorariul de avocat, către Primarul municipiului Constanța.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta a formulat notificarea nr. 736/2001 prin care a solicitat restituirea în natură a imobilelor situate în Constanța, iar prin dispoziția nr. 2059 din 10 iunie 2005 notificarea a fost respinsă, cu motivarea că nu s-a făcut dovada calității reclamantei de moștenitor al defunctului R.D., în conformitate cu prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, coroborat cu dispozițiile H.G. nr. 498/2003. În referatul nr. 27450 din 25 februarie 2005 de fundamentare a soluției de respingere a notificării se arată că în decretul de naționalizare sunt identificate două imobile. Imobilul situat în strada S. nr. 110 a aparținut lui R.G., iar cel situat în strada A. nr. 17 a aparținut lui R.D., însă reclamanta și-a dovedit numai calitatea de moștenitor al defuncților R.G.

și M. S-a mai reținut, că în anii 1936-1938 întregul imobil situat pe străzile S. nr. 110 și A.S. nr. 17 aparținea în proprietate numitului G.L., în anul 1941 a fost vândut de G. și E.L. autorilor reclamantei, pentru perioada 1941-1950 nu există date privind imobilul revendicat, însă în anul 1950 a fost preluat de stat „în baza Decretului nr. 29/1950”. La poziția nr. 178 figurează autorul reclamantei cu imobilul (parter și etaj) situat în Constanța, iar la poziția 120 este înscris numitul R.D. cu imobilul (parter) situat în str. A.S. nr. 17. Parte din imobil, situată în str. S. nr. 110, pentru care reclamanta a făcut dovada că este moștenitoarea fostului proprietar, este deținută cu contract de închiriere de către A.J.C.P.A.

(suprafața de 110 mp) și de către C.M. (suprafața de 79,02 mp și curte 4,15 mp) cu contract de vânzare-cumpărare. În privința părții de imobil situată pe str. A.S. nr. 17, s-a reținut că autorii reclamantei ar fi putut ca în perioada 194-1950 să o înstrăineze către R.D., pentru că indicarea acestuia în decretul de naționalizare, coroborată cu prevederile art. 22 1 din Legea nr. 10/2001, este în sprijinul unei astfel de înstrăinări, iar în acest sens sunt și susținerile neconcordante ale reclamantei. Neconcordanțele existente în cuprinsul extrasului din registrul de deces nu sunt în sprijinul apărărilor reclamantei. Aceasta nu a făcut dovada că este succesoarea fostului proprietar, R.D.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 165/C din 14 mai 2007, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe, a schimbat în parte sentința atacată, a anulat dispoziția emisă de primar și a dispus înaintarea dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru imobilul situat în Constanța, str. A.S. nr. 17. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. Instanța de apel a reținut că sentința apelată este nelegală cu privire la partea din imobil cu ieșire la strada A.S. nr. 17. Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că imobilele care fac obiectul pricinii au fost o singură proprietate, cu două ieșiri la străzile S. nr. 110 și A.S. nr. 17 și au aparținut soților R.G.

și Elisabeta. Preluarea imobilului s-a făcut prin naționalizare, „o parte naționalizată pe numele R.G. și cealaltă parte pe numele altei persoane decât al proprietarului”. A reținut instanța de apel, că reclamanta, care a făcut dovada că și partea de imobil cu ieșire la strada A.S. nr. 17 a fost proprietatea părinților săi și a fost preluată abuziv de către stat, este îndreptățită la măsuri reparatorii, în condițiile Legii nr. 10/2001 și, pentru că imobilul a fost înstrăinat, iar reclamanta a solicitat despăgubiri, se dispune înaintarea dosarului, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2007, către Comisia Centrală, pentru a fi stabilite despăgubiri și pentru această parte din imobil. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care, invocând art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., a arătat că înscrisurile depuse la dosar au constituit temei al soluției admiterii apelului cu privire la corpul de clădire situat pe strada A., însă greșeala săvârșită de instanța de apel constă în faptul că nu s-a dat curs cererii privind restituirea în natură a părții de construcție care nu a fost înstrăinată către chiriași, și anume camerele numerotate cu 22, 23, 24, 17 și beciul, ocupate de chiriașul S.I A mai susținut recurenta, că hotărârea atacată este criticabilă și pentru terenul pe care se află corpul de clădire cu deschidere spre str. A.S. care, nefiind înstrăinat proprietarilor de apartamente, poate fi restituit în natură. Suprafața de teren aferentă celor două construcții este de 243,10 mp, iar tribunalul a dispus restituirea numai pentru terenul aferent construcției situate în strada S. nr. 110. Recurenta a precizat că decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001.

Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este fondat. Decizia atacată a fost dată cu nesocotirea prevederilor art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001 care consacră regula că imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură. Instanța de apel a constatat existența dreptului recurentei-reclamante la măsuri reparatorii și pentru partea din imobil situată în str. A.S. nr. 17, însă, reținând greșit că toate apartamentele din această parte din imobil au fost înstrăinate, a dispus înaintarea dosarului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, deși, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, spațiul folosit de numitul S.I.

(în unele înscrisuri este trecut S.N.) nu a fost înstrăinat. Conform adresei nr. 5178 din 17 mai 2004, emisă de RAEDPP Constanța, biroul vânzări, „S.N.” ocupă o cameră și dependințe în suprafață de 28,65 mp, precum și curtea în suprafață de 10,64 mp, în baza contractului de închiriere nr. 10197 din 24 februarie 2000. În planul de situație, anexă la raportul de expertiza întocmit de ing. S.O., sunt identificate încăperile ocupate de chiriașul „S.I.”, ca fiind cele notate cu numerele 22, 23, 24, 17 și beci, și există precizarea că terenul aferent construcției nu a făcut obiectul contractelor de vânzare, fiind atribuit în folosință. Restituirea în natură fiind posibilă pentru partea din imobilul situat în Constanța, str. A.S.

nr. 17, care nu a fost înstrăinată, greșit instanța de apel a reținut că recurenta-reclamantă este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru întregul imobil situat la această adresă. Dreptul acesteia la măsuri reparatorii prin echivalent există pentru partea din imobil înstrăinată numiților I.G., T.G. și T.I., însă pentru încăperile care fac obiectul contractului de închiriere și terenul aferent corpului de clădire situat în Constanța, str. A.S. nr. 17, recurenta-intimată este îndreptățită la restituirea în natură. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamantă va fi admis și se va casa în parte decizie atacată. Se va dispune restituirea în natură a încăperilor 22, 23, 24, 17 și beci, situate în imobilul din Constanța, str. A.S.

nr. 17 și a terenului aferent acestui corp de clădire, iar restul dispozițiilor deciziei, care privesc înaintarea dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru celelalte încăperi din imobil, înstrăinate numiților I.G., T.G. și T.I. și păstrarea dispozițiilor sentinței pentru imobilul din str. S. nr. 110, se vor menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta R.M. Casează în parte decizia civilă nr. 165 C din 14 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în sensul că dispune restituirea în natură a încăperilor nr. 22, 23, 24, 17 și beci din imobilul situat în Constanța, str. A.S. nr. 17 și a terenului aferent acestui corp de clădire. Menține restul dispozițiilor deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2008.