ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1177/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2476 din 28

noiembrie 2006, Tribunalul Constanța a luat act de renunțarea reclamantei R.M.

la judecata cererii formulate în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul

de Finanțe, Ministerul Finanțelor Publice, S.I., I.G., T.G., T.I., A.C.P.A.,

C.M. și E.

A fost admisă în parte acțiunea

formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului

Constanța, Municipiul Constanța prin primar și Consiliul local Constanța, s-a

anulat în parte dispoziția nr. 2059 din 10 iunie 2005 și au fost obligați

pârâții să restituie reclamantei în natură imobilul (construcție) reprezentând

încăperile 8 + 9 + 10 + beci, potrivit raportului de expertiză efectuat în

cauză de către expert S.O., imobil situat în Constanța, deținut în prezent de

A.C.P.A. cu contractul de închiriere nr. 2198 din 30 martie 2000, precum și

terenul aferent construcțiilor deținute de către C.M. cu contractul de

vânzare-cumpărare nr. 27605 din 25 noiembrie 1996 și A.C.P.A.

Pârâții au fost obligați să

înainteze dosarul reclamantei către organul competent, în vederea stabilirii de

măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri bănești, pentru

imobilul (construcție) compus din încăperile 1 + 2 + 3 + 4 + 5 + 6 + 7 + 10

menționate în același raport de expertiză, ocupat de familia C. în baza

contractului de vânzare-cumpărare nr. 27605 din 25 noiembrie 1996, urmând a se

avea în vedere și valoarea stabilită de expert pentru suprafața de 82,94 mp,

după emiterea propunerii pentru plata de despăgubiri.

Au fost menținute prevederile

dispoziției contestate în privința restului imobilului identificat la adresa

din Constanța, compus din construcție ocupată de I.G. în baza contractului de

vânzare-cumpărare nr. 29383 din 7 octombrie 1998, T.G. și I. în baza contractului

de vânzare-cumpărare nr. 2891 din 25 august 1997 și S.N. în baza contractului

de închiriere nr. 10197 din 24 februarie 2000, precum și terenul aferent

acestor construcții, s-a luat act că reclamanta nu a cerut cheltuieli de

judecată și, în temeiul art. 276 C. proc. civ., a fost obligată reclamanta la

plata sumei de 200 lei reprezentând ½ din onorariul de avocat, către

Primarul municipiului Constanța.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că reclamanta a formulat notificarea nr. 736/2001 prin

care a solicitat restituirea în natură a imobilelor situate în Constanța, iar

prin dispoziția nr. 2059 din 10 iunie 2005 notificarea a fost respinsă, cu

motivarea că nu s-a făcut dovada calității reclamantei de moștenitor al

defunctului R.D., în conformitate cu prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001,

coroborat cu dispozițiile H.G. nr. 498/2003.

În referatul nr. 27450 din 25

februarie 2005 de fundamentare a soluției de respingere a notificării se arată

că în decretul de naționalizare sunt identificate două imobile. Imobilul situat

în strada S. nr. 110 a aparținut lui R.G., iar cel situat în strada A. nr. 17 a

aparținut lui R.D., însă reclamanta și-a dovedit numai calitatea de moștenitor

al defuncților R.G. și M.

S-a mai reținut, că în anii 1936-1938

întregul imobil situat pe străzile S. nr. 110 și A.S. nr. 17 aparținea în

proprietate numitului G.L., în anul 1941 a fost vândut de G. și E.L. autorilor

reclamantei, pentru perioada 1941-1950 nu există date privind imobilul

revendicat, însă în anul 1950 a fost preluat de stat „în baza Decretului nr.

29/1950”. La poziția nr. 178 figurează autorul reclamantei cu imobilul (parter

și etaj) situat în Constanța, iar la poziția 120 este înscris numitul R.D. cu

imobilul (parter) situat în str. A.S. nr. 17.

Parte din imobil, situată în str. S.

nr. 110, pentru care reclamanta a făcut dovada că este moștenitoarea fostului

proprietar, este deținută cu contract de închiriere de către A.J.C.P.A.

(suprafața de 110 mp) și de către C.M. (suprafața de 79,02 mp și curte 4,15 mp)

cu contract de vânzare-cumpărare.

În privința părții de imobil situată

pe str. A.S. nr. 17, s-a reținut că autorii reclamantei ar fi putut ca în

perioada 194-1950 să o înstrăineze către R.D., pentru că indicarea acestuia în

decretul de naționalizare, coroborată cu prevederile art. 22

1

din

Legea nr. 10/2001, este în sprijinul unei astfel de înstrăinări, iar în acest

sens sunt și susținerile neconcordante ale reclamantei. Neconcordanțele

existente în cuprinsul extrasului din registrul de deces nu sunt în sprijinul

apărărilor reclamantei. Aceasta nu a făcut dovada că este succesoarea fostului

proprietar, R.D.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia civilă nr. 165/C din 14 mai 2007, a admis apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe, a schimbat în parte sentința atacată, a anulat

dispoziția emisă de primar și a dispus înaintarea dosarului la Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru imobilul situat în Constanța, str.

A.S. nr. 17.

Au fost menținute restul

dispozițiilor sentinței.

Instanța de apel a reținut că

sentința apelată este nelegală cu privire la partea din imobil cu ieșire la

strada A.S. nr. 17. Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că imobilele care

fac obiectul pricinii au fost o singură proprietate, cu două ieșiri la străzile

S. nr. 110 și A.S. nr. 17 și au aparținut soților R.G. și Elisabeta.

Preluarea imobilului s-a făcut prin

naționalizare, „o parte naționalizată pe numele R.G. și cealaltă parte pe

numele altei persoane decât al proprietarului”.

A reținut instanța de apel, că

reclamanta, care a făcut dovada că și partea de imobil cu ieșire la strada A.S.

nr. 17 a fost proprietatea părinților săi și a fost preluată abuziv de către

stat, este îndreptățită la măsuri reparatorii, în condițiile Legii nr. 10/2001

și, pentru că imobilul a fost înstrăinat, iar reclamanta a solicitat

despăgubiri, se dispune înaintarea dosarului, conform Titlului VII din Legea

nr. 247/2007, către Comisia Centrală, pentru a fi stabilite despăgubiri și

pentru această parte din imobil.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta care, invocând art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., a

arătat că înscrisurile depuse la dosar au constituit temei al soluției

admiterii apelului cu privire la corpul de clădire situat pe strada A., însă

greșeala săvârșită de instanța de apel constă în faptul că nu s-a dat curs

cererii privind restituirea în natură a părții de construcție care nu a fost

înstrăinată către chiriași, și anume camerele numerotate cu 22, 23, 24, 17 și

beciul, ocupate de chiriașul S.I

A mai susținut recurenta, că

hotărârea atacată este criticabilă și pentru terenul pe care se află corpul de

clădire cu deschidere spre str. A.S. care, nefiind înstrăinat proprietarilor de

apartamente, poate fi restituit în natură. Suprafața de teren aferentă celor

două construcții este de 243,10 mp, iar tribunalul a dispus restituirea numai

pentru terenul aferent construcției situate în strada S. nr. 110.

Recurenta a precizat că decizia

atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 7 și art. 9 din Legea nr.

10/2001.

Analizând recursul, în limita

criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se constată că este fondat.

Decizia atacată a fost dată cu

nesocotirea prevederilor art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001 care consacră

regula că imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.

Instanța de apel a constatat

existența dreptului recurentei-reclamante la măsuri reparatorii și pentru

partea din imobil situată în str. A.S. nr. 17, însă, reținând greșit că toate

apartamentele din această parte din imobil au fost înstrăinate, a dispus

înaintarea dosarului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, deși,

potrivit înscrisurilor depuse la dosar, spațiul folosit de numitul S.I. (în

unele înscrisuri este trecut S.N.) nu a fost înstrăinat.

Conform adresei nr. 5178 din 17 mai

2004, emisă de RAEDPP Constanța, biroul vânzări, „S.N.” ocupă o cameră și

dependințe în suprafață de 28,65 mp, precum și curtea în suprafață de 10,64 mp,

în baza contractului de închiriere nr. 10197 din 24 februarie 2000.

În planul de situație, anexă la

raportul de expertiza întocmit de ing. S.O., sunt identificate încăperile

ocupate de chiriașul „S.I.”, ca fiind cele notate cu numerele 22, 23, 24, 17 și

beci, și există precizarea că terenul aferent construcției nu a făcut obiectul

contractelor de vânzare, fiind atribuit în folosință.

Restituirea în natură fiind posibilă

pentru partea din imobilul situat în Constanța, str. A.S. nr. 17, care nu a

fost înstrăinată, greșit instanța de apel a reținut că recurenta-reclamantă

este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru întregul imobil

situat la această adresă.

Dreptul acesteia la măsuri

reparatorii prin echivalent există pentru partea din imobil înstrăinată

numiților I.G., T.G. și T.I., însă pentru încăperile care fac obiectul

contractului de închiriere și terenul aferent corpului de clădire situat în

Constanța, str. A.S. nr. 17, recurenta-intimată este îndreptățită la

restituirea în natură.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de reclamantă va fi admis și se va casa în parte decizie

atacată.

Se va dispune restituirea în natură

a încăperilor 22, 23, 24, 17 și beci, situate în imobilul din Constanța, str.

A.S. nr. 17 și a terenului aferent acestui corp de clădire, iar restul

dispozițiilor deciziei, care privesc înaintarea dosarului la Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru celelalte încăperi din imobil,

înstrăinate numiților I.G., T.G. și T.I. și păstrarea dispozițiilor sentinței

pentru imobilul din str. S. nr. 110, se vor menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta R.M.

Casează în parte decizia civilă nr.

165 C din 14 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în sensul că

dispune restituirea în natură a încăperilor nr. 22, 23, 24, 17 și beci din

imobilul situat în Constanța, str. A.S. nr. 17 și a terenului aferent acestui

corp de clădire.

Menține restul dispozițiilor

deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie

2008.