ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.02.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 483/2008

HOTĂRÂRE
07.02.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 483/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta CN C.F.R. SA București,

sucursala regională C.F.R. Galați a formulat plângere împotriva Deciziei nr.

60159 din 16 martie 2007 emisă de C.S.A. – D.F.G.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1757 din

20 iunie 2007 a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

S-a reținut, în

considerentele sentinței, că prin această decizie, C.S.A., analizând cererea

reclamantei prin care a solicitat plata sumei de 9.290 lei din

disponibilitățile fondului de garantare, reprezentând despăgubiri civile, a

respins cererea petentei cu privire la suma de 6.012 lei și a admis plata

despăgubirilor din disponibilitățile fondului de garantare, pentru suma de

12.568 lei.

Criticile reclamantei

referitoare la modul în care au fost calculate despăgubirile pentru fiecare

persoană au fost considerate neîntemeiate pentru că despăgubirile au fost

calculate în conformitate cu normele în materie, în vigoare la data producerii

evenimentului, respectiv, art. 10 din Norma privind aplicarea legii în domeniul

asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților

prin accidente de autovehicule, aprobate prin Ordinul nr. 8/2001 și plecând de

la art. 22 pct. 6 din Norma R.C.A. conform căreia asigurătorul nu acordă

despăgubiri pentru sumele reprezentând cheltuieli de executare sau onorariile

apărătorilor, iar calculul a fost făcut proporțional pentru fiecare beneficiar,

fără a se depăși suma de 100.000.000 lei, limita maximă prevăzută la art. 10

alin. (1) lit. b), iar pentru determinarea sumelor s-a ținut seama de

prevederile art. 38 alin. (2) din Normele R.C.A.

Nici critica reclamantei că

în mod eronat au fost incluse, în parte, și cheltuielile de spitalizare

efectuate de către spitale nu a fost reținută, pentru că suma ce poate fi

achitată din disponibilitățile fondului de garantare pentru fiecare persoană

vătămată, în limita maximă prevăzută, cuprinde despăgubiri și cheltuieli de

spitalizare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs CN C.F.R. SA București, sucursala regională C.F.R. Galați,

considerând sentința ca fiind nelegală și netemeinică, pentru că Instanța de Fond

a făcut aplicarea greșită a art. 38 alin. (2) din Norma privind aplicarea legii

în domeniul asigurărilor.

Se invocă faptul că

despăgubirile nu depășesc cuantumul de 500.000.000 lei, chiar dacă s-ar fi

acordat pentru cei cinci asigurați suma maximă.

A fost criticată soluția și în

privința cuantumului despăgubirilor acordate pentru P.D. Acestuia i se puteau

acorda 100.000.000 lei și nu 72.780.415 lei pentru că chiar dacă ar fi fost

date și cheltuielile de spitalizare tot nu s-ar fi depășit limita maximă de

500.000.000 lei, iar calculul proporțiilor nu își are aplicabilitatea în speță.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, iar în rejudecare să fie

admisă în parte cererea în sensul obligării intimatei la despăgubiri în valoare

de 15.290 lei în loc de 12.568 lei, fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a formulat întâmpinare de

C.S.A. - D.F.G. și s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat pentru

că soluția Instanței de Fond este legală și temeinică.

Examinând motivele de recurs

invocate, dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge

recursul pentru următoarele considerente:

Intimata - pârâtă C.S.A. - D.F.G.

a calculat despăgubirile în conformitate cu art. 10 din Norma privind aplicarea

legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube

aduse terților prin accidente de autovehicule, aprobată prin Ordinul Președintelui

C.S.A. nr. 8/2001, așa cum era în vigoare la momentul producerii accidentului,

respectiv prin acordarea unei sume de până la 100.000.000 lei pentru fiecare

persoană, dar nu mai mult de 500.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor

accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru

prejudicii fără caracter patrimonial, aceste limite fiind valabile pentru

accidente survenite în anul 2002.

Contrar celor susținute de

recurentă, în cazul părții civile P.D. s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.

38 alin. (2) din același act normativ pentru că a fost necesară acordarea

proporțională a despăgubirilor.

Potrivit hotărârii

judecătorești, partea civilă P.D. trebuia să primească 100.000.000 lei

despăgubiri civile, 100.000.000 lei despăgubiri morale, cheltuielile de

spitalizare pentru această parte civilă au fost în sumă de 72.471.984 lei către

Spitalul Universitar de Urgență București și 6.981.651 lei către C.A.S. Bacău.

În aceste condiții, suma ce

putea fi acordată acestei părți civile, potrivit textelor amintite anterior, nu

putea depăși suma de 100.000.000 lei, pentru că cele două condiții sunt

cumulative, pentru că, chiar dacă suma totală de 500.000.000 lei nu era

depășită, nu se puteau acorda mai mult de 100.000.000 lei unei singure

persoane.

Este adevărat că intimata a

considerat că în suma de 100.000.000 lei trebuie cuprinse și despăgubirile

către Spitalul Universitar de Urgență București și C.A.S. Bacău, dar acest mod

de calcul este corect pentru că chiar dacă aceste părți civile nu au solicitat,

încă, acordarea despăgubirilor nu înseamnă că nu o vor putea face, caz în care,

dacă ar fi acordată deja suma maximă către P.D., atunci s-ar încălca

prevederile legale, de aceea, a fost necesară aplicarea art. 38 alin. (2) din norma

privind calculul proporțional al despăgubirilor.

Apreciind că soluția Instanței

de Fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de CN C.F.R. SA București, sucursala regională C.F.R. Galați împotriva

sentinței civile nr. 1757 din 20 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-05-21
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1536/2009
spre rejudecare, ca instanță de fond. Această soluție a fost determinată de aspectul că judecătoria nu are competența materială de a soluționa o cauză de natură comercială cu un capăt de cerere neevaluabil în bani, iar celălalt superior val
ÎCCJ 2010-10-01
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4044/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantele G.A.M., G.L. și G.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia de Supra
ÎCCJ 2017-02-14
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 205/2017
și C. SA, iar asiguratorul D. SA contestă modul de calcul prezentat de reclamant. 10. Apelul declarat de reclamantul B. împotriva sus-menționatei sentințe a fost admis de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr
ÎCCJ 2008-05-29
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2703/2010
asigurare obligatorie de răspundere civilă auto din 1 iunie 2005, încheiată cu societatea pârâtă) s-a petrecut în data de 18 decembrie 2005. În consecință, limita maximă de despăgubire ce poate fi acordată reclamantei este de 100.000 RON, a
ÎCCJ 2010-10-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4416/2010
realizat înțelegerea, prin hotărâre judecătorească”, astfel că, odată deschisă calea acțiunii în justiție, nu mai prezintă relevanță dacă există sau nu acordul asiguratului RCA, deoarece despăgubirea urmează a fi stabilită prin hotărâre jud
Sursă