ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2466/2010

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3865 din 12 noiembrie 2009,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția de necompetență materială

a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC Z.I.R. SRL, în

contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de

contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut în esență

următoarele:

Având în vedere faptul că din

interpretarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare, rezultă că

în litigiile privitoare la taxe și impozite, contribuții, precum

și accesorii ale acestora, competența materială de

soluționare a cauzei este determinată în raport de cuantumul

pretențiilor, iar de calitatea autorității publice (locală

sau centrală), în sarcina căreia se solicită stabilirea

obligației de plată precum și faptul că în cauza

dedusă judecății, obiectul acțiunii este reprezentat de

obligarea pârâtei la plata sumei de 419.743 lei, constând în dobândă

legală și diferență rezultată în urma reactualizării

cu indicele de inflație, competentă material în soluționarea

pricinii este secția de contencios administrativ și fiscal a

tribunalului, iar nu a Curții de Apel.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs atât reclamanta SC Z.I.R. SRL, cât și pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinice.

Motivele ambelor recursuri se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se

greșita aplicare a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, în

raport de obiectul cauzei – despăgubiri solicitate conform art. 19 din

Legea nr. 554/2004.

În ambele recursuri declarate se

arată că în mod nelegal instanța de fond prin sentința

atacată a admis excepția de necompetență materială

invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București fără a ține

cont de obiectul cauzei și de calitatea autorității pârâte, care

determină competența de soluționare în primă instanță

a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Aceasta deoarece criteriul valoric

în ceea ce privește suma a cărei plată cu titlu de

despăgubiri se pretinde nu reprezintă taxe, impozite, datorii sau

accesorii acestora și nu poate atrage competența materială,

conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, suma pretinsă reprezintă

despăgubiri solicitate ulterior conform art. 19 din Legea nr. 554/2004

și de  la pârâta-recurentă Agenția Națională de

Administrare Fiscală, care este o autoritate publică centrală

și pe cale de consecință competența materială este

determinată de un raport de rangul autorității pârâte și nu

în raport de criteriul valoric.

Prin ambele recursuri se

solicită casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre

competentă soluționare în favoarea Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, instanța care a pronunțat sentința recurată.

Analizând recursurile declarate în

raport de motivele invocate Curtea le apreciază ca nefondate.

Motivele de recurs fiind aceleași,

Curtea le va respinge prin considerente comune ambele recursuri.

Sentința atacată prin care

s-a dispus admiterea excepției de necompetență materială a

Curții de Apel București și declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București este

dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004

în raport de obiectul cauzei despăgubiri solicitate ulterior acțiunii

în anularea actului administrativ conform art. 19 din Legea nr. 554/2004.

În mod corect, prin sentința de

declinare s-a apreciat competența materială în raport de criteriul

valoric, cuantumul sumei solicitate de reclamanta-recurentă cu titlu de

despăgubiri, conform art. 19 din Legea nr. 554/2004 și nu în raport

de rangul autorității recurentei-pârâte.

De necontestat suma solicitată

cu titlu de despăgubire este mai mică de 500.000 lei, iar

această sumă cu caracter accesoriu sumei principale de 439.369 lei

reprezentând impozit pe profit și obligații fiscale accesorii

stabilite prin decizia de impunere în condițiile în care se solicită

despăgubiri de 419.743 lei pe motiv că a fost reținută

nelegal de organul fiscal suma de 439.369 lei, competența pentru

acțiunea ulterioară în despăgubiri revine Tribunalului

București în raport de cuantumul sumei solicitate cu titlu de

despăgubiri. Aceasta în condițiile în care și acțiunea

principală a fost soluționată în fond de Tribunalul

București prin sentința civilă nr. 560/2008 și în recurs de

Curtea de Apel București , secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, care a pronunțat decizia civilă nr.

2376 din 3 noiembrie 2008 prin care a fost admisă acțiunea și au

fost anulate actele administrative contestate decizia de impunere nr. 125/20076

și decizia nr. 135/2007.

Pe cale de consecință

acțiunea ulterioară, în despăgubiri solicitate conform art. 19

din Legea nr. 554/2004 este de competența Tribunalului București

conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența corect

stabilită prin sentința atacată în raport de cuantumul sumei

solicitate de reclamanta-recurentă și nu în raport de rangul

autorității-pârâte de la care se pretinde suma cu titlu de

despăgubiri.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și lit. i) C. proc. civ. va

respinge recursurile ca nefondate menținând ca legală și

temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de SC

Z.I.R. SRL și Agenția Națională de Administrare

Fiscală împotriva sentinței civile nr. 3865 din 12 noiembrie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 mai 2010.