ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2466/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3865 din 12 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC Z.I.R. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele: Având în vedere faptul că din interpretarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că în litigiile privitoare la taxe și impozite, contribuții, precum și accesorii ale acestora, competența materială de soluționare a cauzei este determinată în raport de cuantumul pretențiilor, iar de calitatea autorității publice (locală sau centrală), în sarcina căreia se solicită stabilirea obligației de plată precum și faptul că în cauza dedusă judecății, obiectul acțiunii este reprezentat de obligarea pârâtei la plata sumei de 419.743 lei, constând în dobândă legală și diferență rezultată în urma reactualizării cu indicele de inflație, competentă material în soluționarea pricinii este secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, iar nu a Curții de Apel.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta SC Z.I.R. SRL, cât și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice. Motivele ambelor recursuri se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, în raport de obiectul cauzei – despăgubiri solicitate conform art. 19 din Legea nr. 554/2004. În ambele recursuri declarate se arată că în mod nelegal instanța de fond prin sentința atacată a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București fără a ține cont de obiectul cauzei și de calitatea autorității pârâte, care determină competența de soluționare în primă instanță a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Aceasta deoarece criteriul valoric în ceea ce privește suma a cărei plată cu titlu de despăgubiri se pretinde nu reprezintă taxe, impozite, datorii sau accesorii acestora și nu poate atrage competența materială, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, suma pretinsă reprezintă despăgubiri solicitate ulterior conform art. 19 din Legea nr. 554/2004 și de la pârâta-recurentă Agenția Națională de Administrare Fiscală, care este o autoritate publică centrală și pe cale de consecință competența materială este determinată de un raport de rangul autorității pârâte și nu în raport de criteriul valoric. Prin ambele recursuri se solicită casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, instanța care a pronunțat sentința recurată.

Analizând recursurile declarate în raport de motivele invocate Curtea le apreciază ca nefondate. Motivele de recurs fiind aceleași, Curtea le va respinge prin considerente comune ambele recursuri. Sentința atacată prin care s-a dispus admiterea excepției de necompetență materială a Curții de Apel București și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 în raport de obiectul cauzei despăgubiri solicitate ulterior acțiunii în anularea actului administrativ conform art. 19 din Legea nr. 554/2004. În mod corect, prin sentința de declinare s-a apreciat competența materială în raport de criteriul valoric, cuantumul sumei solicitate de reclamanta-recurentă cu titlu de despăgubiri, conform art. 19 din Legea nr. 554/2004 și nu în raport de rangul autorității recurentei-pârâte.

De necontestat suma solicitată cu titlu de despăgubire este mai mică de 500.000 lei, iar această sumă cu caracter accesoriu sumei principale de 439.369 lei reprezentând impozit pe profit și obligații fiscale accesorii stabilite prin decizia de impunere în condițiile în care se solicită despăgubiri de 419.743 lei pe motiv că a fost reținută nelegal de organul fiscal suma de 439.369 lei, competența pentru acțiunea ulterioară în despăgubiri revine Tribunalului București în raport de cuantumul sumei solicitate cu titlu de despăgubiri. Aceasta în condițiile în care și acțiunea principală a fost soluționată în fond de Tribunalul București prin sentința civilă nr. 560/2008 și în recurs de Curtea de Apel București , secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, care a pronunțat decizia civilă nr. 2376 din 3 noiembrie 2008 prin care a fost admisă acțiunea și au fost anulate actele administrative contestate decizia de impunere nr. 125/20076 și decizia nr. 135/2007.

Pe cale de consecință acțiunea ulterioară, în despăgubiri solicitate conform art. 19 din Legea nr. 554/2004 este de competența Tribunalului București conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența corect stabilită prin sentința atacată în raport de cuantumul sumei solicitate de reclamanta-recurentă și nu în raport de rangul autorității-pârâte de la care se pretinde suma cu titlu de despăgubiri. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și lit. i) C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de SC Z.I.R. SRL și Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 3865 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 mai 2010.