ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3643/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3643/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentința nr. 777 din
30 noiembrie 2006, Tribunalul Vâlcea a admis în parte acțiunea promovată de
reclamantul T.N.I. în contradictor cu pârâta C.G.S.C. pe care a obligat-o să
refacă operațiunile contabile cu privire la capitalul social în sensul de a
stabili contribuția reclamantului la acesta cu suma de 122.685.450 lei în loc
de 57.411.660 lei, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâtei de
a-l repune pe reclamant în dreptul de membru fondator.
În fapt, instanța de fond a
reținut pe baza probelor administrate că anterior reorganizării A.T.C.O.M.
reclamantul a înființat Societatea SC T.L. SRL iar această societate a
închiriat de la pârâtă suprafața de 68 mp. Chiria datorată de societatea al
cărui administrator este reclamantul a fost compensată cu o parte din capitatul
social deținut de reclamant la societatea pârâtă.
Cum operațiunea prin care au
fost compensate datoriile unei persoane juridice către societatea pârâtă cu
capitalul deținut de administratorul persoană fizică al acesteia la aceiași
societate nu este conformă cu prevederile art. 21 alin. (3) lit. b) din
statutul societății pârâte, instanța de fond a stabilit contribuția
reclamantului la capitalul social ca fiind în sumă de 122.685.450 lei în loc de
57.411.660 lei.
În raport de prevederile art.
6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 1/2005 care stabilesc că membru fondator este
persoana fizică sau juridică care a semnat actul constitutiv al societății
cooperative cererea reclamantului de a-l repune în dreptul de membru fondator a
fost respinsă întrucât reclamantul nu a semnat actul constitutiv.
II. Curtea de Apel Pitești,
secția comercială și de contencios
administrativ, prin decizia nr. 26 din 21 februarie 2007, a admis apelul
declarat de pârâta C.G.S.C., a schimbat în parte sentința în sensul că a
respins și primul capăt de cerere, acela de obligare a pârâtei la modificarea
operațiunilor contabile privind capitalul social, înlăturând obligarea
apelantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată și menținând în rest
sentința.
Apelul formulat de reclamantul
T.N.I. împotriva aceleiași sentințe a fost respins ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de apel a reținut că, în conformitate cu art. 117 din Legea nr. 1/2005,
apelanta pârâtă a fixat în termen de 30 zile lista tuturor membrilor cooperatori,
iar conform art. 120 alin. (8) consiliul executiv al asociației trebuia să
stabilească valoarea capitalului social și modul de împărțire în părți sociale.
La 2 decembrie 2003 s-a
organizat adunarea generală a acționarilor A.T.C.O.M. – A.E.P. Vâlcea la care
reclamantul nu a participat dar căruia i s-a comunicat la 5 decembrie 2003
modul de stingere parțială a datoriilor pe care societatea reclamantului le
opune față de pârâtă și cum reclamantul nu a înțeles să conteste această
hotărâre ce i-a fost comunicată prin care i-a fost retrasă și calitatea de
membru asociat, în mod corect organizația cooperatistă a apreciat că nu se
cuvine să-i facă o ofertă în condițiile art. 120 alin. (5) din aceeași lege.
Reclamantul nu a contestat
nici lista întocmită conform art. 117 din Legea nr. 1/2005 în care a fost
înscris ca nefiind în activitate și având părți sociale de 57.411.660 lei vechi
ci dimpotrivă a formulat chiar o cerere la 11 aprilie 2005 în care a solicitat
conducerii A.T.C.O.M. să rămână membru cooperator cu capitalul de 57.565.000
lei, cerere reiterată și la 2 septembrie 2005.
Adunarea Generală din 9 mai
2005 a decis, urmare precizării reclamantului transferarea sumei de 5.741 RON
din contul creditori în contul capital social, moment de la care acesta are calitatea
de membru cooperator dar nu și de membru fondator nefiind semnatar al actului
constitutiv.
III. În contra deciziei
menționate a declarat recurs reclamantul T.N.I. pentru motivul prevăzut de art.
304 pct. 9 C. proc. civ., renunțând la susținerea motivului prevăzut de art. 304.8
C. proc. civ.
Dezvoltând motivul de
recurs, recurentul invocă nulitatea hotărârii Adunării Generale din 2 decembrie
2003 a A.T.C.O.M. pentru nerespectarea prevederilor legale în ce privește modul
de retragere sau excludere a membrului cooperator fondator (asociat) și
diminuarea capitalului social al acestuia precum și încălcarea prevederilor
Legii nr. 1/2005, art. 5 alin. (5) și ale Statutului cadru.
IV. Înalta Curte apreciază
criticile neîntemeiate.
Compensarea urmare căreia
suma părților sociale de 122.685.450 lei rezultate din reevaluări până la data
de 2 decembrie 2003 s-a diminuat la suma de 57.410.000 lei a fost hotărâtă de
Adunarea Generală A.T.C.O.M. din 2 decembrie 2003 conform prevederilor
Statutului în vigoare la acea dată. Hotărârea din 2 decembrie 2003 ce a fost
comunicată recurentului nu a fost contestată de acesta, ea fiind obligatorie în
condițiile art. 41 din Legea nr. 109/1996 în vigoare la acea dată, iar
invocarea nulității acesteia pentru prima dată în acest recurs excede
obiectului cererii de chemare în judecată care nu conține și nulitatea acestei
hotărâri printre capetele de cerere.
Prin cererea de chemare
în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la refacerea
operațiunilor contabile privind cuantumul capitalului social în ce-l privește
și considerarea lui ca membru fondator așa încât criticile recurentului cu
privire la constatarea calității de membru cooperator asociat depășesc și ele
obiectul cererii cu care a fost investită instanța de fond, ambele instanțe
reținând corect că în raport de prevederile art. 6 lit. f) din Legea nr. 1/2005
recurentul nu are calitatea de membru fondator, nefiind semnatar al actului
constitutiv, acesta necontestând nici lista cu membrii cooperatori înregistrați
conform procedurii prevăzute de art. 117 din aceeași lege.
V. Drept urmare, Înalta
Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat, menținând ca legală decizia
atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamantul T.N.I. împotriva deciziei nr. 26 din 21 februarie 2007 a Curții
de Apel Pitești, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 noiembrie 2007.