ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 76/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Recurenta M.A.G. a formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 678 din 26 octombrie 2006 a Plenului C.S.M. Prin încheierea de ședință din data de 8 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat Curtea de Apel București cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Regulamentul privind transferul, detașarea și delegarea judecătorilor și procurorilor, invocată de recurentă. În motivarea excepției, recurenta - reclamantă a arătat că art. 2 alin. (3) din Regulamentul privind transferul, detașarea și delegarea judecătorilor și procurorilor încalcă art. 124 alin. (2), art. 125 alin. (2) și art. 133 alin. (1) din Constituția României, art. 30 alin. (3) și (4), art. 40 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 317/2004 și art. 60 din Legea nr. 303/2004.

Recurenta - reclamantă a susținut că sunt încălcate, de asemenea, dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituția României, precum și art. 1 alin. (2) și art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 137/2000. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1985 din 3 septembrie 2007, a respins excepția de nelegalitate. Pentru a se pronunța astfel, Instanța a reținut că art. 2 alin. (3) din Regulamentul privind transferul, detașarea și delegarea judecătorilor și procurorilor prevede că, dacă apreciază necesar, secția corespunzătoare a C.S.M. solicită punctele de vedere ale conducerilor Instanțelor de la care și la care se solicită transferul. Din formularea acestui text, a reținut Instanța, rezultă că este vorba despre posibilitatea C.S.M.

de a solicita aceste puncte de vedere și nu despre o obligație, în cazul în care sunt solicitate, ele având doar caracter consultativ. Analizând actele aflate la dosar, Instanța a reținut, în consecință, că dispozițiile cu privire la care a fost invocată excepția de nelegalitate nu încalcă prevederile din Constituția României, Legea nr. 303/2004, Legea nr. 317/2004 și Legea nr. 137/2004, menționate în motivarea excepției. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M.A.G., criticând-o ca nelegală, întrucât în mod greșit Curtea de Apel București a respins excepția de nelegalitate invocată cu privire la dispozițiile art. 2 alin. (3) din Regulamentul privind transferul, detașarea și delegarea judecătorilor și procurorilor, apreciind că aceste texte nu încalcă prevederile Legii nr. 137/2000 și ale Constituției.

S-a apreciat în motivele de recurs că hotărârea primei Instanțe nu conține o analiză a legalității art. 2 alin. (3) din Regulament, neprocedându-se la o verificare a concordanței art. 2 cu Legea nr. 317/2004 - art. 20 și 49, art. 60 din Legea nr. 303/2004 cât și cu texte din Legea nr. 137/2000. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului și cererea recurentei în raport cu dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Recurenta a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Regulamentul privind transferul, detașarea și delegarea judecătorilor și procurorilor prin Încheierea de ședință din 8 martie 2007. Recurenta - reclamantă a precizat că acest art. 2 alin. (3) din Regulament încalcă Constituția României, art. 124, 125 și 133, art. 30 și 40 din Legea nr. 317/2004 și art. 60 din Legea nr. 303/2004.

Referitor la cele susținute de recurentă, Instanța supremă constată că art. 2 alin. (3) din regulament prevede posibilitatea C.S.M. de a solicita puncte de vedere ale conducerilor Instanțelor de la care se solicită transferul judecătorilor sau procurorilor, aceste puncte de vedere având caracter consultativ, C.S.M. nefiind obligat să se pronunțe pe cererile de transfer în raport de aceste opinii. Fără putință de tăgadă, dispozițiile invocate în excepția de nelegalitate nu încalcă în nici un fel prevederile Constituției, întrucât conform art. 124, judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, propunerile de numire cât și promovarea, transferarea, sancționarea lor sunt de competența C.S.M.

în condițiile legii organice. Corect Curtea de Apel a apreciat că prevederile art. 2 alin. (3) din Regulament nu conferă Instanțelor de judecată alte atribuții decât cele date prin lege, singurul garant al puterii judecătorești și care are astfel de atribuții mai sus invocate fiind C.S.M. Faptul că în anumite situații sunt consultate și conducerile Instanțelor, referitor la personalul Instanțelor, nu conduce la concluzia că acestea au rol decisiv referitor la cererile de transfer. Nici dispozițiile Legilor nr. 317/2004 și nr. 303/2004 nu sunt încălcate,în această situație avându-se în vedere cele mai sus arătate, întrucât potrivit regulilor în vigoare punctul de vedere determinant în aprobarea acestor cereri aparține C.S.M.

și nu conducerilor Instanțelor care sunt doar consultate pe acest aspect. Nici caracterul discriminatoriu al dispozițiilor care fac obiectul excepției de nelegalitate nu poate fi reținut, întrucât art. 16 din Constituție nu a fost încălcat, în speță, nefiind vorba despre privilegii și discriminări care să nu facă posibilă egalitatea în fața legii. Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că solicitarea acestor puncte de vedere are caracter consultativ, neavând rol decisiv privitor la cererea de transfer de către secția C.S.M., astfel încât excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Regulament este neîntemeiată. Față de toate aceste considerente, Instanța opinează că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursul declarat de M.A.G., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat reclamanta M.A.G. împotriva sentinței civile nr. 1985 din 3 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2008.