ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.01.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 76/2008

HOTĂRÂRE
10.01.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 76/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Recurenta M.A.G. a formulat recurs împotriva

Hotărârii nr. 678 din 26 octombrie 2006 a Plenului C.S.M.

Prin încheierea de ședință

din data de 8 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat Curtea

de Apel București cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art.

2 alin. (3) din Regulamentul privind transferul, detașarea și delegarea

judecătorilor și procurorilor, invocată de recurentă.

În motivarea excepției,

recurenta - reclamantă a arătat că art. 2 alin. (3) din Regulamentul privind

transferul, detașarea și delegarea judecătorilor și procurorilor încalcă art. 124

alin. (2), art. 125 alin. (2) și art. 133 alin. (1) din Constituția României, art.

30 alin. (3) și (4), art. 40 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 317/2004 și art. 60

din Legea nr. 303/2004.

Recurenta - reclamantă a

susținut că sunt încălcate, de asemenea, dispozițiile art. 16 alin. (1) din

Constituția României, precum și art. 1 alin. (2) și art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 137/2000.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1985 din

3 septembrie 2007, a respins excepția de nelegalitate.

Pentru a se pronunța astfel,

Instanța a reținut că art. 2 alin. (3) din Regulamentul privind transferul,

detașarea și delegarea judecătorilor și procurorilor prevede că, dacă apreciază

necesar, secția corespunzătoare a C.S.M. solicită punctele de vedere ale

conducerilor Instanțelor de la care și la care se solicită transferul.

Din formularea acestui text,

a reținut Instanța, rezultă că este vorba despre posibilitatea C.S.M. de a

solicita aceste puncte de vedere și nu despre o obligație, în cazul în care

sunt solicitate, ele având doar caracter consultativ.

Analizând actele aflate la

dosar, Instanța a reținut, în consecință, că dispozițiile cu privire la care a fost

invocată excepția de nelegalitate nu încalcă prevederile din Constituția

României, Legea nr. 303/2004, Legea nr. 317/2004 și Legea nr. 137/2004,

menționate în motivarea excepției.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs M.A.G., criticând-o ca nelegală, întrucât în mod greșit Curtea

de Apel București a respins excepția de nelegalitate invocată cu privire la

dispozițiile art. 2 alin. (3) din Regulamentul privind transferul, detașarea și

delegarea judecătorilor și procurorilor, apreciind că aceste texte nu încalcă

prevederile Legii nr. 137/2000 și ale Constituției.

S-a apreciat în motivele de

recurs că hotărârea primei Instanțe nu conține o analiză a legalității art. 2 alin.

(3) din Regulament, neprocedându-se la o verificare a concordanței art. 2 cu

Legea nr. 317/2004 - art. 20 și 49, art. 60 din Legea nr. 303/2004 cât și cu

texte din Legea nr. 137/2000.

Recursul este nefondat și va

fi respins.

Examinând actele dosarului

și cererea recurentei în raport cu dispozițiile art. 304

1

Recurenta a invocat excepția

de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Regulamentul privind

transferul, detașarea și delegarea judecătorilor și procurorilor prin

Încheierea de ședință din 8 martie 2007.

Recurenta - reclamantă a

precizat că acest art. 2 alin. (3) din Regulament încalcă Constituția României,

art. 124, 125 și 133, art. 30 și 40 din Legea nr. 317/2004 și art. 60 din Legea

nr. 303/2004.

Referitor la cele susținute

de recurentă, Instanța supremă constată că art. 2 alin. (3) din regulament

prevede posibilitatea C.S.M. de a solicita puncte de vedere ale conducerilor Instanțelor

de la care se solicită transferul judecătorilor sau procurorilor, aceste puncte

de vedere având caracter consultativ, C.S.M. nefiind obligat să se pronunțe pe

cererile de transfer în raport de aceste opinii.

Fără putință de tăgadă,

dispozițiile invocate în excepția de nelegalitate nu încalcă în nici un fel

prevederile Constituției, întrucât conform art. 124, judecătorii sunt

independenți și se supun numai legii, propunerile de numire cât și promovarea,

transferarea, sancționarea lor sunt de competența C.S.M. în condițiile legii

organice.

Corect Curtea de Apel a

apreciat că prevederile art. 2 alin. (3) din Regulament nu conferă Instanțelor

de judecată alte atribuții decât cele date prin lege, singurul garant al

puterii judecătorești și care are astfel de atribuții mai sus invocate fiind C.S.M.

Faptul că în anumite

situații sunt consultate și conducerile Instanțelor, referitor la personalul Instanțelor,

nu conduce la concluzia că acestea au rol decisiv referitor la cererile de

transfer.

Nici dispozițiile Legilor nr.

317/2004 și nr. 303/2004 nu sunt încălcate,în această situație avându-se în

vedere cele mai sus arătate, întrucât potrivit regulilor în vigoare punctul de

vedere determinant în aprobarea acestor cereri aparține C.S.M. și nu

conducerilor Instanțelor care sunt doar consultate pe acest aspect.

Nici caracterul

discriminatoriu al dispozițiilor care fac obiectul excepției de nelegalitate nu

poate fi reținut, întrucât art. 16 din Constituție nu a fost încălcat, în

speță, nefiind vorba despre privilegii și discriminări care să nu facă posibilă

egalitatea în fața legii.

Prin urmare, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că solicitarea acestor puncte de vedere are

caracter consultativ, neavând rol decisiv privitor la cererea de transfer de

către secția C.S.M., astfel încât excepția de nelegalitate a dispozițiilor art.

2 alin. (3) din Regulament este neîntemeiată.

Față de toate aceste

considerente, Instanța opinează că sentința atacată este legală și temeinică,

motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat

de M.A.G., ca nefondat.

Respinge recursul declarat reclamanta

M.A.G. împotriva sentinței civile nr. 1985 din 3 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 ianuarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-04-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1703/2008
țele implicate au avizat nefavorabil solicitarea în acest sens a petentei. Contestația formulată de M.A.G. împotriva hotărârii din 28 septembrie 2006 a secției de judecători a C.S.M. a fost respinsă prin hotărârea din 26 octombrie 2006 a Pl
ÎCCJ 2012-11-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6890/2013
ei Curți de Casației si Justiție, prevederile art. 35 din Legea nr. 317/2004 raportate la prevederile art. 29 alin. (5) și (7) din aceeași lege demonstrează, susține recurenta, ca hotărârile C.S.M. atacate nu fac parte din cele expres prevă
ÎCCJ 2021-10-27
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5070/2021
pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a contestat hotărârea emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, prin care s-a dispus încetarea detașării sale în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, începând
ÎCCJ 2016-03-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 949/2016
s-a făcut subiectiv, aceasta fiind de altfel a 7-a cerere a sa de transfer, respinsă. Contestatoarea a invocat, cu titlu de precedent judiciar relevant în cauză, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2532 din 16 iunie 2015 prin c
ÎCCJ 2016-11-03
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2959/2016
2016 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezen
Sursă