ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6890/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6890/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curții de apel

Prin încheierea din

11 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în

Dosarul nr. 21240/299/2008, având ca obiect recursul formulat de recurenta SC O.G.

SRL împotriva Deciziei civile nr. 248 din 14 martie 2011 a Tribunalului

București, în contradictoriu cu intimata SC S.T.F. C.F.R. SA, s-a dispus

suspendarea cauzei și sesizarea instanței de contencios administrativ în

temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 pentru soluționarea excepției de

nelegalitate.

La

termenul din 29 mai 2012, Curtea a pus în discuție, din oficiu, admisibilitatea

excepției de nelegalitate față de prevederile art. 20 din Regulamentul de

Organizare și Funcționare a C.S.M.

La

termenul din 26 iunie 2012, reclamanta a depus o cerere precizatoare prin care

a arătat că a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârilor C.S.M. nr. 546/2009

și 150/2010 „privind organizarea concursurilor de ocupare a unor posturi de

judecători la Tribunalul Ilfov, în ceea ce privește nelegalitatea acestora în a

substitui mecanismul legal și actele individuale de detașare, delegare sau

transfer prevăzute de Legea organică nr. 303/2004 la art. 43 - 57 și urm.”, și

nu a Hotărârii C.S.M. nr. 785/2010, „care nici nu se referă la Tribunalul București”.

La

același termen, instanța a pus în discuție admisibilitatea cererii, astfel cum

a fost precizată, față de împrejurarea că sesizarea instanței de contencios

administrativ se realizează de instanța în fața căreia se invocă excepția de

nelegalitate, instanță care se pronunță pe admisibilitatea excepției.

La termenul

din 25 septembrie 2012, reclamanta a depus o cerere precizatoare prin care a

arătat că a invocat excepția de nelegalitate atât a Hotărârilor C.S.M. nr. 546/2009

și 150/2010, cât și a Hotărârii C.S.M. nr. 785/2010.

La

același termen, reclamanta, prin avocat, a invocat oral excepția nelegalității art.

20 din Hotărârea C.S.M. nr. 326/2005- Regulamentul de Organizare și Funcționare

a C.S.M.

Această

din urmă excepție a fost analizată de instanță sub aspectul admisibilității,

constatându-se în ședința publică din 06 noiembrie 2012 că nu este îndeplinită

una dintre condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, și anume

aceea ca de actul administrativ respectiv (în speță, Hotărârea C.S.M. nr. 326/2005)

să depindă soluționarea pe fond a cauzei; aceasta, în condițiile în care

dispozițiile art. 20 din Hotărârea C.S.M. nr. 326/2005 au fost invocate în

legătură cu admisibilitatea cererii, și nu cu fondul acesteia.

instanței de fond

Prin

sentința civilă nr. 6305 din 06 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de

reclamanta SC O.G. SRL, în contradictoriu cu pârâții SC S.F.T. C.F.R. SA și C.S.M.,

ca inadmisibilă.

Pentru a

pronunța această soluție, Curtea a reținut că instanța de contencios

administrativ a fost investită de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, prin încheierea din 11 aprilie 2012, cu privire la soluționarea unei

excepții de nelegalitate, fără să se menționeze în dispozitiv actul

administrativ supus analizei de legalitate.

În

considerentele încheierii, s-a reținut că „excepția invocată are legătură cu

cauza dedusă judecății, având în vedere că unul dintre motivele de recurs

vizează nelegalitatea compunerii completului de judecată, datorită pretinsei

nelegalități a Hotărârii nr. 785/2010 a C.S.M.”

Deci

analiza de admisibilitate a excepției, față de prevederile art. 4 din Legea nr.

554/2004, s-a raportat la Hotărârea C.S.M. nr. 785/2010.

Prima

instanță a mai constatat că cererea reclamantei depusă la Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, la 04 aprilie 2012 privește excepția de

nelegalitate a „Hotărârii nr. 785/2010 a C.S.M., a eventualelor acte

premergătoare (pregătitoare) și subsecvente sau completatoare precum și a

operațiunilor care au condus la prezența într-un complet de judecată al Tribunalului

Bucurețti a unui magistrat de la Tribunalul Ilfov - E.O.”

În

susținerea excepției s-a arătat că judecătorul respectiv a fost numit la

Tribunalul Ilfov prin Hotărârea C.S.M. nr. 785/2010.

În

continuare s-a făcut referire la alți magistrați ai Tribunalului Ilfov cu

privire la care C.S.M. a indicat expres că vor funcționa la Tribunalul

București și s-a arătat că o cerere de detașare a unui alt judecător de la Tribulalul

Ilfov la Tribunalul București a fost amânată de C.S.M. în ședința din 27

ianuarie 2011.

Totodată,

s-a arătat că Hotărârea C.S.M. prin care un judecător este numit pe un loc

vacant în cadrul unei instanțe este un act administrativ, că în speță C.S.M.

invocă hotărârea atacată ca fiind actul administrativ în baza căruia

judecătorul funcționează la Trubunalul București, și s-a susținut că „în această

situație înțelege să invoce nelegalitatea celor două hotărâri, deoarece ele nu

îndeplinesc condițiile legale de valabilitate”.

S-a

arătat în continuare că un judecător nu poate fi transferat la o altă instanță

decât aceea pentru care a concurat și la care a fost numit doar printr-o

Hotărâre individuală a C.S.M. de transfer, delegare sau detașare.

În

concluzie, s-a arătat că „actele C.S.M. sunt nelegale, din perspectiva actuală,

neputând fi acte valabile pentru prezența în componența unui complet de

judecată de la Tribunalul București a unor magistrați de alt Tribunal”.

În fața

instanței de contencios administrativ, reclamanta a indicat alte două acte

administrative a căror nelegalitate solicită să fie constatată: Hotărârile C.S.M.

nr. 546/2009 și 150/2010.

Față de

admisibilitatea cererii de completare, pusă în discuție de instanță, reclamanta

a arătat că ar fi lipsită de eficiență revenirea dosarului la instanța care

judecă recursul deoarece a invocat în motivarea excepției de nelegalitate

aspectele de fapt care privesc aceste două hotărâri, iar Hotărârile C.S.M. care

privesc concursul de promovare sunt cele două: 546/2009 și 150/2010.

Curtea a

reținut că în fața instanței de contencios administrativ excepția de

nelegalitate nu poate completată, precizată, deoarece analiza cererii

completatoare presupune omiterea etapei analizei admisibilității, aceasta fiind

de competența instanței în fața căreia s-a invocat excepția.

În ce privește

excepția de nelegalitate a Hotărârea C.S.M. nr. 785/2010, prin care s-a dispus

promovarea efectivă a unui judecător la Tribunalul Ilfov, secția civilă, conflicte

de muncă și asigurări sociale, Curtea a constatat că respectivul act

administrativ nu este supus acțiunii în anulare în contenciosul administrativ,

ci unei căi de atac - a recursului - în fața Înaltei Curți de Casație și

Justiție și, ca urmare, dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu sunt

aplicabile.

În cazul

Hotărârilor Plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și

procurorilor, acțiunea în anulare la instanța căreia i-ar reveni, conform

prevederilor de drept comun, competența de soluționare (conform art. 10 din Legea

nr. 554/2004 - Curtea de Apel, C.S.M. fiind instituție centrală), este

inadmisibilă.

Aceste

acte administrative sunt supuse doar recursului în fața Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Având în

vedere aceste considerente, Curtea a respins cererea formulată de reclamantă ca

inadmisibilă.

de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta SC O.G.

SRL a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ.

În motivarea căii de

atac, societatea recurentă susține că acțiunea este admisibilă, iar soluția

primei instanțe este eronata, fiind, probabil bazata pe confuzia intre domeniul

reglementat de art. 35 si domeniul reglementat de art. 36 din Legea nr. 317.

Potrivit art. 36 alin.

(1) lit. e) din Legea nr. 317/2004, invocat intre temeiurile de drept ale

actelor C.S.M. (Hotărârea C.S.M. nr. 526/2009 și Hotărârea C.S.M. nr. 150/2010)

a căror nelegalitate se invoca : Plenul C.S.M. are următoarele atribuții

referitoare la admiterea în magistratură, evaluarea, formarea și examenele judecătorilor

și procurorilor: (...) - lit. e) dispune organizarea concursurilor de promovare

a judecătorilor și procurorilor.

Prin

urmare, având in vedere problema de procedura privind inadmisibilitatea

acțiunii,

ridicata de prima instanța de contencios, sub motiv ca Hotărârea

C.S.M. nr. 526/2009 și Hotărârea C.S.M. nr. 150/2010 ar fi

referitoare la

cariera judecătorilor si din care cauza ar avea doar calea de atac a

recursului, la

Secția de contencios

administrativ a înaltei Curți de Casației si Justiție, prevederile art. 35 din

Legea

nr. 317/2004 raportate la prevederile art. 29 alin. (5) și (7) din aceeași

lege demonstrează, susține recurenta, ca hotărârile C.S.M. atacate nu fac parte

din cele

expres prevăzute de art. 35 din Lege,

deci nu se refera la atribuțiile Plenului C.S.M. în ce

privește cariera

judecătorilor, ci se refera la art. 36 care reglementează admiterea în

magistratură, evaluarea, formarea și examenele

judecătorilor și procurorilor.

Pe fond,

recurenta-reclamantă susține că excepția de nelegalitate trebuie admisa,

întrucât

a invocat nelegalitatea celor doua

hotărâri,

(Hotărârea C.S.M. nr.

526/2009 și Hotărârea C.S.M. nr. 150/2010)

deoarece ele nu îndeplinesc condițiile legale de valabilitate,

necesare pentru mobilitatea -

numirea/delegare/detașare/transfer - ale unui judecător

inamovibil de la

un tribunal la altul. Î

n măsura în care se

pretinde ca aceste Hotărârea C.S.M. nr. 546/2009 și nr. 150/2010 înlocuiesc

hotărârile individuale si speciale prevăzute de art. 47 din Legea nr. 303/2004,

atunci ele sunt nelegale din

aceasta

perspectiva.

În

ceea ce o privește pe dna O.E., de la Tribunalul Ilfov,

societatea recurentă susține că aceasta nu putea funcționa la

Tribunalul

București, din moment ce nu avea un act de delegare, detașare, transfer.

4.

Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare.

Astfel

cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, prin încheierea

din 11 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă,

pronunțată în Dosarul nr. 21240/299/2008, având ca obiect recursul formulat de

recurenta SC O.G. SRL împotriva Deciziei civile nr. 248 din 14 martie 2011 a

Tribunalului București, în contradictoriu cu intimata SC S.T.F. C.F.R. SA, s-a

dispus suspendarea cauzei și sesizarea instanței de contencios administrativ în

temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 pentru soluționarea excepției de

nelegalitate.

În

motivarea încheierii de sesizare s-a reținut că „excepția invocată are legătură

cu cauza dedusă judecății, având în vedere că unul dintre motivele de recurs

vizează nelegalitatea compunerii completului de judecată, datorită pretinsei

nelegalități a Hotărârii nr. 785/2010 a C.S.M”.

În fața

instanței sesizate cu soluționarea excepției de nelegalitate a Hotărârii nr. 785/2010

a C.S.M., la termenul din 26 iunie 2012, reclamanta a depus o cerere

precizatoare prin care a arătat că a invocat excepția de nelegalitate a

Hotărârilor C.S.M. nr. 546/2009 și nr. 150/2010 „privind organizarea

concursurilor de ocupare a unor posturi de judecători la Tribunalul Ilfov, în

ceea ce privește nelegalitatea acestora în a substitui mecanismul legal și

actele individuale de detașare, delegare sau transfer prevăzute de Legea

organică nr. 303/2004 la art. 43 - 57 și urm.”, și nu a Hotărârii C.S.M. nr. 785/2010,

„care nici nu se referă la Tribunalul București”.

La termenul

din 25 septembrie 2012, reclamanta a depus o cerere precizatoare prin care a

arătat că a invocat excepția de nelegalitate atât a Hotărârilor C.S.M. nr. 546/2009

și nr. 150/2010, cât și a Hotărârii C.S.M. nr. 785/2010.

Curtea

de Apel București a tranșat în mod corect - în opinia Înaltei Curți -

modalitățile de invocare a excepției de nelegalitate folosite de societatea

recurentă și a interpretat într-o manieră legală dispozițiile incidente în

cauză.

Astfel,

în ceea ce privește excepția de nelegalitate a Hotărârii C.S.M. nr. 785/2010,

Înalta Curte reține aplicabilitatea art. 20 din Hotărârea C.S.M. nr. 326/2005,

potrivit căruia „Hotărârile Plenului privind cariera și drepturile

judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs de orice persoană

interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la

Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție”. Așadar, respectivul act administrativ nu este supus acțiunii în

anulare în contenciosul administrativ, ci unei căi de atac - a recursului - în

fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. Ca urmare, dispozițiile art. 4 din

Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile.

Pe de

altă parte, în ceea ce privește excepția de nelegalitate a Hotărârilor C.S.M. nr.

546/2009 și nr. 150/2010, invocată direct în fața instanței de contencios

administrativ sesizată cu excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 785/2010,

corect a constatat judecătorul fondului că excepția de nelegalitate nu poate

completată sau precizată, deoarece analiza cererii completatoare presupune

omiterea etapei analizei admisibilității, aceasta fiind de competența instanței

în fața căreia s-a invocat excepția.

Or, în

fața Curții de apel s-a solicitat constatarea nelegalității a două acte

administrative - Hotărârile C.S.M. nr. 546/2009 și nr. 150/2010- care nu au

făcut obiectul analizei de admisibilitate a Curții de Apel București, secția a

IV-a, nefiind indicate de reclamantă în cadrul excepției de nelegalitate depuse

în cursul soluționării recursului.

Pentru

aceste rațiuni, respingerea cererii formulate de societatea SC O.G. SRL ca inadmisibilă

reprezintă o soluție legală și temeinică, ce se impune a fi menținută de către

instanța de control judiciar.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este

afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor

art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 4 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul

formulat în cauză,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC O.G. SRL împotriva sentinței civile nr. 6305 din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 octombrie 2013.