ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6890/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața Curții de apel Prin încheierea din 11 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. 21240/299/2008, având ca obiect recursul formulat de recurenta SC O.G. SRL împotriva Deciziei civile nr. 248 din 14 martie 2011 a Tribunalului București, în contradictoriu cu intimata SC S.T.F. C.F.R. SA, s-a dispus suspendarea cauzei și sesizarea instanței de contencios administrativ în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 pentru soluționarea excepției de nelegalitate. La termenul din 29 mai 2012, Curtea a pus în discuție, din oficiu, admisibilitatea excepției de nelegalitate față de prevederile art. 20 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a C.S.M.

La termenul din 26 iunie 2012, reclamanta a depus o cerere precizatoare prin care a arătat că a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârilor C.S.M. nr. 546/2009 și 150/2010 „privind organizarea concursurilor de ocupare a unor posturi de judecători la Tribunalul Ilfov, în ceea ce privește nelegalitatea acestora în a substitui mecanismul legal și actele individuale de detașare, delegare sau transfer prevăzute de Legea organică nr. 303/2004 la art. 43 - 57 și urm.”, și nu a Hotărârii C.S.M. nr. 785/2010, „care nici nu se referă la Tribunalul București”. La același termen, instanța a pus în discuție admisibilitatea cererii, astfel cum a fost precizată, față de împrejurarea că sesizarea instanței de contencios administrativ se realizează de instanța în fața căreia se invocă excepția de nelegalitate, instanță care se pronunță pe admisibilitatea excepției.

La termenul din 25 septembrie 2012, reclamanta a depus o cerere precizatoare prin care a arătat că a invocat excepția de nelegalitate atât a Hotărârilor C.S.M. nr. 546/2009 și 150/2010, cât și a Hotărârii C.S.M. nr. 785/2010. La același termen, reclamanta, prin avocat, a invocat oral excepția nelegalității art. 20 din Hotărârea C.S.M. nr. 326/2005- Regulamentul de Organizare și Funcționare a C.S.M. Această din urmă excepție a fost analizată de instanță sub aspectul admisibilității, constatându-se în ședința publică din 06 noiembrie 2012 că nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, și anume aceea ca de actul administrativ respectiv (în speță, Hotărârea C.S.M.

nr. 326/2005) să depindă soluționarea pe fond a cauzei; aceasta, în condițiile în care dispozițiile art. 20 din Hotărârea C.S.M. nr. 326/2005 au fost invocate în legătură cu admisibilitatea cererii, și nu cu fondul acesteia. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 6305 din 06 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta SC O.G. SRL, în contradictoriu cu pârâții SC S.F.T. C.F.R. SA și C.S.M., ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că instanța de contencios administrativ a fost investită de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin încheierea din 11 aprilie 2012, cu privire la soluționarea unei excepții de nelegalitate, fără să se menționeze în dispozitiv actul administrativ supus analizei de legalitate.

În considerentele încheierii, s-a reținut că „excepția invocată are legătură cu cauza dedusă judecății, având în vedere că unul dintre motivele de recurs vizează nelegalitatea compunerii completului de judecată, datorită pretinsei nelegalități a Hotărârii nr. 785/2010 a C.S.M.” Deci analiza de admisibilitate a excepției, față de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, s-a raportat la Hotărârea C.S.M. nr. 785/2010. Prima instanță a mai constatat că cererea reclamantei depusă la Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, la 04 aprilie 2012 privește excepția de nelegalitate a „Hotărârii nr. 785/2010 a C.S.M., a eventualelor acte premergătoare (pregătitoare) și subsecvente sau completatoare precum și a operațiunilor care au condus la prezența într-un complet de judecată al Tribunalului Bucurețti a unui magistrat de la Tribunalul Ilfov - E.O.” În susținerea excepției s-a arătat că judecătorul respectiv a fost numit la Tribunalul Ilfov prin Hotărârea C.S.M.

nr. 785/2010. În continuare s-a făcut referire la alți magistrați ai Tribunalului Ilfov cu privire la care C.S.M. a indicat expres că vor funcționa la Tribunalul București și s-a arătat că o cerere de detașare a unui alt judecător de la Tribulalul Ilfov la Tribunalul București a fost amânată de C.S.M. în ședința din 27 ianuarie 2011. Totodată, s-a arătat că Hotărârea C.S.M. prin care un judecător este numit pe un loc vacant în cadrul unei instanțe este un act administrativ, că în speță C.S.M. invocă hotărârea atacată ca fiind actul administrativ în baza căruia judecătorul funcționează la Trubunalul București, și s-a susținut că „în această situație înțelege să invoce nelegalitatea celor două hotărâri, deoarece ele nu îndeplinesc condițiile legale de valabilitate”.

S-a arătat în continuare că un judecător nu poate fi transferat la o altă instanță decât aceea pentru care a concurat și la care a fost numit doar printr-o Hotărâre individuală a C.S.M. de transfer, delegare sau detașare. În concluzie, s-a arătat că „actele C.S.M. sunt nelegale, din perspectiva actuală, neputând fi acte valabile pentru prezența în componența unui complet de judecată de la Tribunalul București a unor magistrați de alt Tribunal”. În fața instanței de contencios administrativ, reclamanta a indicat alte două acte administrative a căror nelegalitate solicită să fie constatată: Hotărârile C.S.M. nr. 546/2009 și 150/2010. Față de admisibilitatea cererii de completare, pusă în discuție de instanță, reclamanta a arătat că ar fi lipsită de eficiență revenirea dosarului la instanța care judecă recursul deoarece a invocat în motivarea excepției de nelegalitate aspectele de fapt care privesc aceste două hotărâri, iar Hotărârile C.S.M.

care privesc concursul de promovare sunt cele două: 546/2009 și 150/2010. Curtea a reținut că în fața instanței de contencios administrativ excepția de nelegalitate nu poate completată, precizată, deoarece analiza cererii completatoare presupune omiterea etapei analizei admisibilității, aceasta fiind de competența instanței în fața căreia s-a invocat excepția. În ce privește excepția de nelegalitate a Hotărârea C.S.M. nr. 785/2010, prin care s-a dispus promovarea efectivă a unui judecător la Tribunalul Ilfov, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, Curtea a constatat că respectivul act administrativ nu este supus acțiunii în anulare în contenciosul administrativ, ci unei căi de atac - a recursului - în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție și, ca urmare, dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile.

În cazul Hotărârilor Plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, acțiunea în anulare la instanța căreia i-ar reveni, conform prevederilor de drept comun, competența de soluționare (conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 - Curtea de Apel, C.S.M. fiind instituție centrală), este inadmisibilă. Aceste acte administrative sunt supuse doar recursului în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. Având în vedere aceste considerente, Curtea a respins cererea formulată de reclamantă ca inadmisibilă. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta SC O.G. SRL a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, societatea recurentă susține că acțiunea este admisibilă, iar soluția primei instanțe este eronata, fiind, probabil bazata pe confuzia intre domeniul reglementat de art. 35 si domeniul reglementat de art. 36 din Legea nr. 317. Potrivit art. 36 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 317/2004, invocat intre temeiurile de drept ale actelor C.S.M. (Hotărârea C.S.M. nr. 526/2009 și Hotărârea C.S.M. nr. 150/2010) a căror nelegalitate se invoca : Plenul C.S.M. are următoarele atribuții referitoare la admiterea în magistratură, evaluarea, formarea și examenele judecătorilor și procurorilor: (...) - lit. e) dispune organizarea concursurilor de promovare a judecătorilor și procurorilor.

Prin urmare, având in vedere problema de procedura privind inadmisibilitatea acțiunii, ridicata de prima instanța de contencios, sub motiv ca Hotărârea C.S.M. nr. 526/2009 și Hotărârea C.S.M. nr. 150/2010 ar fi referitoare la cariera judecătorilor si din care cauza ar avea doar calea de atac a recursului, la Secția de contencios administrativ a înaltei Curți de Casației si Justiție, prevederile art. 35 din Legea nr. 317/2004 raportate la prevederile art. 29 alin. (5) și (7) din aceeași lege demonstrează, susține recurenta, ca hotărârile C.S.M. atacate nu fac parte din cele expres prevăzute de art. 35 din Lege, deci nu se refera la atribuțiile Plenului C.S.M. în ce privește cariera judecătorilor, ci se refera la art. 36 care reglementează admiterea în magistratură, evaluarea, formarea și examenele judecătorilor și procurorilor.

Pe fond, recurenta-reclamantă susține că excepția de nelegalitate trebuie admisa, întrucât a invocat nelegalitatea celor doua hotărâri, (Hotărârea C.S.M. nr. 526/2009 și Hotărârea C.S.M. nr. 150/2010) deoarece ele nu îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, necesare pentru mobilitatea - numirea/delegare/detașare/transfer - ale unui judecător inamovibil de la un tribunal la altul. Î n măsura în care se pretinde ca aceste Hotărârea C.S.M. nr. 546/2009 și nr. 150/2010 înlocuiesc hotărârile individuale si speciale prevăzute de art. 47 din Legea nr. 303/2004, atunci ele sunt nelegale din aceasta perspectiva. În ceea ce o privește pe dna O.E., de la Tribunalul Ilfov, societatea recurentă susține că aceasta nu putea funcționa la Tribunalul București, din moment ce nu avea un act de delegare, detașare, transfer.

4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, prin încheierea din 11 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. 21240/299/2008, având ca obiect recursul formulat de recurenta SC O.G. SRL împotriva Deciziei civile nr. 248 din 14 martie 2011 a Tribunalului București, în contradictoriu cu intimata SC S.T.F. C.F.R.

SA, s-a dispus suspendarea cauzei și sesizarea instanței de contencios administrativ în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 pentru soluționarea excepției de nelegalitate. În motivarea încheierii de sesizare s-a reținut că „excepția invocată are legătură cu cauza dedusă judecății, având în vedere că unul dintre motivele de recurs vizează nelegalitatea compunerii completului de judecată, datorită pretinsei nelegalități a Hotărârii nr. 785/2010 a C.S.M”. În fața instanței sesizate cu soluționarea excepției de nelegalitate a Hotărârii nr. 785/2010 a C.S.M., la termenul din 26 iunie 2012, reclamanta a depus o cerere precizatoare prin care a arătat că a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârilor C.S.M.

nr. 546/2009 și nr. 150/2010 „privind organizarea concursurilor de ocupare a unor posturi de judecători la Tribunalul Ilfov, în ceea ce privește nelegalitatea acestora în a substitui mecanismul legal și actele individuale de detașare, delegare sau transfer prevăzute de Legea organică nr. 303/2004 la art. 43 - 57 și urm.”, și nu a Hotărârii C.S.M. nr. 785/2010, „care nici nu se referă la Tribunalul București”. La termenul din 25 septembrie 2012, reclamanta a depus o cerere precizatoare prin care a arătat că a invocat excepția de nelegalitate atât a Hotărârilor C.S.M. nr. 546/2009 și nr. 150/2010, cât și a Hotărârii C.S.M. nr. 785/2010. Curtea de Apel București a tranșat în mod corect - în opinia Înaltei Curți - modalitățile de invocare a excepției de nelegalitate folosite de societatea recurentă și a interpretat într-o manieră legală dispozițiile incidente în cauză.

Astfel, în ceea ce privește excepția de nelegalitate a Hotărârii C.S.M. nr. 785/2010, Înalta Curte reține aplicabilitatea art. 20 din Hotărârea C.S.M. nr. 326/2005, potrivit căruia „Hotărârile Plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție”. Așadar, respectivul act administrativ nu este supus acțiunii în anulare în contenciosul administrativ, ci unei căi de atac - a recursului - în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. Ca urmare, dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile.

Pe de altă parte, în ceea ce privește excepția de nelegalitate a Hotărârilor C.S.M. nr. 546/2009 și nr. 150/2010, invocată direct în fața instanței de contencios administrativ sesizată cu excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 785/2010, corect a constatat judecătorul fondului că excepția de nelegalitate nu poate completată sau precizată, deoarece analiza cererii completatoare presupune omiterea etapei analizei admisibilității, aceasta fiind de competența instanței în fața căreia s-a invocat excepția. Or, în fața Curții de apel s-a solicitat constatarea nelegalității a două acte administrative - Hotărârile C.S.M. nr. 546/2009 și nr. 150/2010- care nu au făcut obiectul analizei de admisibilitate a Curții de Apel București, secția a IV-a, nefiind indicate de reclamantă în cadrul excepției de nelegalitate depuse în cursul soluționării recursului.

Pentru aceste rațiuni, respingerea cererii formulate de societatea SC O.G. SRL ca inadmisibilă reprezintă o soluție legală și temeinică, ce se impune a fi menținută de către instanța de control judiciar. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC O.G. SRL împotriva sentinței civile nr. 6305 din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013.