ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2600/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Ordinul nr. 5623 din 8 decembrie 2005, ministrul

educației și învățământului a dispus eliberarea lui P.V. din funcția de

director la Școala Normală V.L. Iași și revenirea acestuia, în calitate de

profesor, la catedra rezervată.

Măsura respectivă a fost

determinată de constatările efectuate de comisia de control a I.Ș.J.I. cu

ocazia controlului managerial, din care a rezultat neîndeplinirea atribuțiilor

specifice funcției de director al unității de învățământ, un management

educațional și financiar defectuos și nerespectarea legislației în vigoare de către

P.V.

Legalitatea ordinului a fost

contestată de acesta prin acțiunea introdusă la data de 21 decembrie 2005.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în urma concursului organizat de pârâții M.E.C. și I.Ș.J.I.

a fost admis pentru ocuparea funcției de director al Școlii Normale V.L. Iași,

iar prin Ordinul nr. 3617 din 24 martie 2003, s-a dispus numirea lui în funcția

de conducere.

În cursul aceluiași an a semnat

contractul de management încheiat cu pârâtul secund după perioada de probă

prevăzută de lege.

A precizat că practic,

ordinul contestat reprezintă o decizie de sancționare în sensul dispozițiilor art.

268 din C. muncii, care nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute la pct. a,c,d

și e, ale acestui text legal, respectiv descrierea faptei, motivele pentru care

au fost înlăturate apărările sale, termenul de contestare a măsurii și Instanța

competentă să se pronunțe asupra legalității actului sancționator.

Recurentul a invocat totodată

nulitatea absolută a procedurii cercetării prealabile, derivând din nesocotirea

dispozițiilor art. 119 și art. 120 din Legea nr. 128/1997, referitoare la

competența comisiei de cercetare ale pretinselor abateri, la dreptul său de a cunoaște

toate actele cercetării și de a aduce probe în apărare.

În sfârșit, P.V. a susținut că

atât constatările, cât și concluziile raportului din 3 noiembrie 2005 sunt

nefondate, deoarece activitatea lui la conducerea școlii normale s-a desfășurat

cu respectarea normelor legale.

Prin sentința civilă nr. 87/

CA din 3 iulie 2006, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea, constatând nulitatea actului administrativ atacat.

Pe cale de consecință, a dispus

reintegrarea reclamantului în funcția de director al Școlii Normale V.L. Iași,

acordarea îndemnizației specifice la nivelul funcției de director începând cu

data de 8 decembrie 2005 și până la reintegrarea efectivă.

Prin aceeași hotărâre,

pârâții au fost obligați în solidar să plătească reclamantului daune morale în

sumă de 10.000 RON, precum și suma de 500 RON, cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că Ordinul

nr. 5623 din 8 decembrie 2005, emis de ministrul educației și cercetării, nu îndeplinește

condițiile prevăzute de art. 268 alin. (2) C. muncii, în sensul că el nu

cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute la pct. a,c, e și d ale acestui

articol.

Pe de altă parte, au fost

încălcate prevederile art. 119 și art. 120 teza ultimă din Legea nr. 128/1997,

referitoare la componența comisiei de cercetare a abaterilor săvârșite de

personalul didactic, la competența acestei comisii și la obligația ei de a

analiza apărările reclamantului de personalul didactic, la competența acestei

comisii și la obligația ei de a analiza apărările reclamantului.

În fine, s-a motivat că din

probele administrate a rezultat „că toate concluziile reținute în sarcina reclamantului

de auditorii Primăriei Iași, au fost demontate în urma verificării făcută de D.G.F.P.

Iași în lunile iunie - iulie 2005, ba mai mult din acest raport rezultă

acuzații la adresa Primăriei pentru nerespectarea legii și implicit aspecte de

corupție”.

Împotriva sentinței au

declarat recurs pârâții M.E.C. și I.Ș.J.I.

Recurenții au susținut în

cadrul unor critici care se regăsesc în ambele recursuri că prima Instanță a

calificat în mod greșit actul juridic dedus judecății, ca un act prin care se aplică

o sancțiune disciplinară.

În realitate, prin ordinul

supus controlului jurisdicțional s-a dispus eliberarea reclamantului din

funcția de conducere ca urmare a neîndeplinirii atribuțiilor rezultate din

contractul de management educațional, precum și revenirea lui la catedra

rezervată. Că, întreaga motivare a sentinței se întemeiază pe dispozițiile art.

115 - 125 din Legea nr. 128/1997, completate cu cele cuprinse în art. 268 C. muncii, deși în speță, eliberarea reclamantului din funcție s-a dispus după evaluarea activității

sale manageriale, nicidecum ca urmare a săvârșirii unei abateri disciplinare.

Recurentul I.Ș.J.I. a

susținut, în plus, că daunele morale nu puteau fi acordate reclamantei în baza dispozițiilor

C.E.D.O., ci doar pe baza unor probe certe din care să rezulte că sunt

întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, ceea ce nu s-a demonstrat

în prezenta cauză.

Recursurile sunt fondate sub

aspectul tuturor criticilor formulate.

Concluzia se impune deoarece

din însăși acțiunea introdusă, rezultă fără echivoc ca pe baza recursului organizat

de pârâți la data de 10 decembrie 2002, reclamantul a fost numit în funcția de

director al Școlii Normale V.L. Iași și în anul 2003, a încheiat contractul de management cu pârâtul I.Ș.J.I., după expirarea perioadei de probă

prevăzută de lege.

Contractul de management

educațional nu este un contract de muncă, ci are natura unui contract de

mandat, în temeiul căruia mandatarul (directorul) se obligă să îndeplinească

pentru mandant, toate activitățile prevăzute în contract și celelalte acte

normative privind organizarea, conducerea și gestionarea școlii la care cel

dintâi a fost numit manager.

Potrivit art. 16 din

metodologia aprobată prin H.G. nr. 224/2005,contractul de management educațional

se reziliază:

persoanele prevăzute la art. 14 alin. (1), și alin. (2) se dovedesc

necorespunzătoare sub raport managerial (au obținut calificativul

Nesatisfăcător la evaluarea din perioada de probă);

mandatului, prin evaluare anuală sau prin inspecție specială, persoana obține calificativul

Nesatisfăcător, sau se constată neîndeplinirea angajamentelor manageriale ori

prejudicii aduse învățământului.

Anexa 5 a aceleiași metodologii face distincție între destituirea din funcție a managerului educațional și

măsura eliberării lui din funcție în urma evaluării (art. 9 pct. b și c).

Pentru aceste rațiuni și corespunzător

normelor juridice precitate, pârâții s-au apărat în proces, susținând în mod

judicios că eliberarea reclamantului din funcția de conducere dispusă prin

ordinul ministerial, nu are caracterul unei sancțiuni disciplinare, ci este consecința

obținerii calificativului Nesatisfăcător cu prilejul evaluării activității manageriale.

Cu alte cuvinte, eliberarea din

funcție s-a întemeiat pe neîndeplinirea atribuțiilor manageriale de către P.V.,

iar nu pe săvârșirea cu vinovăție a unei abateri disciplinare, de natură a face

aplicabile dispozițiile C. muncii și cele cuprinse în art. 119 - 120 din Legea nr.

128/1997 privind Statutul personalului didactic, menționate în sentință.

Cu ocazia controlului

managerial efectuat la Școala Normală V.L. Iași, dar și în urma analizei

documentației furnizate de I.Ș.J.I. s-au constatat o serie de deficiențe

constând în neîndeplinirea de către reclamant a atribuțiilor specifice funcției

de director de unitate de învățământ, management educațional și financiar

defectuos, nerespectarea legislației în vigoare.

Concluziile care se desprind

din analiza actelor întocmite nu au fost combătute de P.V. prin alte mijloace

de probațiune concludente și acțiunea lui în justiție pentru anularea hotărârii

Consiliului de administrație al I.S.J. Iași cu privire la acordarea

calificativului nesatisfăcător pentru activitatea desfășurată în anul școlar 2004

– 2005, a fost respinsă ca neîntemeiată de Tribunalul Iași, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 4720/ E din 13 octombrie 2006.

Hotărârea respectivă a rămas

irevocabilă ca efect al respingerii recursului declarat de reclamant, prin

decizia civilă nr. 99/ CA din 3 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel

Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, depusă ca act nou în

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Având în vedere considerentele

expuse în cele ce preced și apreciind că Ordinul nr. 5623 din 8 decembrie 2005, a fost emis cu respectarea normelor legale în vigoare, Înalta Curte va admite recursurile declarate

în cauză.

În consecință, urmează a fi

modificată sentința și în fond să se dispună respingerea acțiunii formulată de

reclamant, ca neîntemeiată.

Văzând și dispozițiile art. 304

pct. 8 și 9 și art. 312 alin. (3)

2

C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de I.Ș.J.I. și M.E.C., împotriva sentinței nr. 87/ CA din 10 iulie 2006 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și

în fond respinge acțiunea reclamantului P.V., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 mai 2007.