ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4262/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 684 din 28 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca

nefondată, acțiunea reclamantei R.S., prin care solicita anularea Hotărârii nr.

21472 din 27 iunie 2007 emisă de pârâta C.J.P. Cluj și obligarea acesteia la

recunoașterea pentru reclamantă a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că

dovezile prezentate de reclamantă, în speță declarația martorului

audiat nemijlocit de instanță, „nu reflectă în mod exact realitatea

obiectivă".

Împotriva acestei sentințe, considerând-o

netemeinică și nelegală, a

declarat recurs

reclamanta, reiterând argumentele invocate în fața primei instanțe

și,

în plus, susținând că cele mai multe persoane care ar fi putut depune mărturie

în favoarea sa au decedat iar martorul propus în fața instanței de fond și

audiat de aceasta nu putea fi mai „convingător" decât a fost, având în

vedere perioada mare de timp ce a trecut de la data refugiului.

Examinând sentința atacată în raport cu actele

și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945

din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Totodată, potrivit

art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din

Normele

pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002,

dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. l din ordonanță se poate face

cu acte oficiale eliberate de organele competente și, în lipsa acestor acte,

prin declarație cu martori.

In lipsa unor

acte oficiale, pentru dovedirea susținerilor sale, reclamanta a

depus la dosarul cauzei declarațiile martorilor F.I. și L.L.

In exercitarea rolului activ al judecătorului,

instanța de fond a procedat la audierea nemijlocită a martorului F.I. (fila 65 -

dosar fond), declarația acestuia - evazivă, confuză și contradictorie -

nefiind, însă, în măsură să determine intima convingere a judecătorului, în

sensul aprecierii ca obiective și întemeiate a susținerilor reclamantei.

Așa fiind, în condițiile în care

probele prezentate de reclamantă nu fac dovada refugiului și a motivelor care

l-ar fi determinat, în mod corect a dispus instanța de fond respingerea

acțiunii, motiv pentru care și recursul va fi respins, ca nefondat, menținându-se

sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta R.S. împotriva sentinței

nr.

684 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2008.