ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7324/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7324/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 19 aprilie 2002, reclamanta

V.R.S. a chemat în judecată pe pârâții Comisia pentru acordarea calității de

luptător în rezistența anticomunistă, din cadrul Ministerului Justiției, și

Serviciul Român de Informații, solicitând obligarea acestora la plata unor

despăgubiri de 2.000.000.000 lei și, respectiv, 20.000.000.000 lei.

În motivarea cererii, al cărei temei

juridic nu a fost indicat, reclamanta a susținut că :

- pârâta a refuzat nejustificat să-i

acorde drepturile cuvenite conform O.U.G. nr. 214/1999;

- pârâtul o discriminează

patrimonial, moral și social;

- ambii pârâți îi încalcă drepturile

la un tratament egal în fața instanțelor judecătorești, de a obține protecția

statului împotriva violențelor, de proprietate, la moștenire, de liberă exprimare,

la demnitate, culturale, prevăzute de O.G. nr. 137/2000.

Tribunalul București, secția a V-a

civilă și de contencios administrativ, prin sentința nr. 773 din 27 septembrie

2002, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, pe

considerentul că în speță sunt incidente prevederile art. 3 pct. 1 C. proc.

civ.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 1842 din 16 septembrie 2003, a respins, ca

tardiv, recursul declarat de reclamantă.

Aceeași curte de apel, prin sentința

nr. 11 din 10 februarie 2004, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului

București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru regulator de competență.

S-a reținut că, față de natura

civilă și valoarea pretențiilor deduse judecății, în speță sunt operante

prevederile art. 2 pct.1 lit. b) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și

Justiție-secția civilă, prin decizia nr. 5148 din 9 septembrie 2004, a stabilit

competența în favoarea Tribunalului București, reținând că litigiul este de

natură civilă.

Tribunalul București, secția a V-a

civilă, prin sentința nr. 239 din 22 martie 2005, a respins acțiunea, ca

neîntemeiată.

S-a reținut că:

- excepția lipsei calității

procesuale pasive a S.R.I. nu poate fi analizată deoarece nu are legătură cu

pricina;

- acțiunea întemeiată pe

dispozițiile O.G. nr. 137/2000 este neîntemeiată atâta timp cât Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr. 163 din 31 mai

2004 a stabilit că faptele sesizate de reclamantă nu constituie discriminări;

- în perspectiva răspunderii civile

delictuale, reclamanta nu a precizat concret în ce mod faptele imputate

pârâților au adus atingere unor drepturi și în ce a constat prejudiciul

suferit.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 20 din

24 ianuarie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

S-a reținut că:

- sentința a fost pronunțată în

contradictoriu cu pârâta Comisia pentru constatarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă, și nu cu Ministerul Justiției, necitat ca parte în

dosar;

- eventuala nelegalitate a

procedurii de citare cu aceeași pârâtă, determinată de aplicarea ștampilei

Ministerului Justiției pe dovada îndeplinirii procedurii menționate, poate fi

invocată doar de partea care a suferit pretinsa vătămare, și nu de reclamantă;

- pe de altă parte, Comisia pentru

constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă nu are

personalitate juridică, astfel că în privința sa toate actele de procedură

trebuie realizate prin intermediul Ministerului Justiției;

- soluția primei instanțe, de a nu

demara procedura falsului este corectă față de cerințele art. 180 C. proc.

civ., potrivit cărora susținerile orale nu pot face obiectul acelei proceduri,

mai ales că, ulterior formulării cererii, reclamanta nu s-a mai prezentat la

proces;

- sarcina probei revine celui care

promovează demersul judiciar, reclamanta nu s-a prezentat la termenul de

discutare a probelor, iar instanța de fond a soluționat pricina pe baza

înscrisurilor depuse la dosar;

- omisiunea menționării în

dispozitiv a soluției privitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive

invocate de pârâtul S.R.I. nu aduce nicio vătămare părților.

Reclamanta a declarat recurs, prin

care a solicitat casarea ultimei hotărâri, rejudecarea pricinii și, pe fond,

admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 304 pct. 5, 7-9 C. proc. civ., recurenta a susținut că:

- pricina a fost judecată cu lipsă

de procedură în privința pârâtei Comisia pentru constatarea calității de

luptător în rezistența anticomunistă, soluționarea excepției lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului S.R.I. nu apare în dispozitiv, dezbaterea

probelor nu s-a făcut în mod corect și nu s-a ținut seama de cererea sa de

înscriere în fals;

- toate aceste încălcări ale unor

dispoziții procedurale sunt sancționate cu nulitate absolută.

Aceste critici sunt nefondate

deoarece:

- pe parcursul procesului, pârâta

Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă,

care nu are personalitate juridică, a fost citată corect, prin Ministerul

Justiției;

- de altfel, o asemenea deficiență

putea fi invocată doar de cel care pretinde că a fost neregulat citat, nu și de

partea adversă;

- atâta timp cât instanța de fond a

respins acțiunea ca neîntemeiată, omisiunea menționării în dispozitiv a

soluției de respingere a excepției formulate de pârâtul S.R.I. (cu privire la

lipsa calității sale procesuale pasive) este irelevantă;

- oricum, această omisiune nu putea

fi invocată de reclamantă, ci doar de pârâtul care a ridicat excepția;

- reclamanta nu a solicitat probe,

astfel că prima instanță a soluționat cauza pe baza înscrisurilor depuse de

aceasta la dosar;

- deși potrivit art. 180-184 C. proc. civ., procedura falsului are ca

obiect doar actele autentice și înscrisurile sub semnătură privată, reclamanta

s-a înscris în fals împotriva susținerilor orale ale reprezentantului Ministerului

Justiției cu privire la inexistența personalității juridice a Comisiei pentru

recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta V.R.S. împotriva deciziei nr. 20 din 24 ianuarie 2006 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie

2007.