ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1782/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 38/ D din 13 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul J.G.A., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 21 noiembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 266/P/2007. A fost menținută rezoluția atacată. A fost obligat petentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin rezoluția atacată nr. 266/ P din 21 noiembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul de poliție M.L., agentul șef de poliție M.V.

și agentul șef principal de poliție P.F.V., toți din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Cluj, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. S-a apreciat că din actele premergătoare rezultă că în anul 2003 cei trei intimați și-au desfășurat activitatea în calitate de polițiști la fostul Birou al poliției economico-financiare din cadrul Poliției mun. Cluj și conform art. 26 din Legea nr. 218/2002, aveau atribuția legală de a constata contravenții și a aplica sancțiuni contravenționale, inclusiv pentru contravențiile prevăzută de Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite.

În continuare, s-a reținut că, în 12 martie 2003, cei trei au efectuat un control la SC J.C. SRL Cluj Napoca în prezența petentului, administratorul societății comerciale, constatând că acesta deținea pentru vânzare bijuterii din aur fără documente legale de proveniență. M.V. a întocmit procesul verbal de contravenție seria M nr. 025561 din 12 martie 2003, reținând că administratorul societății a comis contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, aplicând sancțiunea amenzii contravenționale și dispunând confiscarea bijuteriilor din aur conform art. 6 alin. (1) din actul normativ menționat. Se arată în continuare că petentul nu a contestat procesul verbal de contravenție, pe care l-a primit chiar la data controlului și a achitat în ziua următoare jumătate din minimul amenzii contravenționale aplicată pentru contravenția reținută.

Pe baza acestora, s-a concluzionat că intimații și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, neproducând o vătămare a intereselor legale ale petentului și s-a apreciat că nu există faptă penală în cauză. Într-adevăr, cele reținute rezultă cu certitudine din actele premergătoare efectuate în cauză; astfel, petentul a fost amendat contravențional cu 2.000.000 ROL pentru că în data de 12 martie 2003 în Cluj Napoca, a comercializat bijuterii la punctul de lucru de pe str. Regele Ferdinand fără a deține acte de proveniență pentru acestea, fapte prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 republicată, iar in baza art. 6 alin. (1) s-au ridicat în vederea confiscării bijuterii enumerate în anexa procesului verbal.

Bijuteriile au fost depozitate la Trezoreria Cluj Napoca. Susținerea petentului că agenții de poliție au dat buzna în magazinul său de bijuterii și au confiscat fără drept o parte din acestea, este netemeinică deoarece din actele de la dosar rezultă fără dubiu că intimații își desfășurau activitatea în cadrul biroului economico-financiar al poliției municipale și aveau competența să efectueze controale economice. Aceștia au procedat conform dispozițiilor legale referitoare la constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor contravenționale, dispunând în baza temeiului legal prevăzută de art. 6 din Legea nr. 12/1990 confiscarea bijuteriilor pentru care nu existau acte de proveniență.

Afirmația petentului că nu i-a fost comunicat procesul verbal de contravenție este contrazisă chiar de către conținutul procesului verbal în care s-a menționat că acesta a recunoscut contravenția și a semnat această rubrică după cum a semnat și de luare la cunoștință a procesului verbal. Aceste împrejurări coroborate cu aceea că petentul a plătit a doua zi amenda contravențională, denotă conformitatea celor reținute în procesul verbal de contravenție cu realitatea. Conform art. 246 C. pen., constituie abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, de unde rezultă că această faptă, în speță, nu există.

Singur aspect temeinic al plângerii este acela că plângerea adresată procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a fost formulată în termen; astfel, art. 278 alin. (3) C. proc. pen., prevede că în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 zile de la comunicarea copiei de pe rezoluție, persoanei interesate. Rezoluția de neîncepere a fost dată în data de 21 noiembrie 2007 și în aceeași dată s-a întocmit de către parchet o adresă petentului în care se menționează că i se trimite un exemplar al rezoluției. Adresa prin care se atestă că s-a trimis un exemplar al rezoluției, nu face dovada că acestuia i-a fost comunicată rezoluția deoarece nu există nici un proces verbal de predare-primire a comunicării și a copiei de pe rezoluție iar în lipsa comunicării plângerea se consideră efectuată în termen, indiferent de timpul care a trecut de la data emiterii rezoluției atacate.

În acest sens sunt dispozițiile art. 182 C. proc. pen., conform cărora comunicarea actelor de procedură se face potrivit dispozițiilor referitoare la comunicarea citației. Așa fiind, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă plângerea petentului, ca nefondată. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petiționarul J.G.A. criticând-o, ca nelegală, fără a îl motiva în scris conform dispozițiilor art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. și fără a se prezenta personal spre a îl susține oral. Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționarul J.G.A.

se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta întrucât în mod legal și temeinic prin hotărârea criticată s-a realizat un examen corespunzător al rezoluției nr. 266/P/2007 din 21 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., dispunându-se respingerea plângerii petiționarului J.G.A. împotriva acesteia ca nefondată. Astfel, cu titlul de premisă se reține că petiționarul nominalizat a formulat o plângere penală solicitând tragerea la răspundere penală a lui M.L., comisar de poliție, M.V., agent șef de poliție și P.F.V., agent șef principal de poliție, toți din cadrul I.P.J.

Cluj, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., comisă prin aceea că, la data 12 martie 2003, în calitate de polițiști la B.P.E.F.P. Municipiului Cluj Napoca, ar fi constatat abuziv că J.G.A., în calitate de administrator al SC J.C. SRL Cluj Napoca, a comis contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, modificată, confiscând, conform art. 6 alin. (1) din actul normativ susmenționat, bijuterii din aur care au fost valorificate în condițiile legii, încheind și procesul verbal de contravenție Seria M Nr. 025561 din 12 martie 2003 pe care nu l-ar fi comunicat persoanei vătămate care astfel nu a avut posibilitatea să-l conteste la Judecătoria Cluj Napoca.

Concomitent se reține din actele premergătoare efectuate de procurorul legal investit că în anul 2003, M.I., M.V. și P.F.V. și-au desfășurat activitatea în calitate de polițiști la fostul Birou al P.E. F.P. Municipiului Cluj Napoca și conform art. 26 din Legea nr. 218/2002, aveau și atribuția legală de serviciu de a constata contravenții și a aplica sancțiuni contravenționale, inclusiv la Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite. La data de 12 martie 2003, polițiștii M.I., M.V. și P.F.V. au efectuat un control la SC J.C. SRL Cluj Napoca, în prezența lui J.G.A., administratorul societății comerciale, constatând că acesta deținea, pentru vânzare, și bijuterii din aur fără documente legale de proveniență.

Polițiștii au întocmit un proces verbal de constatare, datat cu 12 martie 2003, care a fost semnat de J.G.A. fără obiecțiuni, și pentru că acesta a comis contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, polițistul M.V. a întocmit procesul verbal de contravenție Seria M Nr. 025561 din 12 martie 2003, semnat tot fără obiecțiuni de administratorul societății comerciale, în care a aplicat acestuia sancțiunea amenzii contravenționale pentru comiterea contravenției prevăzută de art. 1 lit. e) din aceeași lege, dispunând, totodată, și confiscarea bijuteriilor din aur deținute fără forme legale, conform art. 6 alin. (1) din actul normativ sus-menționat. Un exemplar din procesul verbal de contravenție încheiat de polițist conform art. 2 din Legea nr. 12/1990 a fost predat contravenientului J.G.A.

Bijuteriile din aur, pentru care nu existau documente legale de proveniență, au fost consemnate în actul intitulat „Anexă la procesul verbal seria M Nr. 025561”, semnat de administrator și au fost predate la Trezoreria Cluj Napoca a D.G.F.P. Cluj, conform inventarului de metale prețioase și procesului verbal de predare - primire nr. 3 din 17 martie 2003. J.G.A. nu a contestat procesul verbal de contravenție pe care l-a primit la 12 martie 2003 când a fost întocmit și acest aspect este dovedit prin faptul că a achitat la data de 13 martie 2003 jumătate din minimul amenzii contravenționale aplicată pentru comiterea contravenției prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990.

Așa fiind, în mod legal prin rezoluția procurorului atacată s-a reținut inexistența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., în sarcina celor trei intimați făptuitori întrucât în cauză nu s-a produs o vătămare a intereselor legale ale petiționarului recurent relative la constatarea contravenției săvârșite și contestarea procesului verbal de contravenție deja enunțată. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul J.G.A. împotriva sentinței penale nr. 38/ D din 13 martie 2008 a Curții de Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2008.