ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2580/2009

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

17 din 11 martie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 278

1

pct. 8 lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii C.V. și C.J.,  împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale din 15 octombrie 2008 dată în Dosarul nr. 234/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, menținută prin rezoluția procurorului general din 11 noiembrie 2008, dată în Dosarul nr. 943/II/2/2008.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că petiționarii C.V. și C.J. s-au plâns împotriva inspectorilor de poliție M.O., V.F. și C.T. și agenților de poliție M.M. și I.E., precum și împotriva ofițerilor de poliție D.D. și L.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen., susținând că se fac vinovați de abuzurile și neglijențele de care au dat dovadă în cercetarea cauzei privind moartea lui C.V. junior, prin neefectuarea unei expertize medico-legale de către o comisie de experți din cadrul I.M.L. M.M. București, care să răspundă la „tanatocronologia morții”.

Prin rezoluția din 15 octombrie 2008 dată în Dosarul nr. 234/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 228 alin. (1) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.O., V.F. și C.T.(inspectori de poliție), M.M. și I.E.(agenți de poliție), D.D. și D.L.(ofițeri de poliție), pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) si (2) C. pen., constatându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, că sus-numiții nu și-au încălcat atribuțiile de serviciu iar actele premergătoare efectuate în dosar au fost întocmite cu respectarea tuturor dispozițiilor legale.

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin

rezoluția din 11 noiembrie 2008, dată în Dosarul nr. 943/II/2/2008, a respins plângerea formulată de petenți împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, în conformitate cu disp. art. 278 alin. (3) C. proc. pen., întrucât nu s-a constatat exercitarea abuzivă sau neglijență a atribuțiilor specifice de către ofițerii și subofițerii de poliție din Cluj și nu se impune completarea probatoriului.

S-a mai reținut de instanța de fond că actele efectuate de intimați au fost cenzurate de procurorii care au întocmit dosarul de cercetare a morții violente a numitului C.V. junior și nu s-a constatat neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unor atribuții de serviciu de către aceștia, prin care să provoace o vătămare a intereselor legale ale petenților cu știință sau din culpă.

Împotriva sus-menționatei sentințe au declarat recurs petiționarii, solicitând admiterea acestora și recercetarea intimaților pentru infracțiunile sesizate, arătând că polițiștii nu au făcut decât să susțină varianta medicului legist, constatând sinuciderea fiului lor, apreciind totodată că nu putea fi audiat, în calitate de martor, medicul legist care a efectuat raportul de constatare medico-legală al decesului.

Au mai susținut că nu s-a constatat nici unul din semnele sinuciderii și că a existat o băltire a sângelui la creier, provocată de o lovitură cu un corp dur, sângele scurgându-se apoi pe nas.

De asemenea, au arătat că schizofrenia paranoidă nu se poate depista la vârsta de 16 ani, iar creanga de pin de care a fost agățat fiul lor era de grosimea unui deget și ar fi fost foarte probabil să se rupă în spasmele sinuciderii.

În concluzie, au susținut că fiul lor a fost sechestrat, îmbătat și ucis, motive pentru care solicită admiterea recursurilor.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând hotărârea atacată, Curtea apreciază că instanța de fond a analizat în mod riguros plângerea, iar prin coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, se constată că soluția pronunțată este legală și temeinică, fără a se fi dovedit în nici un fel săvârșirea vreunei fapte penale de către intimați.

De asemenea, se constată că motivele invocate inițial în plângerea adresată parchetului au fost deja avute în vedere și analizate în fazele procesuale anterioare, fără a aduce elemente noi, pe baza cărora să poată fi luată în discuție nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate.

În această ordine de idei, pentru a nu mai relua motivările reținute în rezoluțiile parchetului și considerentele sentinței, Curtea constată că în cauza privind moartea numitului C.V. junior au fost administrate toate probele și s-au făcut toate cercetările necesare pentru lămurirea împrejurărilor decesului sub toate aspectele.

În acest sens, în cauză s-a dispus și s-a efectuat inițial raportul de constatare medico-legală nr. 5012/3/564 din 4 noiembrie 2002 emis de I.M.L. Cluj, în care se arată că moartea numitului C.V. a fost violentă, ea datorându-se axfisiei mecanice prin spânzurare atipică

completă. În raport s-a mai precizat că moartea poate data din 20 septembrie 2002, respectiv că alcoolemia a fost de 1,15 gr. %o.

Față de întreg materialul probator administrat în cauză, procurorul a constatat că moartea acestuia nu este urmarea unei fapte prevăzute de legea penală, fiind vorba de un suicid.

Întrucât, petenții au invocat aceleași dubii pe parcursul cercetării cauzei decesului ca cele din prezentele recursuri, s-a dispus efectuarea unei completări la raportul de constatare medico-legală, prin care au fost clarificate dubiile ce se ridicau în legătură cu mecanismul de producere al leziunilor traumatice evidențiate la examinarea cadavrului, concluzia fiind aceea că „mecanismul de producere al leziunilor traumatice evidențiate la examinarea cadavrului lui C.V. este cel de axfisie mecanică prin spânzurare”.

De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea petenților privind varianta potrivit căreia decesul fiului lor ar fi intervenit doar cu o zi înainte, acesta fiind sechestrat, îmbătat și ucis, întrucât așa cum sunt descrise în literatura de specialitate și în actele dosarului semnele evidențiate pe cadavru, respectiv lividitatea membrelor inferioare, rigiditatea instalată, putrefacția începută, constatată prin existența petei verzi și a larvelor la nivelul orificiilor buconazale și ochi, sunt semne ce apar, de regulă, după mai multe zile, fără a fi prezente pe un cadavru la o zi sau două după deces.

Așa fiind, cum în prezenta cauză nu se analizează decât motivele de recurs pe baza cărora să poată fi stabilită nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate, Curtea constată că petiționarii nu au adus alte motive noi, decât cele invocate inițial în plângerea adresată parchetului și care au fost avute deja în vedere în fazele procesuale anterioare.

Simpla nemulțumire a petiționarilor față de modalitatea de rezolvare a unei situații în care au fost implicați, faptul că nu sunt de acord cu soluțiile adoptate și reinterpretează împrejurările cunoscute, în funcție de propriile interese influențate de durerea firească pricinuită de pierderea unui copil, nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a intimaților, activitatea acestora fără a se situa în afara legii penale și fără a putea conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care petiționarii le-au indicat în plângere.

Față de cele arătate, cum din examinarea în ansamblu, a sentinței recurate, nu se constată ca aceasta să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca, în conformitate cu disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționari, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii C.V. și C.J. împotriva sentinței penale nr. 17 din 11 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 25 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 7 iulie 2009.