ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2925/2009

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 123 din 30 aprilie

2009, Curtea de Apel București, secția I penală, în conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins,

ca nefondată, plângerea formulată de A.G. împotriva Rezoluției din 12 noiembrie

2008, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr.

305/P/2007.

Pentru a pronunța

sentința, instanța a reținut că prin Rezoluția din 12 noiembrie 2008, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin.

(4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) din același cod, a dispus

neînceperea urmăririi penale față de M.S., procuror la Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, sub aspectul infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art.

215 C. pen., de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu în contra

intereselor persoanelor, prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 246 din

același cod, de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248

din același cod, de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prev.

de art. 246 C. pen., de represiune nedreaptă, prev. de art. 268 din același cod

și de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen., în cauză

intervenind decesul persoanei.

Totodată, prin

aceeași rezoluție, în baza acelorași temeiuri legale, s-a mai dispus

neînceperea urmăririi penale față de M.M.D., B.M., I.C. și S.M.L., polițiști în

cadrul sectorului 6 Poliție - Secția 22, toți sub aspectul infracțiunilor prev.

de art. 215 C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 246 C. pen., cu

aplicarea art. 248

1

C. pen., art. 246 C. pen., art. 268 C. pen. și

art. 289 din același cod, constatându-se intervenirea prescripției răspunderii

penale.

Actele premergătoare efectuate în verificarea

susținerilor din plângerea penală formulată de A.G., respectiv că ar fi fost

cercetat nelegal în Dosarul nr. 1955/P/1997 pentru săvârșirea unei fapte de

furt soldată cu un prejudiciu material de 32.000 dolari, prin administrarea

abuzivă a probatoriului, au relevat că, în fapt, prin rechizitoriul nr. 1955/P/1997

din 10 iunie 1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, procurorul

S.M. a dispus trimiterea lui în judecată pentru săvârșirea, în stare de

recidivă, a infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208, raportat la art.

209 alin. (1) lit. g), i) și alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 37 din

același cod, reținându-se că pe timp de seară, prin efracție, a sustras din

casa părții vătămate B.C., sumele de 23.000 dolari, 2.800 RON și bijuterii în

valoare de 700 RON.

Odată ce presupusele

fapte, astfel cum a susținut petentul, s-ar fi comis în anul 1997, corect

procurorul a dispus că referitor la infracțiunile prev. de art. 246, de art.

268 și de art. 289 C. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 122 lit. d)

din același cod, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale,

aceeași constatare fiind prezentă și în ce privește infracțiunile prev. de art.

246 raportat la art. 248

1

C. pen. și de art. 215 alin. (1) din

același cod.

Potrivit dispozițiilor art. 121 C. pen. prescripția

înlătură răspunderea penală, art. 122 lit. d) din același cod prevăzând că

termenul de prescripție a răspunderii penale pentru persoana fizică este de 5

ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa închisorii mai

mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani.

Alin. (2) al textului

prevede că termenul se socotește de la data săvârșirii infracțiunii (an 1997).

În ce-l privește pe

procurorul M.S., neînceperea urmăririi penale în contra sa s-a dispus și pentru

că acesta a decedat, cauză de împiedicare a începerii urmăririi penale fiind de

ordine publică și, ca atare, nu se poate trece peste ea.

Instanța de fond,

pronunțând soluția de respingere a plângerii petentului, a analizat rezoluția

procurorului și lucrările cauzei, astfel cum prevede art. 278

1

alin.

(7) C. proc. pen., controlul judecătoresc mărginindu-se numai asupra

legalității actului procurorului.

Împotriva sentinței, petentul, în termenul legal, a

declarat recurs, cale de atac motivată pe considerentul, subiectiv, că în mod

abuziv a fost cercetat penal și, de asemenea, abuziv, i s-au administrat probe

care au fost contrafăcute.

Recursul nu este

fondat.

Examinând sentința

penală recurată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor

art. 385

6

C. proc. pen., se reține că în raport cu actele și

lucrările cauzei, Rezoluția din 12 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București este legală și temeinică, pentru a se începe urmărirea

penală într-o cauză, fiind necesare două condiții:

- să se constate ca,

fiind existente date, chiar minime, care să permită organului judiciar

competent să aprecieze că s-a comis o faptă penală;

- să nu existe caz de

împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale dintre cele prevăzute de

art. 10 C. proc. pen., intervenția unui astfel de caz rezultând fie din actele

dosarului, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării prin

plângere, aceasta putând determina ca în locul începerii urmăririi penale să

funcționeze instituția neînceperii urmăririi penale.

În cauză, decesul procurorului

care a întocmit rechizitoriul menționat, precum și/sau intervenirea

prescripției răspunderii penale fiind cauze de împiedicare a punerii în mișcare

a acțiunii penale, sentința recurată fiind legală și temeinică, în conformitate

cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

petentului va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul A.G. împotriva Sentinței penale nr.

123 din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

petiționar să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 septembrie 2009.