ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2925/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 123 din 30 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de A.G. împotriva Rezoluției din 12 noiembrie 2008, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 305/P/2007. Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut că prin Rezoluția din 12 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) C. proc.

pen., raportat la art. 10 lit. g) din același cod, a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.S., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, sub aspectul infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 C. pen., de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 246 din același cod, de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 din același cod, de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., de represiune nedreaptă, prev. de art. 268 din același cod și de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen., în cauză intervenind decesul persoanei.

Totodată, prin aceeași rezoluție, în baza acelorași temeiuri legale, s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale față de M.M.D., B.M., I.C. și S.M.L., polițiști în cadrul sectorului 6 Poliție - Secția 22, toți sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 215 C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 248 1 C. pen., art. 246 C. pen., art. 268 C. pen. și art. 289 din același cod, constatându-se intervenirea prescripției răspunderii penale. Actele premergătoare efectuate în verificarea susținerilor din plângerea penală formulată de A.G., respectiv că ar fi fost cercetat nelegal în Dosarul nr. 1955/P/1997 pentru săvârșirea unei fapte de furt soldată cu un prejudiciu material de 32.000 dolari, prin administrarea abuzivă a probatoriului, au relevat că, în fapt, prin rechizitoriul nr. 1955/P/1997 din 10 iunie 1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, procurorul S.M.

a dispus trimiterea lui în judecată pentru săvârșirea, în stare de recidivă, a infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208, raportat la art. 209 alin. (1) lit. g), i) și alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 37 din același cod, reținându-se că pe timp de seară, prin efracție, a sustras din casa părții vătămate B.C., sumele de 23.000 dolari, 2.800 RON și bijuterii în valoare de 700 RON. Odată ce presupusele fapte, astfel cum a susținut petentul, s-ar fi comis în anul 1997, corect procurorul a dispus că referitor la infracțiunile prev. de art. 246, de art. 268 și de art. 289 C. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 122 lit. d) din același cod, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, aceeași constatare fiind prezentă și în ce privește infracțiunile prev. de art. 246 raportat la art. 248 1 C. pen.

și de art. 215 alin. (1) din același cod. Potrivit dispozițiilor art. 121 C. pen. prescripția înlătură răspunderea penală, art. 122 lit. d) din același cod prevăzând că termenul de prescripție a răspunderii penale pentru persoana fizică este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani. Alin. (2) al textului prevede că termenul se socotește de la data săvârșirii infracțiunii (an 1997). În ce-l privește pe procurorul M.S., neînceperea urmăririi penale în contra sa s-a dispus și pentru că acesta a decedat, cauză de împiedicare a începerii urmăririi penale fiind de ordine publică și, ca atare, nu se poate trece peste ea.

Instanța de fond, pronunțând soluția de respingere a plângerii petentului, a analizat rezoluția procurorului și lucrările cauzei, astfel cum prevede art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., controlul judecătoresc mărginindu-se numai asupra legalității actului procurorului. Împotriva sentinței, petentul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată pe considerentul, subiectiv, că în mod abuziv a fost cercetat penal și, de asemenea, abuziv, i s-au administrat probe care au fost contrafăcute. Recursul nu este fondat. Examinând sentința penală recurată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 385 6 C. proc.

pen., se reține că în raport cu actele și lucrările cauzei, Rezoluția din 12 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este legală și temeinică, pentru a se începe urmărirea penală într-o cauză, fiind necesare două condiții: - să se constate ca, fiind existente date, chiar minime, care să permită organului judiciar competent să aprecieze că s-a comis o faptă penală; - să nu existe caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale dintre cele prevăzute de art. 10 C. proc. pen., intervenția unui astfel de caz rezultând fie din actele dosarului, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării prin plângere, aceasta putând determina ca în locul începerii urmăririi penale să funcționeze instituția neînceperii urmăririi penale.

În cauză, decesul procurorului care a întocmit rechizitoriul menționat, precum și/sau intervenirea prescripției răspunderii penale fiind cauze de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, sentința recurată fiind legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petentului va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.G. împotriva Sentinței penale nr. 123 din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie 2009.