ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1766/2010

Asupra recursului de fată; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 23/F din 25 februarie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul D.E.M. împotriva Ordonanței nr. 19/P/2009 din 14 aprilie 2009 și a Rezoluției nr. 431/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Petentul a fost obligat să plătească 400 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, pe baza actelor și lucrărilor dosarului că la data de 18 februarie 2007, petiționarul a descoperit în imobilul ce-i aparținea, din municipiul Pitești, C.B., pe părinții săi și mătușa sa S.G., care erau decedați.

Anunțând organele de poliție, la fața locului s-au deplasat comisarul B.N. și alți lucrători de poliție, care au întocmit procesul-verbal de cercetare la fața locului, efectuându-se și fotografii judiciare. În cauză s-au efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale. Prin Rezoluția din 10 mai 2007, în Dosarul nr. 1135/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală față de făptuitorii V.I., S.R., C.N., P.M., B.D., K.G., M.G. și G.L., inspectori I.S.C.I.R. și, respectiv, angajați ai D., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 289, 248 și 178 C. pen. Prin aceeași rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale a petiționarului însuși, cercetat pentru infracțiunile prevăzute de art. 178 și 243 C. pen.

Referatul cu această propunere a fost întocmit de către comisarul de politie B.N., din cadrul Poliției Municipiului Pitești, Biroul Investigații Criminale, la data de la data de 4 aprilie 2007. Prin Rezoluția cu nr. 745 și 747/II/2/2007 din 2 iulie 2007, s-au admis plângerile petenților S.V., S.G. și D.E.M. împotriva rezoluției menționate, care a fost infirmată și s-a înaintat dosarul la Poliția Municipiului Pitești în vederea completării cercetărilor, indicându-se reaudierea petiționarului, a agentului șef adjunct C.M., a petiționarilor S.V. și S.G. și efectuarea unei expertize tehnice a centralei termice aflată în încăperea în care au fost găsite cele 3 victime, pentru a se constata dacă aceasta a prezentat defecțiuni tehnice care au condus la intoxicarea cu monoxid de carbon a victimelor.

Prin Rezoluția din 31 ianuarie 2008, s-a confirmat din nou propunerea organelor de politie de a nu se începe urmărirea penală, față de aceleași persoane, pentru aceleași infracțiuni. Referatul cu această propunere a fost întocmit de Către inspectorul principal S.F., din cadrul Poliției Municipiului Pitești, Biroul Investigații Criminale, la data de 20 decembrie 2007. Plângerea petiționarului D.E.M. împotriva acestei soluții a fost respinsă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, prin Rezoluția nr. 329/11/2/2008/ Împotriva acestei rezoluții au formulat plângere petenții S.G. și S.V. la Judecătoria Pitești, însă, prin Sentința penală nr. 1924 din 20 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2272/280/2008, s-a trimis plângerea petenților la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, pentru a fi soluționată conform art. 275 - 278 C. proc.

pen. Prin aceeași sentință, s-a luat act de faptul că petentul D.E.M., formulase deja plângere la prim procuror, ce fusese soluționată prin Rezoluția menționată nr. 329/II/2/2008. Acesta formulase plângere în baza art. 276 1 C. proc. pen., la instanță, împotriva aceleiași rezoluții, fiind înregistrată sub nr. 4392/280/2008 la Judecătoria Pitești și conexată la dosarul în care se judecau plângerile petiționarilor S., prin Încheierea din 29 septembrie 2008. În consecință, cele două Dosare nr. 2272/280/2008 și 4392/280/2008 ale Judecătoriei Pitești, conexate, au fost trimise Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, pentru parcurgerea procedurii prevăzută de art. 278 C. proc. pen. Curtea a constatat că subcomisarul B.N.

a efectuat direct sau a participat la efectuarea mai multor acte premergătoare începerii urmăririi penale: el este cel care a întocmit procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 18 februarie 2007, a audiat pe petiționar în aceeași zi și, ulterior, la 3 aprilie 2007, pe soția acestuia, la data de 18 februarie 2007 și a sigilat ușa de acces a imobilului, întocmind împreună cu alte persoane procesul-verbal. Alte acte de cercetare au fost efectuate de către inspector B.I., inspector principal S.F. care, a semnat mai multe dintre procesele-verbale sau declarațiile date de către diverse persoane în fața acestuia, iar unele dintre adresele din dosar, de exemplu cele privind efectuarea constatării tehnice a centralei termice (către I.S.C.I.R.) au fost semnate de către șefii Poliției Municipiului Pitești de la datele respective.

Comisarul M.C. nu a efectuat personal acte premergătoare începerii urmăririi penale, dar a semnat, în calitatea sa de șef al Biroului Investigații Criminale, alături de șeful Poliției Municipiului Pitești, comisarul șef D.M., adresele nr. 360139 din 19 februarie 2007 și, respectiv din 28 decembrie 2007, prin care referatul cu propunere de a nu se începe urmărirea penală, întocmit inițial de către comisarul de politie B.N. (la data de 4 aprilie 2007) și apoi de către inspectorul principal S.F. (la data de 20 decembrie 2007), au fost înaintate Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești. Verificând actele premergătoare începerii urmăririi penale, se confirmă susținerea petentului în sensul că, în dosarul în care a fost investigată moartea părinților săi, există o serie de acte de cercetare sau de constatare medico-legală, respectiv tehnico-științifică, care nu sunt în acord cu alte înscrisuri doveditoare depuse la dosar.

De exemplu, este nejustificată și surprinzătoare identitatea conținutului celor 3 rapoarte de constatare medico-legală (autopsie) efectuate pentru cele trei cadavre de sex diferit, constituție și înălțimi diferite, dar și cu afecțiuni distincte, în partea care consemnează examenul intern: aceeași dimensiune a oaselor craniului (0,6 - 0,8 cm. pe linia de fierăstruire a calotei), aceleași dimensiuni ale cordului (11/10/5), aceeași grosime a VS (1,2 cm.), același aspect al suprafeței creierului, a duramaterului și vaselor de la baza creierului, același aspect al gurii, limbii, gâtului, faringelui, esofagului, căilor respiratorii superioare etc, același conținut al vezicii urinare (25 ml de urină la fiecare dintre cadavre).

Situația este cu atât mai gravă cu cât, în ce privește pe mama petiționarului, medicul legist nu a constatat la examenul extern niciun semn de tratament medical, deși aceasta efectua tratament de foarte mult timp, fiind bolnavă de un cancer în stadiu terminal, nu a constatat semnele și cicatricile postoperatorii, deși aceasta suferise mai multe intervenții chirurgicale. În interiorul organismului ar fi trebuit să se constate lipsa lobului pulmonar, lipsa colecistului, zona de tumoră cerebrală operată, precum și celelalte modificări în structura organelor interne specifice metastazelor, unele dintre ele fiind confirmate în perioada în care mama petiționarului mai era în viață (aspecte atestate de actele medicale existente în Dosarul nr. H35/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești).

Cele trei rapoarte de constatare medico-legală sunt deficitare și sub aspectul elementelor de identificare a cadavrelor și a datei la care s-a efectuat necropsia acestora, a autopsiei fiind trecută 19 februarie 2005, deci cu 2 ani înainte de data decesului, iar majoritatea rubricilor privind sexul și vârsta cadavrului nu sunt completate. Practic, în afara numelui cadavrului și a rezultatului buletinelor de analiză: trei rapoarte de expertiză sunt redactate printr-o metodă „copy-paste" după un raport de autopsie al unui cadavru, probabil autopsiat în anul 2005, astfel explicându-se aținerea acestei date în cele trei rapoarte de necropsie. Este evident că o astfel de întocmire a unor acte medico-legale revoltă pe petiționar și arată neîncrederea în orice act medico-legal ulterior.

De altfel, în momentul în care lucrătorii de politie au solicitat lămuriri privind conținutul rapoartelor de constatare medico-legală, Serviciul de Medicină Legală Argeș a înțeles să răspundă aproximativ prin aceeași metodă, emițând adresele cu 91/A.5 din 4 decembrie 2007, făcând unele rectificări și precizări, iar în legătură cu identitatea dimensiunilor organelor interne și a cantității egală de urină, solicită precizări suplimentare.

Astfel, Serviciul de Medicină Legală Argeș comunică data exactă a efectuării autopsiei ca fiind 19 februarie 2007, indică data decesului ca fiind 17/18 februarie 2007 și efectuarea autopsiei la 24 ore după depunerea cadavrului în laboratorul de tanatologie și că la momentul autopsiei au fost evidențiate și alte afecțiuni care nu au cauză arată cu decesul: miocardoscleroză, în cadrul mătușii petiționarului S.G., miocardoscleroză și leziuni distrofice hepatice în cazul tatălui acestuia, și miocardoscleroză, în cazul mamei acestuia, precizându-se că „dintr-o eroare de redactare, în raportul de constatare nu au fost consemnate și lipsa lobului pulmonar stâng, lipsa colecistului și cicatricilor postoperatorii, care se găsesc consemnate în protocolul inițial de necropsie". Deși era evidentă identitatea dintre dimensiunile craniului și inimii și cantitatea de urină din vezicile urinare ale celor trei cadavre, medicul legist cere lămuriri: „în ceea ce privește dimensiunile și cantitățile menționate, vă rugăm să ne precizați la ce dimensiuni și la ce cantități faceți referire", iar în legătură cu mama petentului se precizează că „organul de cercetare penală nu ne-a pus la dispoziție actele medicale cu suferințele anterioare ale sus-numitei",

ca și cum raportul de constatare -autopsie - nu ar conține chiar constatările ce se fac în mod direct în momentul examinării și secționării cadavrului, fiind nevoie de lămuriri suplimentare care să atragă atenția asupra unor eventuale neconcordanțe cu un tipar preexistent al unui astfel de raport. Dincolo, însă, de această neprofesionistă abordare a atribuțiilor de serviciu de către experții în medicina legală, Curtea a constatat că numai la acești experți oficiali apelează inevitabil organele judiciare, conform art. 14 din Legea nr. 459/2001 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, deoarece „competența profesională și teritorială" este stabilită prin lege.

Nu există o alternativă la rețeaua acestor instituții. Cei doi lucrători de politie nu au o culpă legată de modul în care s-au întocmit rapoartele de constatare medico-legală, ei impunând obiective corecte și cerând lămuririle suplimentare în momentul în care au constatat deficiențele menționate. Mai mult decât atât, aceste deficiențe de întocmire a rapoartelor de autopsie puteau fi constatate de către intimații-polițiști numai la o dată ulterioară întocmirii lor - 21 martie 2007 - dată la care părinții și mătușa petentului erau înmormântați de circa o lună. Or, așa cum și în fața Curții a precizat petiționarul, acesta nu ar fi fost de acord cu exhumarea cadavrelor în vederea realizării unei noi expertize medico-legale pentru a "se putea verifica concluziile constatărilor inițiale.

În ce privește rezultatele buletinelor de analiză privind sângele cadavrelor, acestea sunt emise de către un laborator ce a dat valori diferite pentru cele trei persoane pentru concentrația de monoxid de carbon și a identificat alcool numai în sângele tatălui petentului, astfel încât nu există o bănuială de neexaminare individuală a probelor. Așa cum rezultă din chiar susținerile petentului, intimații au efectuat adresa de întocmire a constatării tehnice către I.S.C.I.R. la patru zile de la producerea evenimentului (adresa nr. 762/22 februarie 2007). Întocmirea echipei de cercetare la fața locului, cu participarea unor specialiști care să fi putut verifica imediat starea centralei, cum ar fi un inspector de la Inspectoratul Teritorial de Muncă, este obligatorie numai în cazul accidentelor de muncă.

Întocmirea ulterioară a constatării tehnico-științifice și obținerea relațiilor de la instituțiile abilitate să verifice instalațiile alimentate cu gaz metan, se datorează unui circuit al corespondenței între instituții și necesităților de realizare într-un anume interval de timp a lucrărilor de verificare și de redactare a concluziilor în funcție de prioritățile instituțiilor respective, situația întârzierii unora dintre ele nefiind imputabilă lucrătorilor de poliție. Din această perspectivă nu este infracțiune nici fapta lucrătorului de politie de a menține sigilată camera până la efectuarea constatării de către specialiști.

Toate aceste răspunsuri primite de la respectivele instituții au fost supuse nu doar verificării comisarului B.N., care s-a ocupat efectiv de anchetă și șefului de birou al Serviciului Investigații Criminale, comisarul M.C., ci au fost verificate în mod repetat de către procurorul de caz și de către procurorul ierarhic superior, care, atunci când au constatat că cercetarea este incompletă au dispus restituirea cauzei la politie, însă, ulterior, și-au însușit propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de angajații a două dintre instituții.

Chiar dacă încă din plângerile formulate împotriva primei soluții de neîncepere a urmăririi penale, petiționarul a criticat activitatea medicului legist, iar față de acesta nu s-au efectuat cercetări, situația nu este imputabilă celor doi intimați polițiști, deoarece extinderea cercetărilor fată de cadrul inițial stabilit, trebuia să fie dispusă de către primul procuror care a soluționat plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. Urmare dispoziției de disjungere a cauzei, conținută chiar de Ordonanța nr. 19/P/2009 din 14 aprilie 2009, criticată de către petiționar, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești va efectua cercetări față de medicul S.N., pentru a lămuri dacă au fost săvârșite infracțiuni în legătură cu serviciul sau de fals intelectual de către acest medic.

Orice act de urmărire penală poate fi verificat de către procuror, în temeiul dispozițiilor art. 275 C. proc. pen., iar procurorul care supraveghează urmărirea penală este obligat, conform art. 216 C. proc. pen., să ia toate măsurile necesare sau să dea dispoziții organelor de cercetare penală să ia asemenea măsuri, în vederea descoperirii oricărei infracțiuni și a tragerii la răspundere penală a oricărei persoane care a săvârșit o faptă penală. Activitatea celor doi intimați din prezenta cauză putea fi și a fost verificată de către procurorul care a supravegheat efectuarea actelor premergătoare. Soluția adoptată de procuror este, la rândul ei, supusă controlului de legalitate și temeinicie prin procedura prevăzută de art. 278 C. proc.

pen., prin plângere adresată procurorului ierarhic superior, iar, ulterior, prin plângere adresată judecătorului, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., proceduri pe care petiționarul Ie-a urmat, dar care nu au fost finalizate. Este atributul instanței de judecată care se va pronunța asupra legalității și temeiniciei soluției de netrimitere în judecată din Dosarul nr. 1135/P/2007 - Judecătoria Pitești, să constate inclusiv efectuarea unei cercetări incomplete și să dea eficiență obligației pozitive a statului de a efectua o anchetă efectivă, decurgând din interpretarea art. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la viață. Această obligație nu presupune neapărat sancționarea penală a persoanelor are au desfășurat o anchetă incompletă sau cu anumite deficiente, deoarece chiar art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen., instituie un remediu procedural, care permite desființarea rezoluției și trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi penale cu indicarea faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă prin care se poate realiza această dispoziție. Atragerea răspunderii penale a lucrătorilor de poliție ar presupune întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246 sau 249 C. pen., însă acestea presupun fie săvârșirea faptei cu intenția de a vătăma interesele legale ale unei persoane, fie culpa gravă în îndeplinirea sau neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, situație care nu poate fi reținută față de cei doi intimați, ale căror activități au fost arătate în concret anterior.

În aceeași procedură urmează a se aprecia dacă sunt infracțiuni faptele salariaților I.S.C.I.R. și D. care au întocmit proiectele inițiale de montare a centralei termice sau au avizat funcționarea acesteia după montare și, respectiv, nu au oprit furnizarea gazelor în condițiile în care ar fi putut constata că respectivele proiecte sau avize nu erau respectate. Această cercetare este, de asemenea, în competența judecătoriei: situația fiecărui făptuitor urmează a fi analizată în acea cauză, netrimiterea lor în judecată nefiind imputabilă activității intimaților din prezenta cauză Pentru toate aceste considerente, Curtea a apreciat că Ordonanța 19/P/2009 din 14 aprilie 2009, este legală și temeinică, ca și rezoluția prin care aceasta fost menținută după respingerea plângerii petiționarului de către procurorul general, la fel că plângerea acestuia adresată judecătorului este nefondată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs petentul D.E.M. care prin motivele formulate în scris, reiterând practic nemulțumirile cuprinse în plângerile anterioare, a solicitat casarea hotărârii, desființarea ordonanței procurorului și începerea urmăririi penale față de lucrătorii de poliție menționați. Examinând hotărârea primei instanțe și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat. Din actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că petentul D.E.M. a formulat plângere penală împotriva intimaților M.C. și B.N., care au efectuat direct sau indirect, acte de urmărire penală în dosarul în care s-a investigat moartea părinților săi, susținând că aceștia au omis, cu intenție sau din neglijență, depistarea făptuitorului, care au contribuit la decesul părinților, precum și sancționarea acestuia.

Înalta Curte, constată că soluția de neurmărire penală dată de parchet față de lucrătorii de poliție, soluție menținută și de către prima instanță, este legală și temeinică întrucât din actele premergătoare nu a rezultat niciun element care să conducă la concluzia că actele premergătoare au fost efectuate de intimați, cu încălcarea legii. Împrejurarea că petentul este nemulțumit de soluțiile adoptate în cauzele în care s-au efectuat cercetări nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care acesta Ie-a indicat în plângerea sa.

Astfel, persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție își desfășoară întreaga activitate în temeiul legii, fiind obligate să-și îndeplinească atribuțiile care le revin pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunțarea unor soluții pe care le apreciază legale și temeinice în raport cu probele administrate, soluții care pot fi verificate și, eventual, desființate prin intermediul căilor legale de atac, căi de atac care nu pot fi îndreptate direct împotriva persoanelor care participă la înfăptuirea actului de justiție, ci împotriva actelor emise de aceștia.

Ori, în cauză, actele efectuate de intimați în Dosarul nr. 1135/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești au fost verificate și de procurorul de caz, fiind confirmate și de procurorul ierarhic superior, iar mai mult decât atât, după cum s-a menționat în hotărârea atacată, se efectuează cercetări, într-un dosar disjuns, față de alte persoane bănuite a fi implicate în decesul părinților petentului. În consecință, având în vedere că din actele și lucrările dosarului rezultă că intimații și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu au comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, conform art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursul formulat ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.E.M. împotriva Sentinței penale nr. 23/F din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2010.