ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1766/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1766/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

fată;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 23/F din 25

februarie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a

respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul D.E.M. împotriva

Ordonanței nr. 19/P/2009 din 14 aprilie 2009 și a Rezoluției nr. 431/II/2/2009

ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Petentul a fost

obligat să plătească 400 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut, pe baza actelor și lucrărilor

dosarului că la data de 18 februarie 2007, petiționarul a descoperit în

imobilul ce-i aparținea, din municipiul Pitești, C.B., pe părinții săi și

mătușa sa S.G., care erau decedați. Anunțând organele de poliție, la fața

locului s-au deplasat comisarul B.N. și alți lucrători de poliție, care au

întocmit procesul-verbal de cercetare la fața locului, efectuându-se și

fotografii judiciare.

În cauză s-au

efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale. Prin Rezoluția din 10

mai 2007, în Dosarul nr. 1135/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Pitești, s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se

începe urmărirea penală față de făptuitorii V.I., S.R., C.N., P.M., B.D., K.G.,

M.G. și G.L., inspectori I.S.C.I.R. și, respectiv, angajați ai D., cercetați

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 289, 248 și 178 C. pen.

Prin aceeași

rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale a petiționarului însuși,

cercetat pentru infracțiunile prevăzute de art. 178 și 243 C. pen.

Referatul cu această

propunere a fost întocmit de către comisarul de politie B.N., din cadrul

Poliției Municipiului Pitești, Biroul Investigații Criminale, la data de la

data de 4 aprilie 2007.

Prin Rezoluția cu nr.

745 și 747/II/2/2007 din 2 iulie 2007, s-au admis plângerile petenților S.V.,

S.G. și D.E.M. împotriva rezoluției menționate, care a fost infirmată și s-a

înaintat dosarul la Poliția Municipiului Pitești în vederea completării

cercetărilor, indicându-se reaudierea petiționarului, a agentului șef adjunct

C.M., a petiționarilor S.V. și S.G. și efectuarea unei expertize tehnice a

centralei termice aflată în încăperea în care au fost găsite cele 3 victime,

pentru a se constata dacă aceasta a prezentat defecțiuni tehnice care au condus

la intoxicarea cu monoxid de carbon a victimelor.

Prin Rezoluția din 31

ianuarie 2008, s-a confirmat din nou propunerea organelor de politie de a nu se

începe urmărirea penală, față de aceleași persoane, pentru aceleași

infracțiuni. Referatul cu această propunere a fost întocmit de Către

inspectorul principal S.F., din cadrul Poliției Municipiului Pitești, Biroul

Investigații Criminale, la data de 20 decembrie 2007.

Plângerea

petiționarului D.E.M. împotriva acestei soluții a fost respinsă de prim

procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, prin Rezoluția nr.

329/11/2/2008/

Împotriva acestei

rezoluții au formulat plângere petenții S.G. și S.V. la Judecătoria Pitești,

însă, prin Sentința penală nr. 1924 din 20 octombrie 2008, pronunțată în

Dosarul nr. 2272/280/2008, s-a trimis plângerea petenților la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Pitești, pentru a fi soluționată conform art. 275 - 278 C.

proc. pen.

Prin aceeași

sentință, s-a luat act de faptul că petentul D.E.M., formulase deja plângere la

prim procuror, ce fusese soluționată prin Rezoluția menționată nr.

329/II/2/2008. Acesta formulase plângere în baza art. 276

1

C. proc.

pen., la instanță, împotriva aceleiași rezoluții, fiind înregistrată sub nr.

4392/280/2008 la Judecătoria Pitești și conexată la dosarul în care se judecau

plângerile petiționarilor S., prin Încheierea din 29 septembrie 2008.

În consecință, cele

două Dosare nr. 2272/280/2008 și 4392/280/2008 ale Judecătoriei Pitești,

conexate, au fost trimise Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, pentru

parcurgerea procedurii prevăzută de art. 278 C. proc. pen.

Curtea a constatat că

subcomisarul B.N. a efectuat direct sau a participat la efectuarea mai multor

acte premergătoare începerii urmăririi penale: el este cel care a întocmit

procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 18 februarie 2007, a

audiat pe petiționar în aceeași zi și, ulterior, la 3 aprilie 2007, pe soția

acestuia, la data de 18 februarie 2007 și a sigilat ușa de acces a imobilului,

întocmind împreună cu alte persoane procesul-verbal.

Alte acte de

cercetare au fost efectuate de către inspector B.I., inspector principal S.F.

care, a semnat mai multe dintre procesele-verbale sau declarațiile date de

către diverse persoane în fața acestuia, iar unele dintre adresele din dosar,

de exemplu cele privind efectuarea constatării tehnice a centralei termice

(către I.S.C.I.R.) au fost semnate de către șefii Poliției Municipiului Pitești

de la datele respective.

Comisarul M.C. nu a

efectuat personal acte premergătoare începerii urmăririi penale, dar a semnat,

în calitatea sa de șef al Biroului Investigații Criminale, alături de șeful

Poliției Municipiului Pitești, comisarul șef D.M., adresele nr. 360139 din 19

februarie 2007 și, respectiv din 28 decembrie 2007, prin care referatul cu

propunere de a nu se începe urmărirea penală, întocmit inițial de către

comisarul de politie B.N. (la data de 4 aprilie 2007) și apoi de către

inspectorul principal S.F. (la data de 20 decembrie 2007), au fost înaintate

Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești.

Verificând actele

premergătoare începerii urmăririi penale, se confirmă susținerea petentului în

sensul că, în dosarul în care a fost investigată moartea părinților săi, există

o serie de acte de cercetare sau de constatare medico-legală, respectiv

tehnico-științifică, care nu sunt în acord cu alte înscrisuri doveditoare

depuse la dosar.

De exemplu, este

nejustificată și surprinzătoare identitatea conținutului celor 3 rapoarte de

constatare medico-legală (autopsie) efectuate pentru cele trei cadavre de sex

diferit, constituție și înălțimi diferite, dar și cu afecțiuni distincte, în

partea care consemnează examenul intern: aceeași dimensiune a oaselor craniului

(0,6 - 0,8 cm. pe linia de fierăstruire a calotei), aceleași dimensiuni ale

cordului (11/10/5), aceeași grosime a VS (1,2 cm.), același aspect al

suprafeței creierului, a duramaterului și vaselor de la baza creierului,

același aspect al gurii, limbii, gâtului, faringelui, esofagului, căilor

respiratorii superioare etc, același conținut al vezicii urinare (25 ml de

urină la fiecare dintre cadavre).

Situația este cu atât

mai gravă cu cât, în ce privește pe mama petiționarului, medicul legist nu a

constatat la examenul extern niciun semn de tratament medical, deși aceasta

efectua tratament de foarte mult timp, fiind bolnavă de un cancer în stadiu

terminal, nu a constatat semnele și cicatricile postoperatorii, deși aceasta

suferise mai multe intervenții chirurgicale. În interiorul organismului ar fi

trebuit să se constate lipsa lobului pulmonar, lipsa colecistului, zona de

tumoră cerebrală operată, precum și celelalte modificări în structura organelor

interne specifice metastazelor, unele dintre ele fiind confirmate în perioada

în care mama petiționarului mai era în viață (aspecte atestate de actele

medicale existente în Dosarul nr. H35/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Pitești).

Cele trei rapoarte de

constatare medico-legală sunt deficitare și sub aspectul elementelor de

identificare a cadavrelor și a datei la care s-a efectuat necropsia acestora, a

autopsiei fiind trecută 19 februarie 2005, deci cu 2 ani înainte de data

decesului, iar majoritatea rubricilor privind sexul și vârsta cadavrului nu

sunt completate.

Practic, în afara

numelui cadavrului și a rezultatului buletinelor de analiză: trei rapoarte de

expertiză sunt redactate printr-o metodă „copy-paste" după un raport de

autopsie al unui cadavru, probabil autopsiat în anul 2005, astfel explicându-se

aținerea acestei date în cele trei rapoarte de necropsie.

Este evident că o astfel

de întocmire a unor acte medico-legale revoltă pe petiționar și arată

neîncrederea în orice act medico-legal ulterior.

De altfel, în

momentul în care lucrătorii de politie au solicitat lămuriri privind conținutul

rapoartelor de constatare medico-legală, Serviciul de Medicină Legală Argeș a

înțeles să răspundă aproximativ prin aceeași metodă, emițând adresele cu 91/A.5

din 4 decembrie 2007, făcând unele rectificări și precizări, iar în legătură cu

identitatea dimensiunilor organelor interne și a cantității egală de urină,

solicită precizări suplimentare.

Astfel, Serviciul de

Medicină Legală Argeș comunică data exactă a efectuării autopsiei ca fiind 19

februarie 2007, indică data decesului ca fiind 17/18 februarie 2007 și

efectuarea autopsiei la 24 ore după depunerea cadavrului în laboratorul de

tanatologie și că la momentul autopsiei au fost evidențiate și alte afecțiuni

care nu au cauză arată cu decesul: miocardoscleroză, în cadrul mătușii

petiționarului S.G., miocardoscleroză și leziuni distrofice hepatice în cazul

tatălui acestuia, și miocardoscleroză, în cazul mamei acestuia, precizându-se

că „dintr-o eroare de redactare, în raportul de constatare nu au fost

consemnate și lipsa lobului pulmonar stâng, lipsa colecistului și cicatricilor

postoperatorii, care se găsesc consemnate în protocolul inițial de

necropsie".

Deși era evidentă

identitatea dintre dimensiunile craniului și inimii și cantitatea de urină din

vezicile urinare ale celor trei cadavre, medicul legist cere lămuriri: „în ceea

ce privește dimensiunile și cantitățile menționate, vă rugăm să ne precizați la

ce dimensiuni și la ce cantități faceți referire", iar în legătură cu mama

petentului se precizează că „organul de cercetare penală nu ne-a pus la

dispoziție actele medicale cu suferințele anterioare ale sus-numitei", ca

și cum raportul de constatare -autopsie - nu ar conține chiar constatările ce

se fac în mod direct în momentul examinării și secționării cadavrului, fiind

nevoie de lămuriri suplimentare care să atragă atenția asupra unor eventuale

neconcordanțe cu un tipar preexistent al unui astfel de raport.

Dincolo, însă, de

această neprofesionistă abordare a atribuțiilor de serviciu de către experții

în medicina legală, Curtea a constatat că numai la acești experți oficiali

apelează inevitabil organele judiciare, conform art. 14 din Legea nr. 459/2001

privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină

legală, deoarece „competența profesională și teritorială" este stabilită

prin lege. Nu există o alternativă la rețeaua acestor instituții. Cei doi

lucrători de politie nu au o culpă legată de modul în care s-au întocmit

rapoartele de constatare medico-legală, ei impunând obiective corecte și cerând

lămuririle suplimentare în momentul în care au constatat deficiențele menționate.

Mai mult decât atât,

aceste deficiențe de întocmire a rapoartelor de autopsie puteau fi constatate

de către intimații-polițiști numai la o dată ulterioară întocmirii lor - 21

martie 2007 - dată la care părinții și mătușa petentului erau înmormântați de

circa o lună. Or, așa cum și în fața Curții a precizat petiționarul, acesta nu

ar fi fost de acord cu exhumarea cadavrelor în vederea realizării unei noi

expertize medico-legale pentru a "se putea verifica concluziile

constatărilor inițiale.

În ce privește

rezultatele buletinelor de analiză privind sângele cadavrelor, acestea sunt

emise de către un laborator ce a dat valori diferite pentru cele trei persoane

pentru concentrația de monoxid de carbon și a identificat alcool numai în

sângele tatălui petentului, astfel încât nu există o bănuială de neexaminare

individuală a probelor.

Așa cum rezultă din

chiar susținerile petentului, intimații au efectuat adresa de întocmire a

constatării tehnice către I.S.C.I.R. la patru zile de la producerea

evenimentului (adresa nr. 762/22 februarie 2007). Întocmirea echipei de

cercetare la fața locului, cu participarea unor specialiști care să fi putut

verifica imediat starea centralei, cum ar fi un inspector de la Inspectoratul

Teritorial de Muncă, este obligatorie numai în cazul accidentelor de muncă.

Întocmirea ulterioară a constatării tehnico-științifice și obținerea relațiilor

de la instituțiile abilitate să verifice instalațiile alimentate cu gaz metan,

se datorează unui circuit al corespondenței între instituții și necesităților

de realizare într-un anume interval de timp a lucrărilor de verificare și de

redactare a concluziilor în funcție de prioritățile instituțiilor respective,

situația întârzierii unora dintre ele nefiind imputabilă lucrătorilor de

poliție. Din această perspectivă nu este infracțiune nici fapta lucrătorului de

politie de a menține sigilată camera până la efectuarea constatării de către

specialiști.

Toate aceste

răspunsuri primite de la respectivele instituții au fost supuse nu doar

verificării comisarului B.N., care s-a ocupat efectiv de anchetă și șefului de

birou al Serviciului Investigații Criminale, comisarul M.C., ci au fost

verificate în mod repetat de către procurorul de caz și de către procurorul

ierarhic superior, care, atunci când au constatat că cercetarea este incompletă

au dispus restituirea cauzei la politie, însă, ulterior, și-au însușit

propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de angajații a două dintre

instituții.

Chiar dacă încă din

plângerile formulate împotriva primei soluții de neîncepere a urmăririi penale,

petiționarul a criticat activitatea medicului legist, iar față de acesta nu

s-au efectuat cercetări, situația nu este imputabilă celor doi intimați

polițiști, deoarece extinderea cercetărilor fată de cadrul inițial stabilit,

trebuia să fie dispusă de către primul procuror care a soluționat plângerea

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. Urmare dispoziției de

disjungere a cauzei, conținută chiar de Ordonanța nr. 19/P/2009 din 14 aprilie

2009, criticată de către petiționar, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești

va efectua cercetări față de medicul S.N., pentru a lămuri dacă au fost

săvârșite infracțiuni în legătură cu serviciul sau de fals intelectual de către

acest medic.

Orice act de urmărire

penală poate fi verificat de către procuror, în temeiul dispozițiilor art. 275

C. proc. pen., iar procurorul care supraveghează urmărirea penală este obligat,

conform art. 216 C. proc. pen., să ia toate măsurile necesare sau să dea

dispoziții organelor de cercetare penală să ia asemenea măsuri, în vederea

descoperirii oricărei infracțiuni și a tragerii la răspundere penală a oricărei

persoane care a săvârșit o faptă penală.

Activitatea celor doi

intimați din prezenta cauză putea fi și a fost verificată de către procurorul

care a supravegheat efectuarea actelor premergătoare.

Soluția adoptată de

procuror este, la rândul ei, supusă controlului de legalitate și temeinicie

prin procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen., prin plângere adresată

procurorului ierarhic superior, iar, ulterior, prin plângere adresată

judecătorului, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.,

proceduri pe care petiționarul Ie-a urmat, dar care nu au fost finalizate.

Este atributul

instanței de judecată care se va pronunța asupra legalității și temeiniciei

soluției de netrimitere în judecată din Dosarul nr. 1135/P/2007 - Judecătoria

Pitești, să constate inclusiv efectuarea unei cercetări incomplete și să dea

eficiență obligației pozitive a statului de a efectua o anchetă efectivă, decurgând

din interpretarea art. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind

dreptul la viață.

Această obligație nu

presupune neapărat sancționarea penală a persoanelor are au desfășurat o

anchetă incompletă sau cu anumite deficiente, deoarece chiar art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., instituie un remediu procedural, care permite

desființarea rezoluției și trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii

urmăririi penale cu indicarea faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi

constatate și a mijloacelor de probă prin care se poate realiza această

dispoziție.

Atragerea răspunderii

penale a lucrătorilor de poliție ar presupune întrunirea elementelor

constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246 sau 249 C. pen., însă

acestea presupun fie săvârșirea faptei cu intenția de a vătăma interesele

legale ale unei persoane, fie culpa gravă în îndeplinirea sau neîndeplinirea

atribuțiilor de serviciu, situație care nu poate fi reținută față de cei doi

intimați, ale căror activități au fost arătate în concret anterior.

În aceeași procedură

urmează a se aprecia dacă sunt infracțiuni faptele salariaților I.S.C.I.R. și

D. care au întocmit proiectele inițiale de montare a centralei termice sau au

avizat funcționarea acesteia după montare și, respectiv, nu au oprit furnizarea

gazelor în condițiile în care ar fi putut constata că respectivele proiecte sau

avize nu erau respectate. Această cercetare este, de asemenea, în competența

judecătoriei: situația fiecărui făptuitor urmează a fi analizată în acea cauză,

netrimiterea lor în judecată nefiind imputabilă activității intimaților din

prezenta cauză

Pentru toate aceste

considerente, Curtea a apreciat că Ordonanța 19/P/2009 din 14 aprilie 2009,

este legală și temeinică, ca și rezoluția prin care aceasta fost menținută după

respingerea plângerii petiționarului de către procurorul general, la fel că

plângerea acestuia adresată judecătorului este nefondată.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a formulat recurs petentul D.E.M. care prin motivele

formulate în scris, reiterând practic nemulțumirile cuprinse în plângerile

anterioare, a solicitat casarea hotărârii, desființarea ordonanței procurorului

și începerea urmăririi penale față de lucrătorii de poliție menționați.

Examinând hotărârea

primei instanțe și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este

fondat.

Din actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că petentul D.E.M. a formulat

plângere penală împotriva intimaților M.C. și B.N., care au efectuat direct sau

indirect, acte de urmărire penală în dosarul în care s-a investigat moartea

părinților săi, susținând că aceștia au omis, cu intenție sau din neglijență,

depistarea făptuitorului, care au contribuit la decesul părinților, precum și

sancționarea acestuia.

Înalta Curte,

constată că soluția de neurmărire penală dată de parchet față de lucrătorii de

poliție, soluție menținută și de către prima instanță, este legală și temeinică

întrucât din actele premergătoare nu a rezultat niciun element care să conducă

la concluzia că actele premergătoare au fost efectuate de intimați, cu

încălcarea legii.

Împrejurarea că

petentul este nemulțumit de soluțiile adoptate în cauzele în care s-au efectuat

cercetări nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale

infracțiunilor pe care acesta Ie-a indicat în plângerea sa.

Astfel, persoanele

care îndeplinesc o activitate de jurisdicție își desfășoară întreaga activitate

în temeiul legii, fiind obligate să-și îndeplinească atribuțiile care le revin

pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunțarea

unor soluții pe care le apreciază legale și temeinice în raport cu probele

administrate, soluții care pot fi verificate și, eventual, desființate prin

intermediul căilor legale de atac, căi de atac care nu pot fi îndreptate direct

împotriva persoanelor care participă la înfăptuirea actului de justiție, ci

împotriva actelor emise de aceștia.

Ori, în cauză, actele

efectuate de intimați în Dosarul nr. 1135/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Pitești au fost verificate și de procurorul de caz, fiind

confirmate și de procurorul ierarhic superior, iar mai mult decât atât, după

cum s-a menționat în hotărârea atacată, se efectuează cercetări, într-un dosar

disjuns, față de alte persoane bănuite a fi implicate în decesul părinților

petentului.

În consecință, având

în vedere că din actele și lucrările dosarului rezultă că intimații și-au

îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu au

comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte,

conform art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge

recursul formulat ca nefondat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul D.E.M. împotriva Sentinței penale nr. 23/F din 25 februarie 2010 a

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 mai 2010.