ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1713/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1713/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 15/F din 09 februarie 2010,
Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,
a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.D.I.
Împotriva Rezoluției
nr. 246/P/2009 din 07 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Pitești.
A obligat petentul să
plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî
astfel a reținut, în esență, că prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Pitești, înregistrată sub nr. 246/P/2009, petentul B.D.I. a
solicitat a se efectua cercetări penale față de L.M. și M.D.P., procurori la
Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, pentru săvârșirea infracțiunilor
prevăzute de art. 246, art. 288, art. 289, C. pen., arătând că aceștia au pronunțat
o soluție defavorabilă petentului în Dosarul penal nr. 2247/P/2008 al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu.
Curtea de Apel
Pitești a concluzionat reținând că din actele premergătoare efectuate urmare a
plângerii petentului nu rezultă indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor
prevăzute de art. 246, art. 288, art. 289 C. pen. de către intimați. Intimații
au soluționat cauza cu care au fost învestiți cu respectarea dispozițiilor
procedurale în materie, argumentând soluția pronunțată.
Împotriva Sentinței
penale nr. 15/F din 09 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală
și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs petentul B.D.I.
În motivele de recurs
formulate în scris și depuse la dosarul cauzei a reiterat, în esență, criticile
formulate anterior la instanța de fond, în sensul rejudecării cauzei, admiterii
plângerii sale, infirmarea rezoluțiilor pronunțate de către Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Pitești și trimiterea cauzei la Parchet în vederea
începerii urmăririi penale față de făptuitorii L.M. și M.D.P., și trimiterea
acestora în judecată pentru faptele săvârșite.
Examinând cauza sub
toate aspectele conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta
Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi
arătate în continuare.
În mod corect
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a constatat că nu se poate reține,
în sarcina făptuitorilor L.M. și M.D.P., săvârșirea infracțiunilor prevăzute de
art. 246, art. 288, art. 289 C. pen.
Din actele
premergătoare în cauză ce au format obiectul Dosarului penal nr. 246/P/2009 al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești nu s-au identificat fapte sau
împrejurări care să contureze existența elementelor constitutive ale
infracțiunilor sesizate de către petiționarul B.D.I. pretins săvârșite de către
intimații L.M. și M.D.P., astfel că soluția de neîncepere a urmăriri penale
dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., este temeinică și legală.
Înalta Curte constată
că, în considerentele rezoluției dispuse în cauză, cât și în cele ale instanței
de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de
recurentul-petiționar, cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea
penală a intimaților, reținându-se în mod corect că nu se constată încălcări
ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale
ale petiționarului.
Pe de altă parte,
împrejurarea că intimații procurori L.M. și M.D.P. au pronunțat o soluție
defavorabilă recurentului-petent în dosarul care s-a aflat pe rolul Parchetului
de pe lângă Judecătoria Horezu, nu poate determina comiterea unor fapte penale,
care să antreneze răspunderea acestora. Petiționarul având posibilitatea, ca în
măsura în care nu este mulțumit de soluțiile pronunțate în rezoluțiile sau
ordonanțele procurorilor în cauzele în care acesta are calitate procesuală, să
se poată adresa instanțelor de control judiciar prin exercitarea căilor de
atac, în condițiile legii.
În consecință,
respingând plângerea petiționarului B.D.I. și menținând rezoluția atacată,
prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
În baza art. 385
15
alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de
petiționarul B.D.I. împotriva Sentinței penale nr. 15/F din 9 februarie 2010 a
Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze minori și de familie.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare în recurs, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de petiționarul B.D.I. împotriva Sentinței penale
nr. 15/F din 9 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru
cauze minori și de familie.
Obligă recurentul
petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 30 aprilie 2010.