ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6373/2007

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 190 din 30

mai 2003 a Tribunalului Ialomița a fost respinsă acțiunea formulată de I.I.,

I.A. și B.E. împotriva pârâtei SC M. SA Slobozia, având ca obiect anularea

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2355 din 21 august 2000

de BNR S.M., prin care pârâta a înstrăinat pârâtului S.N. imobilul compus din

moară cu utilajele necesare și terenul aferent de 2026 mp, după depunerea

notificării de retrocedare întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

avut în vedere că reclamanții nu și-au dovedit pretențiile formulate,

făcându-se aplicarea prevederilor art. 116 C. civ.

Apelul declarat de reclamanți

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 612 din

2 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Împotriva acestei decizii

reclamanții au declarat recursul de față în condițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., arătând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și că

în mod greșit nu s-a reținut reaua-credință a părților la perfectarea vânzării,

având cunoștință de faptul că imobilul nu intra sub incidența decretului de

naționalizare, întrucât avea destinație de casă de locuit.

Se constată că în raport cu valoarea

litigiului ce vizează anularea unui contract de vânzare-cumpărare, perfectat la

prețul de 297 milioane lei că judecarea apelului s-a făcut de o instanță

necompetentă să soluționeze calea de atac.

Astfel, judecarea apelului a avut

loc la 2 noiembrie 2006, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 219,

publicată la 14 iulie 2005.

Potrivit art. II alin. (2) din

menționata lege apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în

vigoare a legii și care, potrivit acesteia, sunt de competența tribunalului, se

trimit la tribunale.

Și în adevăr, potrivit art. 1 pct. 1

C. proc. civ., astfel cum a fost modificat implicit prin Legea nr. 219/2005,

prin care a fost modificat expres art. 2 lit. b) C. proc. civ., procesele și

cererile în materie civilă al cărui obiect are o valoare de sub 5 miliarde lei

sunt de competența judecătoriei.

Hotărârile date în primă instanță

sunt supuse apelului, care este de competența tribunalului conform art. 2 pct.

2 C. proc. civ.

Potrivit art. II alin. (1) din Legea

nr. 219/2005 căile de atac se judecă de instanțele competente, potrivit legii.

Aceasta este o dispoziție tranzitorie specială, derogatorie de la prevederile

generale cuprinse în art. 725 C. proc. civ., în temeiul căreia toate căile de

atac se judecă potrivit competenței prevăzută de noua lege.

Și cum aceasta era în vigoare la

data judecării apelului, 2 noiembrie 2006, rezultă că hotărârea a fost dată cu

încălcarea competenței altei instanțe, fiind incidente astfel prevederile art.

304 pct. 3 C. proc. civ.

De aceea recursul de față urmează a

fi admis conform art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ. în sensul casării

deciziei recurate și trimiterea cauzei la Tribunalul Ialomița, pentru

rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții I.I., B.E. și I.A. împotriva deciziei nr. 612 A din 2 noiembrie

2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Casează decizia atacată și trimite

cauza la Tribunalul Ialomița, pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 4 octombrie 2007.