ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2327/2008

Asupra recursurilor penale de

față:

Din actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 52/

F din 28 martie 2008, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petenta SC P.F. SRL Galați, prin administrator unic U.P. împotriva

rezoluției nr. 362/P/2007 din 8 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Galați.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 362/P/2007

din 8 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a

dispus în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit.

b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul de poliție

B.I. din cadrul I.P. Galați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246

C. pen.

S-a constatat de procuror

că, persoana vătămată U.P. a formulat plângere penală împotriva subcomisarului de

poliție B.I., precizând în cuprinsul plângerii că a înaintat diferite adrese

Înaltei Curți de Casație și Justiție în care se folosește de numele D.G.F.P. Galați

și „nu a scos în evidență că i-a cercetat pe unii făptuitori fără a avea calitatea

de polițist judiciar” procuror și „sumele de miliarde de lei ce se găseau în

evidența D.G.F.P. Galați”.

Procurorul a reținut că din

actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că „aceste adrese” la care

se referă persoana vătămată constituie de fapt puncte de vedere și note scrise

înaintate de acest ofițer instanței supreme în cauze având ca obiect plângeri

la soluțiile parchetului în care ofițerul era parte.

În raport de aceleași constatări

prima instanță investită cu soluționarea cauzei, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., a motivat menținerea soluției prin împrejurarea că „notele” la

care se referă petentul constituie un mod de apărare în cauzele în care este

parte, situație în care, nu poate fi trasă la răspundere penală, în condițiile art.

246 C. pen.

În termen legal, împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați

și petiționara SC P.F. SRL Galați, prin U.P.

Recurenta petiționară nu

și-a motivat în scris recursul declarat și, deși legal citată, nu s-a prezentat

pentru susținerea orală a motivelor de recurs.

În esență, prin motivele

scrise parchetul a criticat hotărârea atacată sub următoarele aspecte:

- instanța a procedat la soluționarea

în fond a plângerii, ignorând cererea procurorului de a se verifica dacă U.P.

are calitatea de a formula plângere în numele societății, aspect sub care a

solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță;

- s-a mai susținut nelegalitatea

și netemeinicia hotărârii atacate prin aceea că în raport de actele depuse

respectiv, sentința comercială nr. 292/2005 a Tribunalului Galați, devenită

irevocabilă prin decizia civilă nr. 2227 din 21 octombrie 2005 a Curții de Apel

Galați, plângerea formulată de U.P. în cauză, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., este inadmisibilă deoarece acesta nu mai putea reprezenta

societatea în condițiile art. 197 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la art. 75

din Legea nr. 31/1990, republicată, nemaiavând atribuții în angajarea societății

în raporturi juridice patrimoniale sau nepatrimoniale.

Oral, procurorul a modificat

motivele de recurs, în sensul celui de-al doilea motiv dezvoltat în scris de

parchet și în consecință, a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii

atacate și respingerea plângerii, ca inadmisibilă.

Examinând hotărârea atacată

în raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 385

6

C.

proc. pen., se constată că recursul declarat de parchet este fondat pentru

considerentele ce urmează:

Într-adevăr, în contextul

dispozițiilor art. 275 C. proc. pen., orice persoană fizică sau juridică, poate

face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală condiționat de îndeplinirea

unor cerințe legale: din acestea una este generală și se referă la aducerea unor

vătămări intereselor legale ale persoanei, iar alta specială, ce privește reprezentarea

persoanei juridice care, în toate cazurile, trebuie să se realizeze potrivit

legii.

Cu privire la ultimul aspect

ce privește reprezentarea unei persoane juridice, în speță, o societate cu

răspundere limitată se impun câteva considerente de ordin teoretic.

Astfel, reprezentarea societăților

cu răspundere limitată este de factură convențională când are la bază un

contract de mandat sau de natură legală, atunci când nu există o asemenea

convenție, atribuțiile de reprezentare revenind potrivit Legii nr. 31/1990

administratorului societății.

În sensul celor arătate,

conform art. 197 alin. (3) cu referire la art. 75 din Legea nr. 31/1990,

republicată, dreptul de a reprezenta societatea aparține fiecărui

administrator, cu excepția stipulațiilor contrare din actul constitutiv.

Potrivit acestor dispoziții

legale, până la pronunțarea sentinței comerciale nr. 292/2005 a Tribunalului Galați,

reprezentatul legal al SC P.F. SRL Galați era U.P. în calitate de

administrator, iar după acest moment, i-au fost ridicate atribuțiile ce-i

reveneau ca administrator, inclusiv dreptul de a reprezenta societatea.

De subliniat că prin

sentința comercială nr. 292/2005 a Tribunalului Galați, irevocabilă prin

decizia civilă nr. 2227 din 21 octombrie 2005 a Curții de Apel Galați s-a ridicat

dreptul societății de a-și administra patrimoniul, fiind desemnat ca

administrator o altă societate comercială: pe de altă parte, conform art. 50 alin.

(1) din Legea nr. 64/1995 deschiderea procedurii de lichidare ridică administratorului

dreptul de administrare și cum SC P.F. SRL Galați nu și-a declarat nici

intenția de reorganizare potrivit art. 33 alin. (1) lit. g) sau art. 39 din

Legea nr. 64/1995, în condițiile legii, U.P. nu mai putea reprezenta societatea

intrată în procedura de faliment.

În consecință, în raport de

considerentele expuse, U.P. nu avea calitatea legală și nici convențională de a

reprezenta pe petiționară și nici de a formula plângere în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse în

cauză.

Așa fiind, sancțiunea

demersurilor procesuale făcute în fața instanței de o persoană fără calitate

procesuală activă, așa cum este U.P. care a acționat în numele SC P.F. SRL

Galați, este inadmisibilitatea.

Ca atare, pentru totalitatea

considerentelor de fapt și de drept expuse, recursul declarat de parchet este

fondat și în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va

admite și se va casa hotărârea atacată.

Procedând la rejudecare,

după casare, în temeiul art. 279 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea

petiționarei SC P.F. SRL Galați formulată prin U.P. se va respinge, ca

inadmisibilă pentru motivele arătate.

Totodată, pentru aceleași

considerente legale ce se referă la lipsa calității procesuale active se va

respinge, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul

declarat de petiționara SC P.F. SRL Galați, prin U.P., ca inadmisibil.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul U.P. va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva sentinței penale nr. 52/ F

din 28 martie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Casează sentința penală

atacată și, în rejudecare, respinge plângerea petiționarei SC P.F. SRL GALAȚI

formulată prin U.P., ca inadmisibilă.

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de petiționara SC P.F. SRL GALAȚI prin U.P. împotriva

aceleiași sentințe.

Obligă recurentul U.P. la

320 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 iunie 2008.