ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3796/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 376 din 11 aprilie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată

de reclamantul P.l., în contradictoriu cu C.J.P. Cluj, a anulat Hotărârea nr. 22637

din 11 februarie 2008 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să recunoască

reclamantului calitatea de refugiat în perioada 17 februarie 1944 - 6 martie

1945 și să-i acorde

drepturile bănești

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și

completări

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, începând

cu data de 1 februarie 2008.

În motivarea sentinței civile

pronunțate, Curtea de Apel a reținut că,

din

actele depuse în probațiune, rezultă că reclamantul s-a născut la data de

17

februarie 1944 în localitatea Vișag, Comun Săcuieu, Județul Cluj, unde se

refugiase familia sa. Totodată, Curtea de apel a reținut că familia

reclamantului s-a refugiat din satul Vișag în localitatea Câmpia Turzii,

Județul Cluj, revenind în localitatea de domiciliu (Vișag) în cursul lunii

mai 1945.

A reținut instanța că reclamantul are

calitatea de refugiat în sensul O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare, întrucât s-a făcut dovada refugiului părinților săi și

nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu între părinții săi

refugiați și copilul născut în refugiu.

Împotriva sentinței civile nr. 376 din 11

aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 C.

proc. civ. și  invocând dispozițiile O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare, și ale Normelor aprobate

prin H.G. nr. 127/2002. In

esență, recurenta - pârâtă susține că O.G. nr.

105/1999, cu modificările și completările ulterioare, prevede expres și

limitativ categoriile de persoane care beneficiază de drepturile compensatorii,

iar reclamantul nu se încadrează în prevederile ordonanței, întrucât nu și-a

schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu a părinților, care

aparținea Statului Român, astfel că nu a suferit persecuții din motive etnice.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs

invocate de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj, în raport cu

prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr.

127/2002, Curtea va admite recursul pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

Sunt neîntemeiate criticile din recurs

referitoare la faptul că nu au

calitatea de

beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările

ulterioare, copiii născuți în localitatea de refugiu a părinților.

În această privință, în mod constant în

practica Instanței Supreme s-a reținut că, din interpretarea teleologică a

prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, rezultă că scopul reglementării îl constituie acordarea unor

drepturi reparatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de

regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, iar

copiii născuți în perioada de refugiu a părinților au suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia ca urmare a

refugiului determinat de persecuțiile din motive etnice exercitate în

localitatea de domiciliu.

Înalta Curte constată însă că sentința civilă

recurată cuprinde motive

contradictorii, în

sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., și este

netemeinică și nelegală în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

pentru

considerentele arătate în continuare.

În motivarea sentinței civile pronunțate,

Curtea de Apel a reținut expresis verbis că reclamantul s-a născut „în perioada

în care părinții s-au aflat în refugiu ... în localitatea Vișag" și că

„s-a dovedit situația de refugiați a părinților reclamantului" „din satul

Vișag, comuna Săcuieu, județul Cluj în localitatea Câmpia Turzii, Județul

Cluj".

Astfel, în primul rând, înalta Curte constată

că sunt contradictorii și nesusținute prin probatoriul administrat aserțiunile

instanței de fond în sensul că, pe de o parte, reclamantul s-a născut în

localitatea Vișag în care se refugiaseră părinții săi, iar, pe de altă parte,

că familia reclamantului s-a refugiat din localitatea Vișag în localitatea

Câmpina Turzii. Or, este de necontestat faptul că locul nașterii reclamantului

este localitatea Vișag, așa cum rezultă din copiile actelor de stare civilă

(filele 11-12 la dosarul de fond), în timp ce martorii N.G. și T.G. (filele 14 -

16 la dosarul de fond) declară de reclamantul s-ar fi refugiat împreună cu

părinții din localitatea natală Vișag în localitatea Câmpia Turzii.

Astfel fiind, instanța de fond, pentru a

pronunța o hotărâre temeinică și legală, ar fi trebuit să lămurească aspectele

susținute în declarațiile martorilor referitoare la refugiul familiei

reclamantului din localitatea Vișag în localitatea Câmpia Turzii, precum și

aspectul referitor la locul de naștere al reclamantului.

Înalta Curte constată că este netemeinică

aprecierea instanței de fond în sensul că a fost probat refugiul părinților

reclamantului din cauza persecuțiilor din motive etnice suferite în localitatea

de domiciliu.

Sub acest aspect, se constată că instanța și-a

format convingerea exclusiv pe baza declarațiilor martorilor N.G. și T.G. (filele

14-16 la dosarul de fond), care au fost date pentru a susține refugiul

reclamantului, iar nu al părinților săi. Instanța ar fi putut proceda la

audierea nemijlocită a martorilor și la solicitarea depunerii de către aceștia

a documentelor care probează calitatea lor de beneficiari ai

prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările

și completările ulterioare.

Totodată, se constată că, exceptând

declarațiile martorilor, nici un înscris probator nu face dovada refugiului

părinților, iar în înscrisul eliberat de Direcția Județeană Cluj a Arhivelor

Naționale (fila 10 la dosarul de fond) se menționează că „Fam. P.I., N. și I. -

fiu" nu figurează în documentele deținute de instituție cu privire la

perioada refugiului 1940 - 1945.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte

constată că este necesară suplimentarea probatoriului administrat sau, în lipsa

unor acte oficiale,

audierea nemijlocită de

martori care dovedesc a avea calitatea de beneficiar

al O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare, pentru a se lămuri în primul rând

aspectele referitoare la refugiul părinților

reclamantului

și, subsecvent, aspectele referitoare la nașterea reclamantului

în

localitatea din care s-a refugiat familia sa sau în localitatea în care se

refugiaseră părinții săi.

Față de cele arătate, Curtea constată

că sentința civilă atacată este nelegală și netemeinică, urmând ca, în temeiul art.

313 C. proc. civ. cu referire la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, să

admită recursul declarat de C.J.P. Cluj, să caseze sentința recurată și să

trimită cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe în vederea lămurii

chestiunilor arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.J.P.

Cluj împotriva

sentinței civile nr. 376 din 11 aprilie

2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre

rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2008.