ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2676/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 martie 2008, reclamanta S.A. a solicitat instanței anularea Hotărârii nr. 22585 din 4 februarie 2008 emisă de C.J.P. Cluj, în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată din Legea 189/2000 întrucât are calitate de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 366 din 8 aprilie 2 008 a admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea Hotărârii nr. 22585 din 4 februarie 2008 emisă de autoritatea pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pe perioada decembrie 1940 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile ce i se cuvin acesteia începând cu data de 3 decembrie 2006. Pentru a hotărî astfel această instanță a reținut că din declarațiile martorei I.M. căreia i s-a recunoscut calitatea de persoană refugiată din motive etnice rezultă că și reclamanta, în data de 5 decembrie 1940 împreună cu părinții P. și I. s-au refugiat din localitatea Sîmboieni în localitatea Cămăraș de unde s-a reîntors în localitatea de domiciliu la data de 12 mai 1945. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.J.P.

Cluj criticând-o ca nelegală și netemeinică. Recurenta a susținut în esență că probatoriile administrate în cauză nu sunt suficiente și veridice și că instanța nu a manifestat maximă diligență și nu a administrat toate probele necesare pentru relevarea adevărului și formarea unei intime convingeri. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege. Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice. Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. În speță, prin probele administrate în condițiile dispozițiilor legale susmenționate, reclamanta a demonstrat că a avut calitatea de persoană refugiată din motive de persecuție etnică în sensul prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Astfel au fost depuse la dosar două declarații autentice ale martorilor D.I. și I.M., din care rezultă că reclamanta S.A., născută Oltean la data de 10 aprilie 1932 în localitatea Sîmboieni, județul Gherla, s-a refugiat din motive de persecuție etnică la data de 5 decembrie 1940, împreună cu familia, din localitatea Sîmboieni în localitatea Cămăraș, de unde s-a întors în localitatea natală la 12 mai 1945. Distinct de aceste declarații au fost depuse și actele de stare civilă ale reclamantei care susțin cele declarate de cei doi martori. Așa fiind și având în vedere dispozițiile legale precizate, instanța în mod corect a stabilit calitatea de persoană refugiată din motive etnice a reclamantei.

A pronunța o soluție contrară bazată pe susținerile recurentei pârâte în sensul că declarațiile celor doi martori sunt mincinoase, în lipsa unor dovezi clare care să susțină aceste afirmații, respectiv a înscrierii în fals a celor susținute de martori ar însemna încălcarea principiilor de drept și a normelor legale stabilite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 366 din 8 aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2009.