ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1127/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 597 din 16 septembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta

D.A.E., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, a anulat Hotărârea nr.

22933 din 2 iunie 2008 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să recunoască

reclamantei calitatea de refugiat, în baza O.G. nr. 105/1999, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare, pentru perioada 4 aprilie 1944 - 6 martie 1945 și să-i

acorde drepturile cuvenite începând cu data de 1 iunie 2008.

În motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel a reținut că,

din actele depuse în probațiune, rezultă că reclamantul s-a născut la data de 4

aprilie 1944 în localitatea în care părinții săi se aflau în refugiu, astfel

că, în raport cu dispozițiile O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare,

are calitatea de refugiat pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data

încetării refugiului.

A mai reținut instanța de fond că s-a făcut dovada refugiului

părinților reclamantei și, în condițiile în care legea nu înlătură în mod

imperativ de la acordarea drepturilor pe persoanele născute în refugiul

părinților, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu între

părinții refugiați și copilul născut în refugiu.

Împotriva sentinței civile nr. 597 din 16 septembrie 2008 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat

recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ. și invocând

dispozițiile O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și

ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002. în esență, recurenta-pârâtă

susține că O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare,

prevede expres și limitativ categoriile de persoane care beneficiază de

drepturile compensatorii, iar reclamanta nu se încadrează în prevederile

ordonanței, întrucât nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea

de refugiu a părinților, care aparținea Statului Român, astfel că nu a suferit

persecuții din motive etnice.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de

recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj, în raport cu prevederile art. 304

și 3041 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, precum și cu

jurisprudenta în materie, Curtea va admite recursul pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

Ceea ce se contestă de către recurenta-pârâtă este acordarea

beneficiului O.G. nr. 105/1999, persoanelor născute în refugiul părinților.

Sunt neîntemeiate criticile din recurs referitoare la faptul că nu au

calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare, copiii născuți în localitatea de refugiu a părinților.

În această privință, în mod constant în practica Instanței Supreme s-a

reținut că, din interpretarea teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare, rezultă că scopul reglementării îl

constituie acordarea unor drepturi reparatorii pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940

- 6 martie 1945, iar copiii născuți în perioada de refugiu a părinților au

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia ca urmare a refugiului determinat de persecuțiile din motive etnice

exercitate în localitatea de domiciliu.

Interpretarea corectă pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art.

1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în

acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558

din 25 octombrie 2005. Astfel, Curtea Constituțională a reținut că „stabilirea

drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare

ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament

juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice. (...) Toate

persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi.

Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna

dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o

problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești".

A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament

discriminatoriu între părinți și copiii lor aflați în aceeași situație, în

speță aceea de refugiu.

Pe cale de consecință, atâta timp cât este necontestat faptul că s-a

făcut dovada faptului că părinții reclamantei se refugiaseră în localitatea în

care D.A.E. s-a născut la data de 4 aprilie 1944, în raport cu cele arătate,

rezultă că aceasta se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare, având dreptul de a i se acorda

drepturile reparatorii legale pe perioada cuprinsă între data nașterii și data

de 6 martie 1945, prevăzută de lege.

În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de

dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva

sentinței civile nr. 597 din 16 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2009.