ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9041/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul S.R. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței, ca în

contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ, să dispună

anularea hotărârii nr. 11449 din 15 octombrie 2003, emisă de aceasta din urmă,

în sensul de a fi obligată să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de refugiat.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 62 din 15

ianuarie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea

hotărârii nr. 11449/2003 și obligând pârâta, să-i recunoască reclamantului,

calitatea de refugiat pe perioada 8 ianuarie 1944 - 6 martie 1945 și să-i

acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2003.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui

tratament discriminatoriu, minorilor, refugiați împreună cu părinții sau

născuți în refugiu, statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod

egal tuturor cetățenilor săi.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de

Pensii Cluj.

Recurenta a susținut în esență că

reclamantul s-a născut la data de 8 ianuarie 1944, în localitatea de refugiu,

deci nu și-a schimbat domiciliul și nu a suferit persecuții din motive etnice,

fiind născut pe un teritoriu aparținând Statului Român.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia,

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții

din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutat în altă

localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanței,

aprobată prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate le-au fost

asimilate, și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul

unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din localitatea de

domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică,

ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal, instanța a apreciat că

și copilul născut în localitatea în care părinții au fost refugiați, are

același statut cu aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui, la data

retrocedării pământului românesc.

Împrejurarea că reclamantul nu era

născut la data refugiului și că nu avea domiciliu de unde să fie refugiat, nu

este relevantă, atâta vreme, cât și refugierea părinților l-a lipsit de dreptul

de a avea un domiciliu legal.

De precizat că, potrivit art. 7 alin.

(2) din Decretul nr. 31/1954, drepturile copilului se recunosc de la concepție,

dacă se naște viu.

Perioada de concepție legală are

relevanță numai la stabilirea filiației, și nu la acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În consecință, soluția instanței de

fond fiind legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 62 din 15 ianuarie 2004,

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 decembrie 2004.