ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.05.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3241/2008

HOTĂRÂRE
22.05.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3241/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursului civil de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 3988 din 23 noiembrie 2006. Tribunalul Harghita a respins

acțiunea formulată de reclamanta B.M. prin care a solicitat obligarea pârâtei SC

F.P. SA, prin lichidator judiciar SC G.M.C. SRL să emită decizie sau dispoziție

motivată de soluționare a cererii de restituire în natură a imobilului înscris

în C.F. 12900 Gheorghieni, nr. top. 9224.

Pentru

a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin încheierea nr. 11 din 24

februarie 2003, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului

Harghita, s-a declanșat procedura falimentului împotriva debitoarei SC F.P. SA.

și numirea în calitate de lichidator judiciar a SC G.M.C. SRL Tg. Mureș.

Lichidatorul

judiciar a constatat că imobilul construcții a intrat în patrimoniul pârâtei SC

F.P. SA., la data înființării societății, fiind cuprins în actul constitutiv.

Terenul

se află în proprietatea statului, fiind administrat de pârâtă.

În

conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1995, lichidatorul judiciar a procedat

la înstrăinarea activelor debitoarei, proprietarul acestora fiind SC S.S. SRL,

cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Prin

urmare, a constatat tribunalul, pârâta nu este unitate deținătoare, iar

lichidatorul judiciar nu are atribuții de soluționare a notificărilor.

Prin

decizia nr. 86A din 4 octombrie 2007, Curtea de Apel Tg. Mureș a admis apelul

declarat de reclamantă, a schimbat sentința atacată și a obligat pârâta, prin

lichidator, să soluționeze notificarea.

Curtea

de apel a reținut că reclamanta a transmis notificare către A.P.A.P.S., care,

la rândul său, a transmis cererea și actele doveditoare către SC F.P. SA. Tg.

Mureș, care era unitate deținătoare la acea dată.

Pârâta

a procedat la vânzarea imobilului către SC S.S. SRL Gheorghieni la 5 aprilie

2006, cu toate că exista cerere de restituire în natură.

A

mai reținut instanța de apel, că pârâta, în calitate de persoană juridică

deținătoare, era obligată să emită în favoarea reclamantei dispoziție sau

decizie motivată în soluționarea notificării.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC G.M.C. SRL.

Invocând

dispozițiile art. 304 pct. 3 și 4 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia

este nelegală.

Hotărârea

a fost dată cu încălcarea flagrantă a competenței altei instanțe, pentru că,

potrivit art. 11 alin. (1) lit. j) din legea privind procedura insolvenței,

judecătorul sindic are competența de a judeca orice contestație a persoanelor

interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de

lichidator.

A

mai arătat recurenta, că înstrăinarea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor

prevăzute de lege, că nu mai este proprietara imobilului, iar lichidatorul nu

are competența de a soluționa notificările transmise în baza Legii nr. 10/2001.

Criticile

formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 C.

proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Astfel,

în ceea ce privește criticile referitoare la judecata cauzei cu depășirea

normelor privitoare la competența materială, se constată că regimul juridic al

imobilelor preluate abuziv este reglementat de Legea nr. 10/2001, iar conform

dispozițiilor acestei legi, competența de soluționare în primă instanță a

cauzelor ce izvorăsc din aplicarea sa, aparține secției civile a tribunalului.

Faptul

că unitatea deținătoare este societate privatizată, aflată în procedura

reorganizării administrative sau lichidării judiciare nu are nici o relevanță

în ceea ce privește instanța competentă, deoarece, competența materială în

acest gen de litigii se stabilește în funcție de natura cauzei, și nu în

funcție de calitatea uneia dintre părțile între care s-a născut litigiul.

Judecătorul

sindic are competențe strict delimitate de Codul comercial, iar extinderea

competențelor acestuia și la litigii ce își au izvorul în legi civile speciale

ar constitui o încălcare a normelor de competență materială.

Legat

de statutul societății pârâte, de societate față de care s-a declanșat

procedura lichidării judiciare, nici critica referitoare la faptul că

lichidatorul judiciar nu are competența de a soluționa notificări nu este

întemeiată.

Deschiderea procedurii

falimentului nu înseamnă încetarea calității de persoană juridică, ci încetarea

dreptului de a administra bunurile și de a le înstrăina, astfel încât, în

situația în care societatea a fost notificată și trebuie să răspundă la

notificare, sarcina de a emite dispoziție sau decizie motivată revine lichidatorului.

În acest sens sunt și prevederile

pct. 21.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate

prin H.G. nr. 250/2007.

În cadrul procedurii instituite de

Legea nr. 10/2001, în raportul juridic dintre notificator și notificat, primului

îi revine obligația de a respecta condițiile impuse de lege cu privire la

modalitatea de transmitere a notificării și de depunere a actelor doveditoare,

iar persoana juridică notificată are obligația legală de a emite în termenul

stabilit de lege o dispoziție sau decizie motivată.

Acesta este motivul pentru care,

din moment ce a primit notificarea, recurenta-pârâtă era obligată să răspundă

solicitării prin decizie sau dispoziție motivată, indiferent de soluția pe care

ar fi pronunțat-o.

Față de cele arătate, recursul

declarat se va privi ca nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., se va respinge ca atare.

Având în vedere dispozițiile art.

274 C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de

judecată către intimata-pârâtă, reprezentând onorariu de avocat.

ÎN

Respinge recursul declarat de

pârâta SC F.P. SA. Gheorghieni, prin lichidator judiciar G.M.C. SRL împotriva

deciziei nr. 86A din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Obligă pe recurenta-pârâtă SC F.P.

SA., prin lichidator judiciar G.M.C. SRL la plata cheltuielilor de judecată în

sumă de 3000 lei (trei mii RON) către intimata-reclamantă B.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 mai 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-03-05
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1474/2010
Decizia nr. 457 din 30 decembrie 2005, emisă de pârâta SC S. SA a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului situat în Tg. Mureș înscris în C.F. și s-a propus acordarea de despăgubiri, în conformitate cu prevederile Titlului
ÎCCJ 2004-02-27
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1590/2004
7 iunie 1977, în baza art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, a stabilit că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, în baza art. 24 alin. (1), raportat la art. 12 din Legea nr. 10/2001 a obligat deținătorul imobilului,
ÎCCJ 2007-12-12
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8373/2007
Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanții G.N.M. și G.I.C. au chemat în judecată pe pârâta SC S. SRL, solicitând ob
ÎCCJ 2008-05-20
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2028/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea depusă la 21 februarie 2007 la Judecătoria Toplița, reclamanta SC P. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC F. SA, prin lichidator j
ÎCCJ 2008-09-26
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5241/2008
ților la restituirea în natură a imobilului descris în cererea inițială. Cererea a fost respinsă prin sentința nr. 321 din 14 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă. Decizia civilă nr. 7/A din 6 februarie 2003 pronunțată d
Sursă