ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3241/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3241/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
recursului civil de față;
Din
examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 3988 din 23 noiembrie 2006. Tribunalul Harghita a respins
acțiunea formulată de reclamanta B.M. prin care a solicitat obligarea pârâtei SC
F.P. SA, prin lichidator judiciar SC G.M.C. SRL să emită decizie sau dispoziție
motivată de soluționare a cererii de restituire în natură a imobilului înscris
în C.F. 12900 Gheorghieni, nr. top. 9224.
Pentru
a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin încheierea nr. 11 din 24
februarie 2003, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului
Harghita, s-a declanșat procedura falimentului împotriva debitoarei SC F.P. SA.
și numirea în calitate de lichidator judiciar a SC G.M.C. SRL Tg. Mureș.
Lichidatorul
judiciar a constatat că imobilul construcții a intrat în patrimoniul pârâtei SC
F.P. SA., la data înființării societății, fiind cuprins în actul constitutiv.
Terenul
se află în proprietatea statului, fiind administrat de pârâtă.
În
conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1995, lichidatorul judiciar a procedat
la înstrăinarea activelor debitoarei, proprietarul acestora fiind SC S.S. SRL,
cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Prin
urmare, a constatat tribunalul, pârâta nu este unitate deținătoare, iar
lichidatorul judiciar nu are atribuții de soluționare a notificărilor.
Prin
decizia nr. 86A din 4 octombrie 2007, Curtea de Apel Tg. Mureș a admis apelul
declarat de reclamantă, a schimbat sentința atacată și a obligat pârâta, prin
lichidator, să soluționeze notificarea.
Curtea
de apel a reținut că reclamanta a transmis notificare către A.P.A.P.S., care,
la rândul său, a transmis cererea și actele doveditoare către SC F.P. SA. Tg.
Mureș, care era unitate deținătoare la acea dată.
Pârâta
a procedat la vânzarea imobilului către SC S.S. SRL Gheorghieni la 5 aprilie
2006, cu toate că exista cerere de restituire în natură.
A
mai reținut instanța de apel, că pârâta, în calitate de persoană juridică
deținătoare, era obligată să emită în favoarea reclamantei dispoziție sau
decizie motivată în soluționarea notificării.
Împotriva
acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC G.M.C. SRL.
Invocând
dispozițiile art. 304 pct. 3 și 4 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia
este nelegală.
Hotărârea
a fost dată cu încălcarea flagrantă a competenței altei instanțe, pentru că,
potrivit art. 11 alin. (1) lit. j) din legea privind procedura insolvenței,
judecătorul sindic are competența de a judeca orice contestație a persoanelor
interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de
lichidator.
A
mai arătat recurenta, că înstrăinarea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor
prevăzute de lege, că nu mai este proprietara imobilului, iar lichidatorul nu
are competența de a soluționa notificările transmise în baza Legii nr. 10/2001.
Criticile
formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 C.
proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Astfel,
în ceea ce privește criticile referitoare la judecata cauzei cu depășirea
normelor privitoare la competența materială, se constată că regimul juridic al
imobilelor preluate abuziv este reglementat de Legea nr. 10/2001, iar conform
dispozițiilor acestei legi, competența de soluționare în primă instanță a
cauzelor ce izvorăsc din aplicarea sa, aparține secției civile a tribunalului.
Faptul
că unitatea deținătoare este societate privatizată, aflată în procedura
reorganizării administrative sau lichidării judiciare nu are nici o relevanță
în ceea ce privește instanța competentă, deoarece, competența materială în
acest gen de litigii se stabilește în funcție de natura cauzei, și nu în
funcție de calitatea uneia dintre părțile între care s-a născut litigiul.
Judecătorul
sindic are competențe strict delimitate de Codul comercial, iar extinderea
competențelor acestuia și la litigii ce își au izvorul în legi civile speciale
ar constitui o încălcare a normelor de competență materială.
Legat
de statutul societății pârâte, de societate față de care s-a declanșat
procedura lichidării judiciare, nici critica referitoare la faptul că
lichidatorul judiciar nu are competența de a soluționa notificări nu este
întemeiată.
Deschiderea procedurii
falimentului nu înseamnă încetarea calității de persoană juridică, ci încetarea
dreptului de a administra bunurile și de a le înstrăina, astfel încât, în
situația în care societatea a fost notificată și trebuie să răspundă la
notificare, sarcina de a emite dispoziție sau decizie motivată revine lichidatorului.
În acest sens sunt și prevederile
pct. 21.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate
prin H.G. nr. 250/2007.
În cadrul procedurii instituite de
Legea nr. 10/2001, în raportul juridic dintre notificator și notificat, primului
îi revine obligația de a respecta condițiile impuse de lege cu privire la
modalitatea de transmitere a notificării și de depunere a actelor doveditoare,
iar persoana juridică notificată are obligația legală de a emite în termenul
stabilit de lege o dispoziție sau decizie motivată.
Acesta este motivul pentru care,
din moment ce a primit notificarea, recurenta-pârâtă era obligată să răspundă
solicitării prin decizie sau dispoziție motivată, indiferent de soluția pe care
ar fi pronunțat-o.
Față de cele arătate, recursul
declarat se va privi ca nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.
civ., se va respinge ca atare.
Având în vedere dispozițiile art.
274 C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de
judecată către intimata-pârâtă, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de
pârâta SC F.P. SA. Gheorghieni, prin lichidator judiciar G.M.C. SRL împotriva
deciziei nr. 86A din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția
civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.
Obligă pe recurenta-pârâtă SC F.P.
SA., prin lichidator judiciar G.M.C. SRL la plata cheltuielilor de judecată în
sumă de 3000 lei (trei mii RON) către intimata-reclamantă B.M.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 22 mai 2008.