ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8020/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8020/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată la 5 februarie 2003 la Tribunalul Dolj, se
cția civilă, reclamanta P.M.G. a chemat în judecată
Primăria
Comunei Seaca de Pădure, județul Dolj, solicitând obligarea acesteia de a emite
dispoziție motivată pentru restituirea în natură a
terenului intravilan în suprafață de 3950 mp, situat în comuna Seaca de
Pădure, cu vecinătățile: răsărit - S.M., apus și
miazănoapte -
șoseaua comunală,
miazăzi - tarlaua comunală.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că terenul a aparținut
tatălui
său, B.C.I., decedat la
2 martie 1994, care îl dobândise prin
moștenire
de la B.C., acesta, la rândul său dobândindu-1 prin actul de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 5548/1912.
Reclamanta a precizat că, prin sentința civilă nr. 5633 din 10 august
1962, terenul a trecut
în proprietatea statului, fiind considerat bun fără
stăpân, conform art. 1 din
Decretul nr. 111/1951 și, deși în temeiul art. 21
din Legea nr. 10/2001 a notificat Primăria comunei
Seaca de Pădure, aceasta refuză emiterea dispoziției.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 2 alin. (1)
lit. d),
art. 23 și art. 24 din
Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 747 din 12 decembrie 2007 Tribunalul Dolj a
admis în parte acțiunea
astfel cum a fost precizată și a obligat Primarul
comunei Seaca de Pădure să
emită dispoziție motivată pentru restituirea în
natură a imobilului teren intravilan în suprafață de
3523 mp pe
următoarele amplasamente: 1323 mp
în T 20, p. 799 și 800; 2200 mp în
T
82 p 2 și 2/1, conform raportului de expertiză întocmit de expert P.I
.A.
S-a disjuns capătul de cerere privind constatarea în parte a nulității
absolute a certificatului de atestare a
dreptului de proprietate asupra
terenurilor
seria M O 7 nr. 1151 emis la 16 ianuarie 1996 de M.A.A., cu
privire la suprafața de teren ocupată de SC A. SA
Seaca de Pădure, în vederea soluționării acestei cereri de Curtea de Apel
Craiova, secția
contencios administrativ și fiscal.
S-a reținut că terenul de 3950 mp este situat în intravilanul Comunei
Seaca de Pădure, nu este
afectat de detalii de sistematizare, iar, la data promovării acțiunii,
suprafața menționată era deținută după cum urmează:
1233 mp, în tarlaua 20 de S.M.
și G., parcelele 799 și
800, în baza titlului de proprietate nr. 71 - 58933 din
10 iulie 1998 eliberat
pe numele autorului S.M., de S.M. și G. 2200
mp, în tarlaua 821,
parcelele 2 și 2/1, în baza aceluiași titlu de proprietate;
de SC A. Seaca de Pădure, 427 mp, în baza
certificatului de
atestare a dreptului de
proprietate M O 7 nr. 1151 din 16 ianuarie 1996.
Cu privire la titlul de proprietate nr. 71 - 58933/1998, s-a reținut că
prin sentința civilă nr. 284/F
din 4 octombrie 2006 pronunțată de
Judecătoria
Craiova, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 330 din 27 februarie 2007 a
Tribunalului Dolj, s-a constatat nulitatea absolută parțială
în ce privește suprafețele de 0,0639 ha din tarlaua 20 parcela 799 și
684 mp din tarlaua 2000, parcela 800.
Prin aceleași
hotărâri s-a constatat și nulitatea absolută parțială a
titlului nr. 674 - 19542 din 10 iulie 1998 emis numiților S.M. și
G., pentru suprafața de 0,07 ha din tarlaua 82,
parcela 21.
Ca atare, în conformitate cu constatările expertizei, s-a concluzionat
că reclamantei i se poate restitui în natură
terenul în suprafață totală de
3523 mp, pe
amplasamentele menționate, astfel că, în baza art. 24 din
Legea nr.
10/2001, este întemeiată cererea de obligare a pârâtului de a emite dispoziție
motivată în acest sens.
Referitor la terenul de 427 mp deținut de SC A. SA Seaca de
Pădure, s-a constatat că
soluționarea capătului de cerere având ca obiect
constatarea nulității absolute
parțiale a certificatului de atestare a dreptului
de proprietate emis în temeiul
H.G. nr. 834/1991 este de competența Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ
și fiscal, și s-a dispus
disjungerea
cererii.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamanta, susținând
că instanța a fost
investită cu soluționarea unei acțiuni cu obiect complex,
întemeiată pe dispozițiile art. 24 și art. 50 din
Legea nr. 10/2001 și deși
certificatul de
atestare a dreptului de proprietate a cărei anulare s-a solicitat
este un act emis de un organ administrativ, pentru
o bună administrare a
justiției,
competența materială revenea, în primă instanță, tribunalului,
intervenind
prorogarea conform art. 17 C. proc. civ.
S-a mai susținut că tribunalul a reținut greșit că doar suprafața de 427
mp este
deținută de SC A. SA Seaca de Pădure și că aceasta este
amplasată în tarlaua 82, parcela 2 și 1.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 178 din 12 mai
2008, a respins apelul
reclamantei ca nefondat reținând, în esență, că
prevederile art. 17 C. proc.
civ. nu sunt aplicabile în speță întrucât cererea
reclamantei pentru constatarea
nulității certificatului de atestare a dreptului
de proprietate nu poate fi calificată ca accesorie,
iar acest certificat
reprezintă un act
administrativ, emis de autoritatea publică centrală și care poate fi atacat în
condițiile prevăzute de art. 1 și art. 10 din Legea nr. 554/2004
raportat
la art. 3 pct. 1 C. proc. civ., legea instituind o procedură specială
derogatorie de la normele dreptului comun, în
ceea ce privește soluționarea
unei astfel de cereri.
Solicitarea
reclamantei de a se efectua o nouă expertiză pentru
stabilirea exactă a dimensiunilor și amplasamentelor suprafețelor de
teren
deținute de SC A. SA Seaca de
Pădure, a fost calificată ca implicând
examinarea
fondului cererii de constatare a nulității certificatului de
atestare menționat, de competența instanței de
contencios administrativ.
Împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termenul legal
reclamanta P.M.G.,
criticând-o ca nelegală pentru motivul
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 17 C.
proc. civ., operand prorogarea de competență. Astfel s-a învederat că instanța
a
fost
investită cu soluționarea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 24 și art.
50 din
Legea nr. 10/2001 republicată (fost art. 46), competența materială aparținând
tribunalului ca instanță de fond și curții de apel în ce privește
soluționarea apelului.
Deși
certificatul de atestare a dreptului de proprietate este un act
emis de un organ central al administrației de
stat, pentru considerente ce
țin de
necesitatea unei bune administrări a justiției, intervine prorogarea de
competență
conform dispozițiilor art. 17 C. proc. civ., același tribunal fiind competent
să soluționeze atât cererea având ca obiect nulitatea
certificatului de atestare a dreptului de proprietate, cât și
solicitările vizând
obligarea
unității notificate de a emite dispoziție și de a restitui în natură
imobilul.
Analizând criticile invocate de recurentă raportat la dispozițiile art.
304 pct. 9 C.
proc. civ. Curtea va constata că recursul reclamantei P.M.G.
este fondat pentru considerentele ce succed:
Prin cererea introductivă înregistrată la Tribunalul Dolj, secția
civilă,
la
5 februarie 2003, reclamanta P.M.G. a solicitat obligarea
Primăriei comunei Seaca de
Pădure, județul Dolj, de a emite dispoziție
motivată de restituire în natură
a imobilului teren intravilan în suprafață de
3950 mp situat în comuna Seaca de Pădure.
Ulterior repunerii pe rol a dosarului după suspendarea în temeiul art.
244 pct. 1 C. proc.
civ., ca urmare a constatării prin hotărâre judecătorească
definitivă și
irevocabilă a nulității absolute parțiale a celor două titluri de
proprietate aflate la
dosar, reclamanta a formulat o precizare a acțiunii,
înregistrată la 9 iulie 2007 (fila 88 dosar fond),
prin care a solicitat
constatarea nulității
absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului
de
proprietate asupra terenurilor seria M O 7 nr. 1151/1996 emis de
Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării
Rurale, certificat în care a
susținut că este inclusă o parte din
terenul în litigiu.
Potrivit art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii și incidentale sunt
în căderea
instanței competente
să judece cererea principală.
Prorogarea legală de competență are loc atunci când instanța sesizată
își prelungește competența în temeiul unei dispoziții exprese a legii.
Dispozițiile
art. 17 C. proc. civ. se justifică prin aceea că atât cererile
accesorii cât și cele incidentale se află în
raporturi de dependență față de
acțiunea principală.
Problema în speță este de a stabili dacă prorogarea de competență se
poate realiza și în acele cazuri în care cererile accesorii sau incidentale ar
intra în competența absolută a altor organe
de jurisdicție sau a altor instanțe judecătorești.
Sunt vizate
cazurile de competență materială și de competență
teritorială excepțională. Pentru aceste ipoteze, literatura de
specialitate și
jurisprudența au
considerat că prorogarea de competență se poate extinde
în baza dispozițiilor de principiu consacrate în
art. 17 C. proc. civ.
In promovarea acestui punct de vedere se pornește de la constatarea
că dispozițiile art. 17 C. proc. civ. sunt
situate într-un titlu distinct al Cărții
I
(Titlul III), intitulat
„Dispoziții Speciale". Prin urmare, în această
concepție, dispozițiile art. 17 C. proc. civ. au un caracter derogator
de la regulile
de competență instituite în art. 1-16 C. proc. civ.
Reclamanta a invocat și în recurs împrejurarea că pentru capătul de
cerere privind obligarea primăriei de a emite
dispoziție cu privire la restituirea în natură a terenului în suprafață de 3950
mp, competența
aparține tribunalului ca
instanță de fond și secției civile a curții de apel, în
calea de atac a
apelului.
Reclamanta a
formulat acțiunea în cadrul procesual edictat de
dispozițiile Legii nr. 10/2001, urmărind, în principiu, restituirea în
natură a
imobilului pentru care, ca
o chestiune prejudicială, era necesar să se obțină,
pe cale
judecătorească, desființarea actelor juridice de înstrăinare a imobilului de
către stat, societății A. SA.
Ca atare, chiar dacă certificatul de atestare a dreptului de proprietate
este un
act emis de un organ central al administrației de stat, pentru
considerentele
menționate și în scopul asigurării unei bune administrări a
justiției, se consideră
că a intervenit prorogarea de competență, potrivit art.
17 C. proc. civ., tribunalul fiind competent să
soluționeze în primă instanță ambele capete de cerere.
Recurgerea la Legea contenciosului administrativ ar lipsi de finalitate
procedura Legii nr.
10/2001, fiind înlăturat spiritul său, acela al regulii
restituirii în natură în măsura
în care cerințele sale, inclusiv în ceea ce
privește valabilitatea actelor
juridice încheiate în cadrul procesului de
privatizare, ar fi întrunite.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează ca în temeiul art. 312 alin.
(
3) C.
proc. civ. să admită recursul reclamantei și să caseze decizia menționată.
Se va admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile
nr. 747 pronunțate de
Tribunalul Dolj, secția civilă, la 12 decembrie 2007
și se va schimba în parte
sentința în sensul că se va trimite spre competentă
soluționare către Tribunalul
Dolj, secția civilă, cererea de constatare a
nulității absolute parțiale a certificatului de
atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M O 7 nr. 1151
emis la 16 ianuarie
1996 de către
Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu
privire la suprafața de teren ocupată de SC A. SA
Seaca de Pădure,
județul Dolj.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta P.M.G.
împotriva deciziei civile nr.
178 din 12 mai 2008 a Curții de Apel Craiova, s
ecția civilă.
Casează decizia civilă sus menționată.
Admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.
747 din 12 decembrie
2007 a Tribunalului Dolj, secția civilă.
Schimbă în parte sentința, în sensul că, trimite spre competentă
soluționare către Tribunalul Dolj, secția civilă, cererea de constatare a
nulității absolute parțiale a certificatului
de atestare a dreptului de
proprietate
asupra terenului seria M O 7 nr. 1151 emis la 16 ianuarie 1996 de către pârâtul
Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu
privire la suprafața de teren ocupată de SC A. SA
Seaca de Pădure.
Menține celelalte dispoziții
ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 12 decembrie 2008.