ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7834/2007

Deliberând, în condițiile art. 256

C. proc. civ. asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 2

septembrie 2004 pe rolul Tribunalului Dolj reclamantul M.I.D. a formulat o

plângere împotriva dispoziției nr. 2364 din 3 august 2004 în contradictoriu cu

Primăria și Primarul orașului Segarcea.

Acțiunea a fost întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Tribunalul Dolj prin sentința civilă

nr. 414 din 25 aprilie 2006 a admis contestația și a obligat pe pârâți la

restituirea în natură, către reclamanți, a terenului în suprafață de 500 mp

situat în Segarcea, individualizat prin raportul de expertiză M.P. Pârâții au

mai fost obligați la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul

construcție demolat (echivalentul a 3141 dolari SUA). S-a mai dispus subrogarea

reclamantului în drepturile Statului ce decurg din contractul de concesiune din

10 iulie 1992.

În motivarea acestei sentințe s-a

reținut că deși au avut loc negocieri între Primărie și petent soldate cu un

proces-verbal nr. 6246, notificarea adresată Primăriei a fost respinsă pentru

că reclamantul nu a dovedit că este moștenitorul numitului M.I.I.

Instanța a constatat că respingerea

notificării este nefondată față de împrejurarea că reclamantul a prezentat

dovezi în demonstrarea calității de persoană îndreptățită în sensul art. 3

alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (certificat de

moștenitor nr. 147 din 9 iulie 2005).

S-a reținut din raportul dispus în

cauză că terenul revendicat a fost identificat în suprafață de 500 mp, din

acesta, porțiunea de 377,54 mp fiind lipsită de construcții, iar cea de 122,46

mp fiind ocupată de o construcție deținută de C.E.C. în baza unui contract de

concesiune.

S-a apreciat că terenul din spatele

blocului este liber și accesul la blocurile din jur se face prin partea de

vest. Ca urmare, s-a dispus restituirea în natură.

În ce privește despăgubirea pentru

imobilul demolat instanța a reținut că reclamantul chemat la negocieri la

Comisie a fost de acord cu suma 3141 dolari SUA și, ca urmare, au fost obligați

pârâții la contravaloarea echivalentului în lei la data plății a acestei sume.

Curtea de Apel Craiova prin decizia

civilă nr. 586 din 7 mai 20027 a admis apelurile declarate de Primăria orașului

Segarcea, Primarul orașului Segarcea și Statul Român prin Ministerul Economiei

și Finanțelor.

A fost schimbată sentința în sensul

că s-a dispus anularea dispoziției nr. 2364/2004 a Primăriei și au fost

obligați pârâții la restituirea în natură reclamantului a suprafeței de 400 mp

situată în str. U. la fostul nr. 48 individualizat prin raportul de expertiză

M.P.

S-a dispus subrogarea reclamantului

în drepturile Primăriei orașului Segarcea, ce decurg din contractul de

concesiune din 10 iulie 1992.

Au fost menținute restul

dispozițiilor și respinsă acțiunea împotriva Statului Român reprezentat de

Ministerul Economiei și Finanțelor.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut că în cauză Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor nu are

calitate procesuală pasivă, acțiunea privind o contestație împotriva unei

dispoziții emise de Primăria orașului Segarcea.

Potrivit art. 28 din Legea nr.

10/2001 statul prin Ministerul Finanțelor are calitate procesuală și numai dacă

nu se cunoaște deținătorul imobilului revendicat și dacă nici Primăria nu

identifică unitatea deținătoare. Cum în cauză terenul este deținut de Primărie

care a și emis dispoziție în soluționarea notificării, calitatea procesuală a

statului nu a fost dovedită.

Instanța a conchis, drept urmare, că

reclamantul se va substitui nu în drepturile Statului, ci în drepturile

Primăriei, decurgând din contractul de concesiune pentru suprafața de 122,46 mp

din terenul revendicat și care sunt ocupate de o clădire a C.E.C. - ului.

S-a mai constatat că instanța de

fond deși a admis contestația nu a dispus anularea dispoziției contestate

2364/2004.

Critica referitoare la cuantumul

despăgubirilor pentru imobilul demolat s-a considerat neîntemeiată față de

împrejurarea că suma a fost negociată și acceptată de reclamant iar după

apariția Legii nr. 247/2005 despăgubirile vor fi stabilite în final de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Apelul pârâților Primăria și

Primarul orașului Segarcea a fost considerat întemeiat numai cât privește

suprafața de teren cu privire la care s-a dispus restituirea în natură. Astfel

s-a considerat nefondată decizia de restituire a suprafeței de 500 mp față de

împrejurarea că din actul de proprietate și din decretul de expropriere rezultă

că fostul proprietar a deținut și ulterior i s-au expropriat 400 mp. S-a mai

constatat că din eroare i s-a dat contestatorului și parcela de 162,50 mp teren

deținut de o altă persoană, P.I.

Celelalte critici au fost

considerate nefondate, expertiza indicând posibilitatea restituirii în natură a

terenului solicitat, accesul la blocuri și la clădirea C.E.C. – ului nefiind

obstrucționată de această restituire.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs în termenul legal pârâții primarul și Primăria orașului

Segarcea.

Pârâții au criticat decizia pentru

că soluția este în totală contradicție cu probele administrate. În acest sens

instanța a obligat pârâții la restituirea în natură a unui teren de 400 mp

identificat conform raportului de expertiză efectuat de expertul M.P. care, în

noul raport de expertiză dispus de instanța de apel, are calitatea de expert

asistent, el fiind cel care a întocmit prima expertiză dispusă în cauză de

instanța de fond. S-a criticat împrejurarea că instanța nu a ținut cont de

expertiza efectuată în apel de expert D.D. desemnat de instanță pentru aceste

probe și ale cărui concluzii sunt în sensul că terenul nu se poate identifica

cu certitudine.

Critica a mai privit ignorarea de

către instanța de apel a faptului că terenul făcea parte din proprietatea

privată a pârâților cât și a faptului că autorul reclamantului a încasat

despăgubiri, la momentul exproprierii, în sumă de 13.348 lei, sumă pentru care

autorul reclamantului a semnat și care nu s-a dedus din suma fixată drept

despăgubire.

S-a mai trecut cu vederea că deși

reclamantul figura cu 250 mp i s-au acordat 400 mp.

Analizând decizia atacată prin

prisma criticilor formulate se constată că recursul pârâților este întemeiat și

se va admite pentru considerentele ce urmează:

Instanța de apel a încuviințat în

cauză o nouă expertiză, pentru identificarea terenului și pentru stabilirea

situației de fapt a acestuia. În acest sens a fost desemnat expert D.D. Pentru

această nouă expertiză, instanța a încuviințat reclamantului un expert

asistent, în persoana lui M.G.P.

S-au întocmit două rapoarte de

expertiză separată.

Un prim raport de expertiză depus la

dosar este cel întocmit de M.P. „ca expert asistent al reclamantului”. Acesta

apreciază că din 500 mp suprafață de teren deținută de tatăl reclamantului, au

fost expropriați în mod abuziv 350 mp. Acest expert asistent al reclamantului a

identificat o suprafață de 377,54 mp liberă de construcții din care 28,42 mp îl

ocupă o clădire a CEC, sucursala Dolj, iar 28,06 mp îl reprezintă spațiu de

protecție al acestei clădiri conform schiței de la fila 56.

Al doilea raport de expertiză depus

în cauză, la filele 60-63 este raportul întocmit de expertul desemnat în cauză,

D.D., care face mențiunea că la efectuarea expertizei a participat și expertul

M.G.P. Expertul D.D. semnalează că în lipsa planului de situație nr. 6 al

actelor de proprietate și documentelor de expropriere, nu poate fi identificată

cu certitudine amplasarea terenului, dar apreciază că aceasta a fost

considerată a fi aceea din expertiza din dosarul de fond. Acest expert ca

răspuns la obiectivele stabilite de instanță, reia constatările expertizei de

fond, instanța fiind invitată să decidă.

Deși instanța de apel a revenit prin

adresă către expertul D.D., în vederea efectuării raportului de expertiză având

în vedere și actele depuse, conform celor consemnate în încheierea de ședință

din 26 martie 2007 (la fila 83 din dosarul de apel) totuși a considerat cauza

în stare de judecată, fără să motiveze ce a determinat revenirea asupra probei

deja admisă și considerată inițial necesară în raport de concluziile raportului

întocmit de expertul desemnat în cauză.

Sub acest aspect se constată că

instanța a aplicat greșit legea atât din punct de vedere procedural cât și

material.

Prin motivele de apel pârâții au

solicitat o nouă expertiză care a fost admisă. Instanța nu a observat că, în

maniera în care expertiza a fost efectuată nu s-a observat că expertul D.D. nu

a lămurit problemele ridicate în instanță.

Instanța, nelămurită de expertul

desemnat, avea la îndemână dispozițiile art. 212 alin. (1) C. proc. civ., ea

putând dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză.

Inițial instanța a dispus întregirea

expertizei, măsură la care s-a renunțat, fără explicații.

Mai mult decât atât, instanța a

reținut concluziile expertului asistent al reclamantului, fără să explice de ce

a făcut această alegere. În mod egal s-a ignorat faptul că noua expertiză

încuviințată urmărea a da o replică la expertiza inițială întocmită de expert

M., astfel că acest expert, prin această modalitate, și-a impus punctul său de

vedere, el fiind de altfel și unica „voce de specialitate” în cauză, indiferent

de faza dosarului, de vreme ce instanța nu a explicat de ce în defavoarea

expertului desemnat pentru a face o contraexpertiză l-a preferat pe expertul

asistent, care, prin poziția sa de „expert asistent” a trecut de partea

reclamantului și deci a încetat să mai fie obiectiv.

Sub acest aspect instanța de apel nu

a explicat, făcând această selecție între rapoartele de expertiză, cum se

conciliază această alegere cu critica referitoare în mod expres la modalitatea

de efectuare a expertizei prin necercetarea unor documente indicate precis.

Concluziile expertului nu sunt

coroborate nici cu actele depuse la dosar cât privește întinderea dreptului de

proprietate al autorului reclamantului, instanța nesoluționând aspectele legate

de câtimea suprafeței de teren revendicat, așa cum rezultă din pretențiile din

notificarea soluționată administrativ și neaflată în dosar și din actele de

proprietate și nesolicitată de instanță și schițele depuse.

Din schița depusă la dosar la fila

56 rezultă că 162,50 mp sunt deținuți de proprietar. Cu toate acestea expertul

M.G.P. prezintă acest teren ca fiind liber, și care deci se poate restitui deși

în componența suprafeței de 377,54 mp, în care se includ și terenurile, două

revendicate, se afirmă că o suprafață de 162,50 mp aparține unei alte persoane

fizice.

Observându-se toate aceste

inadvertențe se constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și

netemeinică, situația de fapt nefiind pe deplin stabilită în condițiile art.

315 C. proc. civ.

În temeiul art. 312 C. proc. civ. se

va admite recursul pârâților și se va casa decizia, cauza urmând a fi trimisă

la Curtea de apel pentru rejudecarea apelurilor, ocazie cu care se vor completa

probele pentru a se stabili natura juridică prin refacerea expertizei de către

un expert neutru, în sensul identificării terenului revendicat în raport de

actele din dosar (anexa la Decretul nr. 404/R, titlul de proprietate).

Se va verifica totodată situația

încasării despăgubirilor și se vor avea în vedere și criticile formulate sub

acest aspect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâții

Primăria orașului Segarcea și Primarul orașului Segarcea împotriva deciziei nr.

586 din 7 mai 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie

2007.