ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3554/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 22 ianuarie 2001

reclamanta B.L. a chemat în judecată pârâții SC B.T.T. SA și Orașul Predeal

prin primar, solicitând rectificarea C.F. Râșnov, în sensul reintabulării

imobilului pe numele său; obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate

și pașnica folosința imobilul teren și construcție în suprafață de 2.186 m.p. situat la Pârâul Rece înscris în C.F., precum și să se constate nulitatea titlului de proprietate

emis în favoarea SC B.T.T. SA.

Prin sentința civilă nr. 55

din 11 februarie 2002 Tribunalul București, secția civilă, a respins acțiunea

ca nefondată.

Prin Decizia nr. 933 din 30

septembrie 2004, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de B.L. împotriva

sentinței menționate pe care a casat-o cu reținerea cauzei spre rejudecare.

Prin aceeași decizie s-a

disjuns petitul acțiunii pretinse asupra constatării nulității parțiale a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de M.T.T. în

favoarea SC B.T.T. SA și s-a declinat competența de soluționare a acestuia în

favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Astfel, investită Curtea de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 929 din 29 martie 2007 a respins cererea ca inadmisibilă constatând

că reclamanta nu a îndeplinit cerințele art. 5 Legea nr. 29/1990 privind

procedura administrativ prealabilă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs B.M.N. moștenitor al defunctei B.L.

Recurentul prin mandatar a

atacat hotărârea Instanței de Fond întemeindu-se un drept pe dispozițiile art. 304

pct. 3 și pct. 8 C. proc. civ.

În opinia sa, Instanța a

interpretat greșit natura juridică a raportului dedus judecății, întrucât

cererea de chemare în judecată se referă la constatarea nulității absolute a

actelor de privatizare a SC B.T.T. SA, în ce privește înstrăinarea imobilului

ce i-a fost atribuit prin certificatul de atestare, temeiul de drept fiind art.

46 din Legea nr. 10/2001 și nicidecum dispozițiile C. proc. civ. sau contenciosului

administrativ. Ca atare greșit s-a reținut incidența acestora.

Recursul nu este fondat.

Prin acțiunea introductivă

astfel cum a fost formulată de către autoarea recurentului B.M., acesta a

solicitat printre altele anularea certificatului de atestare al dreptului de proprietate

emis în favoarea SC B.T.T. SA.

Faptul că reclamanta a

înțeles să-și întemeieze acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 calificând

certificatul contestat drept act de privatizare nu are relevanță, și corect a

fost înlăturat de Instanța fondului, față de împrejurarea că actul a cărui

anulare se solicită este un act administrativ de autoritate supus cenzurii

Instanței de contencios.

În atare situație, prin aplicarea dispozițiilor

legale care reglementează materia contenciosului administrativ, legal și

temeinic s-a apreciat că la data sesizării Instanței, procedura administrativă

prealabilă nu era îndeplinită, astfel încât în raport de dispozițiile art. 5

din Legea nr. 29/1990 în vigoare la acel moment, acțiunea în anulare era

inadmisibilă.

Văzând dispozițiile art.312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.M.N.

împotriva sentinței civile nr.929 din 29 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 26 septembrie 2007.