ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3228/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3228/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La data de 11 septembrie
2006, reclamanta SC A. SA Timișoara a chemat în judecată pe pârâta SC S.B. SRL
Oradea solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să-și
execute obligațiile contractuale prevăzute de O.U.G. nr. 28/1999 și contractul nr.
485 din 20 aprilie 2005 privind operațiunea de scoatere a memoriei fiscale din
aparatele electronice de marcat sub sancțiunea plății de daune cominatorii de
100 lei/zi întârziere, în caz de neexecutare a hotărârii.
Tribunalul Bihor Oradea, secția
comercială, prin sentința comercială nr. 220/ Com din 31 ianuarie 2007, a
respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei și a obligat-o la cheltuieli de
judecată de 700 lei către pârâtă.
Pentru a pronunța această
hotărâre instanța de fond a reținut că în contractul nr. 485 din 20 aprilie
2005 expirat la data de 1 aprilie 2006, de suport tehnic și mentenanță, având
ca obiect acordarea de asistență tehnică pe parcursul exploatării sistemului Software
și Hardware, iar obligația pretinsă de reclamantă excede cadrului contractual.
De altfel, prin neprelungirea contractului prin act adițional de către
reclamantă între părți nu mai există raporturi contractuale și nici obligații
reciproce.
Apelul declarat de
reclamanta SC A. SA Timișoara împotriva acestei hotărâri a fost respins ca
nefondat, de Curte de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ,
prin decizia nr. 50/ CA din 17 aprilie 2007, reținând în considerente că
intimata-pârâtă, în lipsa unui temei contractual nu poate fi obligată la
executarea unei obligații ce a făcut obiectul unui contract expirat și nici la
prețul prevăzut în acel contract.
Împotriva acestei ultime
hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat reclamanta SC A.
SA Timișoara criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în
esență, că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății
și că hotărârea pronunțată în apel este lipsită de temei legal, fiind dată cu
aplicarea greșită a legii, reținând, în mod eronat, că serviciile prestate după
ce contractul a expirat, nu echivalează cu o prelungire a contractului.
În consecință, în temeiul art.
304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost
formulat și motivat în scris, modificarea deciziei atacate și obligarea
intimatei la efectuarea operațiunii de scoatere a memoriei fiscale în
condițiile de preț prevăzute în contract.
Recursul este nefondat pentru
următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la
dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente
cauzei rezultă că instanța de apel, în mod corect a apreciat actul juridic
dedus judecății și probatoriile administrate în cauză pronunțând o hotărâre
temeinică și legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de
reclamantă.
Criticile formulate de
recurentă sunt nefondate, întrucât, ceea ce se pretinde în acțiune nu are temei
legal, deoarece la data înregistrării acțiunii 11 septembrie 2006 contractul de
service și mentenanță nr. 485/2005 expirase la data de 1 aprilie 2006 din culpa
recurentei-reclamante care nu a solicitat prelungirea acestuia printr-un act
adițional.
De altfel, așa cum rezultă
din actele de la dosar, și cum în mod corect, a reținut și instanța de apel,
operațiunile de defiscalizare pretinse de reclamantă nici nu intrau sub
incidența contractului nr. 485/2005 al cărui obiect era serviciul de mentenanță
care se referea strict la menținerea în funcțiune a aparatelor fiscale,
nicidecum la ceea ce se solicită prin acțiune, defiscalizarea, scoaterea
memoriei fiscale, operațiuni care nu sunt cuprinse în fazele de service
standard care au format obiectul contractului de mentenanță.
Pentru cele ce preced,
Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca
nefondat, recursul declarat de reclamantă.
În temeiul dispozițiilor art.
274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată
către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamanta SC A. SA Timișoara împotriva deciziei nr. 50/
CA din 31 ianuarie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios
administrativ și fiscal.
Obligă recurenta la 2000 lei
cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC S.B. SRL Oradea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 18 octombrie 2007.