ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3228/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 11 septembrie 2006, reclamanta SC A. SA Timișoara a chemat în judecată pe pârâta SC S.B. SRL Oradea solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să-și execute obligațiile contractuale prevăzute de O.U.G. nr. 28/1999 și contractul nr. 485 din 20 aprilie 2005 privind operațiunea de scoatere a memoriei fiscale din aparatele electronice de marcat sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei/zi întârziere, în caz de neexecutare a hotărârii. Tribunalul Bihor Oradea, secția comercială, prin sentința comercială nr. 220/ Com din 31 ianuarie 2007, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei și a obligat-o la cheltuieli de judecată de 700 lei către pârâtă.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în contractul nr. 485 din 20 aprilie 2005 expirat la data de 1 aprilie 2006, de suport tehnic și mentenanță, având ca obiect acordarea de asistență tehnică pe parcursul exploatării sistemului Software și Hardware, iar obligația pretinsă de reclamantă excede cadrului contractual. De altfel, prin neprelungirea contractului prin act adițional de către reclamantă între părți nu mai există raporturi contractuale și nici obligații reciproce. Apelul declarat de reclamanta SC A. SA Timișoara împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat, de Curte de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ, prin decizia nr. 50/ CA din 17 aprilie 2007, reținând în considerente că intimata-pârâtă, în lipsa unui temei contractual nu poate fi obligată la executarea unei obligații ce a făcut obiectul unui contract expirat și nici la prețul prevăzut în acel contract.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat reclamanta SC A. SA Timișoara criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și că hotărârea pronunțată în apel este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, reținând, în mod eronat, că serviciile prestate după ce contractul a expirat, nu echivalează cu o prelungire a contractului. În consecință, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea deciziei atacate și obligarea intimatei la efectuarea operațiunii de scoatere a memoriei fiscale în condițiile de preț prevăzute în contract.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel, în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză pronunțând o hotărâre temeinică și legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă. Criticile formulate de recurentă sunt nefondate, întrucât, ceea ce se pretinde în acțiune nu are temei legal, deoarece la data înregistrării acțiunii 11 septembrie 2006 contractul de service și mentenanță nr. 485/2005 expirase la data de 1 aprilie 2006 din culpa recurentei-reclamante care nu a solicitat prelungirea acestuia printr-un act adițional.

De altfel, așa cum rezultă din actele de la dosar, și cum în mod corect, a reținut și instanța de apel, operațiunile de defiscalizare pretinse de reclamantă nici nu intrau sub incidența contractului nr. 485/2005 al cărui obiect era serviciul de mentenanță care se referea strict la menținerea în funcțiune a aparatelor fiscale, nicidecum la ceea ce se solicită prin acțiune, defiscalizarea, scoaterea memoriei fiscale, operațiuni care nu sunt cuprinse în fazele de service standard care au format obiectul contractului de mentenanță. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A. SA Timișoara împotriva deciziei nr. 50/ CA din 31 ianuarie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC S.B. SRL Oradea. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 octombrie 2007.