ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2270/2008

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 21/ PI din 2 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 1494/35/P/2007, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiționara P.A.F. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată la 19 octombrie 2007 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 323/P/2007. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petiționara la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Prin plângerea formulată de petiționara P.A.F., s-a solicitat efectuarea de cercetări și tragerea la răspundere penală a intimatelor G.B, funcționar la Cartea Funciară, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzute de art. 246 C. pen.

Din conținutul plângerii rezultă, potrivit susținerilor petiționarei, că intimata G.B. a autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. 37822 din 25 noiembrie 1994, încheiat între aceasta, soțul său, în calitate de vânzători și numiții Ț.F. și Ț.S., în calitate de cumpărători, deși nu a fost prezentă la notar, nu a semnat contractul de vânzare-cumpărare și nici nu a primit banii, reprezentând prețul vânzării. Ulterior, susține petiționara, funcționarul de Carte Funciară D.L. a intabulat în mod nelegal dreptul de proprietate al numiților Ț.F. și Ț.S. asupra apartamentului ce a constituit obiectul contractului de vânzare-cumpărare. Urmare efectuării actelor premergătoare, procurorul a constatat că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale, dispunând, pe cale de consecință, neînceperea urmăririi penale față de cele două intimate.

În conformitate cu prevederile art. 278 1 C. proc. pen., petiționara a formulat plângere împotriva soluției dispuse de procuror la instanța competentă a judeca fondul cauzei. Curtea de Apel Oradea, examinând legalitatea și temeinicia rezoluției atacate, a constatat că aceasta este la adăpost de orice critică, fiind dată cu respectarea dispozițiilor legii. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs petiționara P.A.F. solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimatele G.B. și D.L. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârea atacată conform dispozițiilor art. 385 15 C. proc.

pen., cu referire la art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Multitudinea și complexitatea activităților procesuale care se întreprind în vederea realizării obiectului urmăririi penale, astfel cum este definit prin art. 200 C. proc. pen., gravitează în jurul a trei momente principale: punerea în mișcare a acțiunii penale, exercitarea acțiunii penale și stingerea acțiunii penale. Sunt însă anumite situații în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sau, dacă a fost pusă în mișcare, nu mai poate fi exercitată. Astfel, potrivit art. 10 lit. g) C. proc. pen., acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare dacă a intervenit prescripția.

Pentru ca prescripția răspunderii penale să opereze, nu se cere îndeplinirea niciunei condiții active, cum ar fi buna conduită a infractorului, repararea pagubei ci numai a unei condiții pasive, constând în trecerea unui anumit termen de la data comiterii faptei. Odată ce termenul prevăzut de lege s-a împlinit, prescripția își produce automat efectul, în sensul că exclude posibilitatea aplicării oricărei sancțiuni de drept penal. În speță, atât organul de urmărire penală cât și instanța de fond a constatat ca fiind împlinit termenul de prescripție. Astfel, presupusele fapte au fost săvârșite cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 37822 din 25 noiembrie 2004. Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este prevăzută în art. 246 C. pen., fiind sancționată cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

În atare condiții, în raport de dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., termenul de prescripție al răspunderii penale este de 5 ani, când lege prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani, termenul de prescripție s-a împlinit. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara P.A.F., menținând hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara P.A.F. împotriva sentinței penale nr. 21/ PI din 2 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2008.