ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2067/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunile formulate separat la data de 17 aprilie

2006, reclamantele SC D.F.E.E.E.O.N.M. SA Bacău și SC F.D.F.E.E.E.T.N. SA Cluj

Napoca au chemat în judecată M.T.C.T., solicitând revocarea parțială a

Ordinului nr. 1702/2005, în sensul exonerării de la plata tarifelor de

utilizare a zonei autostrăzilor și drumurilor naționale, prevăzute în anexa 4.

În motivarea cererii,

reclamantele au arătat că ordinul încalcă prevederile Legii nr. 318/2003 a

energiei electrice, art. 16 alin. (8), potrivit cărora titularii de autorizații

și licențe, beneficiari ai drepturilor de uz și servitute asupra proprietății

publice sau private a statului și a unităților administrativ - teritoriale sunt

scutiți de plata de taxe, impozite și alte obligații de plată instituite de

către autoritățile publice.

Prin încheierea din 20

septembrie 2006 Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, a dispus conexarea celor două cauze, iar prin sentința civilă nr. 2159

din 4 octombrie 2006 a admis acțiunile conexe și a dispus anularea parțială a

ordinului cu privire la stabilirea tarifelor pentru amplasarea de cabluri

electrice și stâlpi de susținere cabluri electrice, cuprinse în anexa IV lit.

c).

Pentru a pronunța această

hotărâre, Instanța a reținut că dispozițiile prin care pârâtul a stabilit

tarifele de utilizare pentru amplasarea de cabluri electrice și stâlpi de

susținere sunt nelegale, cu nerespectarea prevederilor art. 16 alin. (8) din

Legea nr. 318/2003, potrivit cărora beneficiarii drepturilor de uz și servitute

asupra proprietății publice sau private a statului și a unităților

administrativ - teritoriale, titulari de autorizații sau licențe sunt scutiți

de plata unor taxe și impozite.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâtul M.T.C.T., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, pârâtul a învederat

că Instanța a ignorat prevederile O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor

potrivit cărora cei care ocupă zona drumurilor, prin amplasarea supraterană sau

subterană a unor construcții sau instalații sunt obligați să achite tarife de

utilizare a drumurilor.

De altfel, a mai arătat,

pârâta, Legea nr. 318/2003 nu a abrogat dispozițiile ordonanței privind regimul

drumurilor și mai mult, ea însăși conține excepții de la scutirea de plata

taxelor și impozitelor, facilitate care se aplică numai anumitor categorii de

utilizatori, reclamantele nefăcând dovada că se încadrează în aceste categorii.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, Instanța de Fond a

reținut în mod corect faptul că reclamantele, beneficiare ale unor contracte de

concesiune a serviciului public de distribuție a energiei electrice, cuprinzând

rețelele de distribuție și terenurile aferente, sunt scutite de plata de taxe

și impozite pentru utilizarea drumurilor.

În acest sens, reclamantele

care prestează servicii de utilitate publică, utilizează cu titlu gratuit

terenurile afectate de instalații electrice, beneficiind, în calitate de

titulari de autorizații și licențe de distribuție, de prevederile art. 16 alin.

(8) din Legea nr. 318/2003 în sensul scutirii de plata de taxe și impozite

instituite de autoritățile publice.

Întrucât textul art. 16 din

Legea energiei electrice conține dispoziții speciale cu privire la ocuparea

terenurilor reclamantele beneficiază de aceste facilități, administratorii

drumurilor având obligația să le respecte la stabilirea tarifelor pentru

utilizarea drumurilor.

O.G. nr. 43/1997

reglementează cu caracter general tarifele de utilizare a drumurilor, în timp

ce în cauză, fiind vizate anumite categorii de utilizatori, au aplicabilitate

prevederile legii speciale, Legea nr. 318/2003 a energiei electrice, în

virtutea căreia acești utilizatori beneficiază de scutiri și facilități pe

toată durata existenței instalațiilor energetice.

În raport de cele expuse mai

sus, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, Curtea va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.T.C.T. împotriva sentinței civile nr. 2159 din 4 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 aprilie 2007.