ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2067/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunile formulate separat la data de 17 aprilie 2006, reclamantele SC D.F.E.E.E.O.N.M. SA Bacău și SC F.D.F.E.E.E.T.N. SA Cluj Napoca au chemat în judecată M.T.C.T., solicitând revocarea parțială a Ordinului nr. 1702/2005, în sensul exonerării de la plata tarifelor de utilizare a zonei autostrăzilor și drumurilor naționale, prevăzute în anexa 4. În motivarea cererii, reclamantele au arătat că ordinul încalcă prevederile Legii nr. 318/2003 a energiei electrice, art. 16 alin. (8), potrivit cărora titularii de autorizații și licențe, beneficiari ai drepturilor de uz și servitute asupra proprietății publice sau private a statului și a unităților administrativ - teritoriale sunt scutiți de plata de taxe, impozite și alte obligații de plată instituite de către autoritățile publice.

Prin încheierea din 20 septembrie 2006 Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a dispus conexarea celor două cauze, iar prin sentința civilă nr. 2159 din 4 octombrie 2006 a admis acțiunile conexe și a dispus anularea parțială a ordinului cu privire la stabilirea tarifelor pentru amplasarea de cabluri electrice și stâlpi de susținere cabluri electrice, cuprinse în anexa IV lit. c). Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța a reținut că dispozițiile prin care pârâtul a stabilit tarifele de utilizare pentru amplasarea de cabluri electrice și stâlpi de susținere sunt nelegale, cu nerespectarea prevederilor art. 16 alin. (8) din Legea nr. 318/2003, potrivit cărora beneficiarii drepturilor de uz și servitute asupra proprietății publice sau private a statului și a unităților administrativ - teritoriale, titulari de autorizații sau licențe sunt scutiți de plata unor taxe și impozite.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul M.T.C.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâtul a învederat că Instanța a ignorat prevederile O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor potrivit cărora cei care ocupă zona drumurilor, prin amplasarea supraterană sau subterană a unor construcții sau instalații sunt obligați să achite tarife de utilizare a drumurilor. De altfel, a mai arătat, pârâta, Legea nr. 318/2003 nu a abrogat dispozițiile ordonanței privind regimul drumurilor și mai mult, ea însăși conține excepții de la scutirea de plata taxelor și impozitelor, facilitate care se aplică numai anumitor categorii de utilizatori, reclamantele nefăcând dovada că se încadrează în aceste categorii.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, Instanța de Fond a reținut în mod corect faptul că reclamantele, beneficiare ale unor contracte de concesiune a serviciului public de distribuție a energiei electrice, cuprinzând rețelele de distribuție și terenurile aferente, sunt scutite de plata de taxe și impozite pentru utilizarea drumurilor. În acest sens, reclamantele care prestează servicii de utilitate publică, utilizează cu titlu gratuit terenurile afectate de instalații electrice, beneficiind, în calitate de titulari de autorizații și licențe de distribuție, de prevederile art. 16 alin. (8) din Legea nr. 318/2003 în sensul scutirii de plata de taxe și impozite instituite de autoritățile publice.

Întrucât textul art. 16 din Legea energiei electrice conține dispoziții speciale cu privire la ocuparea terenurilor reclamantele beneficiază de aceste facilități, administratorii drumurilor având obligația să le respecte la stabilirea tarifelor pentru utilizarea drumurilor. O.G. nr. 43/1997 reglementează cu caracter general tarifele de utilizare a drumurilor, în timp ce în cauză, fiind vizate anumite categorii de utilizatori, au aplicabilitate prevederile legii speciale, Legea nr. 318/2003 a energiei electrice, în virtutea căreia acești utilizatori beneficiază de scutiri și facilități pe toată durata existenței instalațiilor energetice. În raport de cele expuse mai sus, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.T.C.T. împotriva sentinței civile nr. 2159 din 4 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2007.