ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1628/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2106 din 3

octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea prin care, în contradictoriu cu

pârâtul

M.T.C.T.,

reclamanta

A.N.R.D.E.

solicita

modificarea lit. c) pct. 9 din Anexa 4 la O.M

.T.C.T. nr. 1702 din 12

octombrie 2005,

în

sensul eliminării referirilor la plata de tarife pentru amplasarea de cabluri

electrice.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, că ordinul contestat reglementează cu

caracter general tarifele aplicate de C.N.A.D.N.R., inclusiv în zona vizată de

anexa nr. 4, lit. c) pct. 9, unde se stabilesc tarife pentru amplasări de

cabluri și conducte, respectiv pentru cabluri electrice, telefonice, TV și este

în concordanță cu O.G. nr. 43/1997, în temeiul căreia fost emis. Împrejurarea

că printr-un alt act normativ, apărut ulterior emiterii ordinului, respectiv

Legea nr. 318/2003, titularii de autorizații și licențe, beneficiari ai

drepturilor de uz și de servitute asupra proprietății publice sau private a

statului și a unităților administrativ-teritoriale, ar fi fost scutiți de plata

de taxe și impozite și alte obligații de plată, instituite de către

autoritățile publice, nu poate conduce la nelegalitatea ordinului contestat și

nu putea obliga autoritatea emitentă să menționeze în cuprinsul ordinului, cu

titlu de excepție, aceste categorii de persoane, ele beneficiind de facilități

în virtutea și în aplicarea legii speciale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta A.N.R.D.E., care a solicitat casarea sentinței ca

fiind netemeinică și nelegală, pentru motive pe care le-a încadrat în drept în

prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurenta-reclamantă a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul normativ

dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al

acestuia, neobservând că titularii de autorizații și licențe din domeniul

energiei electrice sunt singurele persoane (fizice sau juridice) care, potrivit

legii, au dreptul să instaleze cabluri electrice și sunt scutiți de data de taxe,

impozite și alte obligații impuse de autoritățile centrale și locale.

În opinia recurentei-reclamante,

instanța de fond nu a făcut corelația care se impunea cu prevederile art. 16 alin.

(8) din Legea nr. 318/2003 a energiei electrice, prevederi încălcate prin

ordinul contestat.

Invocând, de asemenea, prevederile art.

3 pct. 8 și art. 13 alin. (1) din Legea energiei electrice, recurenta-reclamantă

a arătat că toate capacitățile energetice, printre care se numără cablurile și

rețelele electrice, se instalează și se exploatează numai de persoane

autorizate potrivit legii. Dat fiind faptul că activitățile de realizare și

exploatare a capacităților energetice sunt de interes public, titularii

autorizațiilor și licențelor beneficiază, potrivit art. 16 alin. (2), de

anumite drepturi asupra terenurilor și bunurilor proprietate publică sau

privată, inclusiv drepturile de uz și servitute exercitate cu titlu gratuit pe

toată durata existenței capacității energetice, conform art. 16 alin. (4) din

Legea nr. 318/2003.

Cu privire la contrarietatea

Ordinului nr. 1702 din 12 octombrie 2005 cu prevederile art. 16 alin. (8) din

Legea nr. 318/2003, recurenta-reclamantă a arătat că potrivit art. 1 lit. a) și

lit. b) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative, actul normativ trebuie corelat cu prevederile

actelor normative de nivel superior și nu poate contraveni principiilor și

dispozițiilor acestuia, iar conform art. 59, normele derogatorii se pot emite

numai printr-un act normtiv de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării în

cauză.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la

data de 13 martie 2007, intimatul-pârât a arătat, în esență, că O.M.T.C.T. nr. 1702/2005

este un act administrativ cu caracter normativ care respectă principiul

ierarhiei actelor normative, fiind emis în aplicarea și executarea O.G. nr. 43/1997

privind regimul drumurilor, O.G. nr. 19/1997 privind transporturile și H.G. nr.

412/2004 privind organizarea și funcționarea

M.T.C.T., cu modificările și

completările ulterioare.

Examinând cauza, în raport cu

motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ. și analizând susținerile părților prin prisma normelor juridice incidente,

Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Actul administrativ este definit de art.

2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ca fiind actul unilateral cu

caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea

executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau

stingând raporturi juridice.

Ordinul nr. 1702/2005 este un act

administrativ cu caracter normativ prin care M.T.C.T. a aprobat tarifele aplicate

de C.N.A.D.N.R., în temeiul art. 41 alin. (4) lit. a) și al art. 47 alin. (4)

din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, al art. 10 lit. p) din O.G. nr.

19/1997 privind transporturile și al art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 412/2004

privind organizarea și funcționarea M.T.C.T.

În anexa 4 sunt prevăzute tarifele

de utilizarea a zonei autostrăzilor și drumurilor naționale din România, printre

care și tarifele de amplasarea cablurilor electrice.

Așa cum rezultă din însuși titlul

său, Ordinul nr. 1702/2005 nu face decât să stabilească nivelul unor tarife,

obligațiile în sine fiind prevăzute prin actele normative cu forță juridică

superioară în executarea cărora a fost emis.

Astfel, pentru ocuparea zonei

drumurilor, a pădurilor, pasajelor, viaductelor, tunelurilor, prin amplasarea

supraterană sau subterană a unor construcții, instalații sau panouri

publicitare, art. 47 alin. (4) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor

prevede că se aplică tarife de utilizare care se constituie ca venituri la

dispoziția administratorului.

Prin urmare, raționamentul juridic

al reclamantei, care susține că lit. c) pct. 9 din Anexa 4 a Ordinului M.T.C.T. nr. 1702/2005 contravine art. 16 din Legea nr. 318/2003 nu poate fi acceptat

din două motive: primul, pentru că nu ordinul, ci O.G. nr. 43/1997 stabilește

obligația generală de plată a tarifelor de utilizare și al doilea, pentru că

ordinul emis în executarea art. 47 alin. (4) din O.G. nr. 43/1997 nu este susceptibil

de a înlătura, prin el însuși, aplicarea art. 16 din Legea nr. 318/2003 a

energiei electrice, care în alin. (8) prevede că titularii de autorizații și

licențe, beneficiari ai drepturilor de uz și de servitute asupra proprietății

publice sau private a statului și a unităților administrativ teritoriale, sunt

scutiți de plata taxe, impozite și alte obligații de plată, instituite de către

autoritățile publice centrale și locale.

Sfera destinatarilor obligației de plată

a tarifului pentru amplasarea de cabluri electrice se identifică prin

interpretarea logică și sistematică a prevederilor corespunzătoare din actele

normative cu putere de lege ce reglementează regimul drumurilor și regimul

energiei electrice.

În consecință, Curtea constată că

instanța de fond a interpretat în mod corect natura juridică și efectele actului

administrativ dedus judecății, atunci când a reținut că nu a fost încălcat

principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative prevăzut de art. 4 alin.

(3) din Legea nr. 24/2000.

Având în vedere toate aceste

considerente Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., neexistând motive de casare sau modificare a

sentinței, potrivit art. 304 pct. 8 sau 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.N.R.D.E., împotriva sentinței civile nr. 2106 din 3 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2007.