ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4588/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea ce formează obiectul Dosarului nr. 35884/2/2005,

A.N.R.C.T.I., a formulat recurs, în contradictoriu cu SC R. SA împotriva

încheierii din 27 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, solicitând casarea încheierii

atacate și anume în ceea ce privește obligarea intimatei la cheltuieli de

judecată.

Sub acest aspect, recurenta

a solicitat obligarea SC R. SA la achitarea integrală a cheltuielilor de

judecată ocazionate de prezentul litigiu respectiv obligarea intimatei și la

plata sumelor cheltuite cu experții parte, întrucât reținerea de către instanță

a împrejurării că nu s-a făcut dovada efectivă a plății conform art. 274 C.

proc. civ. nu este relevantă cât timp în contractele și facturile depuse s-a

demonstrat că experții parte și-au luat obligația de a participa la efectuarea

expertizei.

Mai mult, s-a precizat că la

data la care au avut loc dezbaterile în fața instanței, A.N.R.C.T.I. era în

imposibilitate de a depune alte înscrisuri decât cele prezentate în dovedirea

acestei cereri, plățile având loc ulterior.

Din actele cauzei, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că la 27 iunie 2007, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, (în Dosarul nr.

35884/2/2005) a luat act de cererea reclamantei SC R. SA, în contradictoriu cu

pârâta A.N.R.C.T.I. și intervenientele SC A.T. SA, actualmente U.P.C. și

Asociația de Comunicații prin Cablu, de renunțarea la judecata cauzei.

În baza art. 246 alin. (3) C.

proc. civ., s-a admis în parte cererea pârâtei A.N.R.C.T.I. privitoare la

cheltuielile de judecată și a obligat reclamanta SC R. SA la plata sumei de

9.027 RON către pârâtă.

De precizat că raportat la

recursul declarat în cauză, instanța de fond a reținut că „în privința

contractelor și facturilor privind experții parte, chiar dacă demonstrează

existența unei obligații asumate către A.N.R.C.T.I., nu pot fi reținute

întrucât nu fac dovada efectuării plății în sensul prevederilor art. 274 alin. (2)

teza finală C. proc. civ., iar în ceea ce privește onorariul către I.C.L.,

susținerile pârâtei nu pot fi reținute deoarece nu sunt îndeplinite condițiile

O.G. nr. 2/2000, art. 11 - 14 la care se raportează art. 18 din ordonanță,

nefiind nominalizată în tabelul cuprinzând experții judiciari, întrucât și

experții parte/ consilieri trebuie să îndeplinească această cerință, respectiv

să fie nominalizați în tabelul cuprinzând experții judiciari.

Încheierea atacată este

legală și temeinică.

Temeiul juridic al obligării

la cheltuieli de judecată este art. 274 C. proc. civ., iar justificarea cererii

de obligare la cheltuielile de judecată se face cu acte din care rezultă că din

patrimoniul persoanei ce solicită cheltuieli de judecată, a ieșit efectiv suma

solicitată.

Împrejurarea că între părți

s-a încheiat un contract în temeiul căruia „expertul parte” s-a obligat să

participe la efectuarea expertizei, nu este suficient pentru a cere obligarea SC

R. SA la plata sumei indicată ca preț al serviciilor prestate. Suma stabilită

de recurentă nu a fost plătită efectiv în momentul judecării cauzei, astfel

încât nu putea fi acordată de instanța de judecată.

Pe de altă parte, experții

parte (consilierii părții solicitați de aceasta) nu sunt pe lista de experți

stabiliți prin O.G. nr. 2/2000 (I.C.L.), astfel încât, în mod corect, instanța

de judecată nu a acordat cheltuielile cerute.

Deci, la data soluționării

cauzei de către instanța de fond, încheierea atacată este legală și temeinică,

astfel încât recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de A.N.R.C.T.I.

împotriva încheierii din 27 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a

VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 noiembrie 2007.