ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 685/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București

sub nr. 3434/2 din 10 mai 2007, reclamanta Asociația de Comunicații prin Cablu a

solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor,

suspendarea executării ordinului nr. 92 din 16 februarie 2007 emis de pârâtă, prin

care a fost aprobată Norma privind unele măsuri de informare a consumatorilor -

persoane fizice de către operatorii prestatori de servicii, în cadrul contractelor

preformulate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează

obiectul Dosarului nr. 3382/2/2007 al Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, care are ca obiect anularea acestui act administrativ.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin acțiunea care formează obiectul Dosarului nr. 3382/2/2007

al Curții de Apel București a solicitat anularea ordinului n. 92/2007 emis de pârâtă,

invocând motive de nelegalitate.

Reclamanta a invocat,

în susținerea cererii, prevederile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și îndeplinirea

cumulativă a celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și prevenirea

unei pagube iminente.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1585

din 08 iunie 2007 a admis cererea reclamantei Asociația de Comunicații prin Cablu

în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor

privind suspendarea executării Ordinului nr. 92/2007 emis de Președintele Autorității

Naționale pentru Protecția Consumatorilor. A suspendat executarea ordinului până

la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul Dosarului

nr. 3382/2/2007.

În motivarea soluției

s-a reținut că reclamanta a făcut dovada „cazului bine justificat”, pe rolul instanței

de contencios administrativ fiind acțiunea pentru anularea actului administrativ

emis de pârâtă, pentru motivele de nelegalitate invocate de reclamantă ca și dovada

condiției „prevenirii unei pagube iminente”, prin procesele-verbale de contravenție

depuse la dosar. S-a reținut și faptul că reclamanta-asociație a formulat cererea

în numele și pentru operatorii de cablu, membrii ai asociației, în sensul art. 2

lit. a), g), e) din Statutul Asociației de Comunicații prin Cablu, depus la dosar.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs în termen legal pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția

Consumatorilor, prin care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac și modificarea

în tot a deciziei recurată în sensul respingerii cererii de suspendare a executării

ordinului nr. 92/2007 formulată de către Asociația de Comunicații prin Cablu, ca

neîntemeiată.

A învederat recurenta,

prin motivele de recurs, că intimata reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative

a celor două condiții impuse de Legea nr. 554/2004, și anume cazul bine justificat

și prevenirea unei pagube iminente, în raport de faptele invocate de reclamantă

- existența pe rolul instanței a unei acțiuni în contencios administrativ formulate

pentru anularea ordinului în discuție și existența unei îndoieli puternice asupra

legalității actului administrativ atacat - și de împrejurarea că susținerea intimatei

reclamante că actul administrativ atacat, prin aplicarea de amenzi contravenționale,

produce pagube membrilor asociației nu poate fi primită, întrucât temeiul proceselor-verbale

de contravenție nu este ordinul nr. 92/2007, ci O.G. nr. 21/1992.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în vigoare

la data formulării cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 92/2004 emis

de pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și la data soluționării

acestei cereri de către instanța de fond, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice

care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună

suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

În condițiile art. 15

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în vigoare la aceleași momente procesuale precizate

mai sus, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată

de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot

sau în parte, a actului atacat.

În acest caz, instanța

poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cauzei.

Cererea de suspendare

se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până

la soluționarea acțiunii în fond.

Dispozițiile art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ sunt aplicabile

în mod corespunzător, potrivit normei de trimitere cuprinsă în art. 15 alin.

(2) din actul normativ indicat.

În cauză, se reține că

hotărârea instanței de fond recurată este legală și temeinică, apreciindu-se în

mod just că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de lege pentru

a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, respectiv

cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Astfel, cât privește cazul

bine justificat, corect s-a subliniat, în considerentele sentinței de fond, că pe

rolul instanței de contencios administrativ se afla o acțiune formulată de reclamantă

având ca obiect anularea actului administrativ a cărui suspendare a executării s-a

solicitat, prin care s-au invocat mai multe motive de nelegalitate, atât sub aspectul

depășirii competenței autorității emitente, în raport de prevederile O.G. nr. 21/1992

și H.G. nr. 755/2003, cât și sub aspectul încălcării principiului libertății contractuale,

astfel că împrejurările legate de starea de fapt și de drept invocate prin cererea

de anulare a actului administrativ au fost de natură să creeze o îndoială serioasă

în privința legalității actului administrativ.

Pe de altă parte, este

îndeplinită în speță și condiția prevenirii unei pagube iminente, întrucât s-a probat

în cauză că pentru nerespectarea prevederilor actului administrativ atacat membrilor

asociației reclamante, operatori de cablu, li s-au aplicat amenzi contravenționale.

Or, atâta vreme cât Ordinul nr. 92/2007 al președintelui Autorității Naționale pentru

Protecția Consumatorilor ar continua să producă efecte, până la soluționarea irevocabilă

a acțiunii în contencios administrativ de anulare a actului administrativ atacat,

operatorii de cablu membri ai asociației reclamante care se consideră că nu respectă

prevederile actului în discuție ar suferi prejudicii materiale previzibile, constând

în cuantumul amenzilor contravenționale aplicate potrivit prevederilor O.G. nr.

21/1992 privind protecția consumatorilor, cu modificările și completările ulterioare.

În raport de cele mai

sus arătate, văzând că motivele de recurs invocate de recurentă nu sunt întemeiate,

se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea

ca nefondat a recursului declarat de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor

împotriva sentinței civile nr. 1585 din 08 iunie 2007 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor împotriva sentinței civile

nr. 1585 din 8 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2008.